3,270 matches
-
decât "Valea disperării". IERONIM: M-am săturat, mă las de actorie! Cum naiba să te mai poți concentra pe ce ai de făcut dacă oamenii nu-și văd de treabă? Tu tragi, și ei joacă table... (trece spre un arlechin) NEA COSTICĂ: Nu-s tablele de vină. Eu, ce-am avut, am adus. Mai departe... REGIZORUL: Iar nu-i gata decorul. Bună treabă! Asta-i situația. Facem mâine părțile astea două, că "Valea disperării" nu merge fără " Aducerea aminte". (către public
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Împărtășanie, nu mă mut la alte zapuri și astraluri. Gore și Gicu stau cu berile În față, Sandu cu vinul, că de-aia i se zice Șpriț prin cartier și țipă copiii după el, În drumul spre piață. Nea Șpriț, nea Șpriț, hai, nu vii să dai un șpiț? Sandu se laudă de câte ori are ocazia că a jucat fotbal la juniori și că era mai tare decât Hagi plus Popescu, dar Gore este de părere că driblai sticle de mic, Sandule
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Hrebenciuc o să facă scenarii și o să urle precum lupul la lună... Hă, hă!!! Un fleac, v-am Îmbătat!!! 09.12.2009 Socrul lui Sandru Șpriț În cârciumioara din cartier miroase a țuică fiartă, iar În ferestre dansează primii fulgii de nea, făcând bezele consumatorilor mai mult sau mai puțin afectați de Îngurgitarea lichidelor preferate. La o masă din colț - la o masă mai retrasă, vorba melodiei de demult -, cei trei cheflii, Sandu Șpriț, Gore și Gicu, au comandat Încă un ibric
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
spune. Ei l-au făcut celebru, ei i-au dat parale când cu rușii În afganistan, ei Îl scot din celebritate. Dar de data asta l-or fi omorât cu adevărat? Osama ăsta parcă are șapte vieți, precum pisica lu` nea tomiță de la patru, mereu cădea de la balcon și știți cu toții că nu murea niciodată, au dat-o și la realitatea, la știri. A dracu` mâță, mereu se uita fix la mine, mă și speria. Și făcea miaaaaaaaaaaaaaaaaaau de ziceai că
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
adesea, revenind, asupra unor pasaje obscure. Reluau, atunci, împreună, indicațiile de regie. Nu observau că, în jur, urechea colectivului se mărise, încercând să capteze codul acestei bizare intimități, sprâncenele Tirbușon se ridicau și se coborau, agitate, privirea holbată a lui nea Gică se tot dilata, de parcă ar fi văzut fantome. „Memorie tactilă. Satisfacerea halucinatorie a unei necesități, prin vis. Visul, calea spre inconștient și expresia inconștientului, poate fi utilizat ca o forță de inducție. Pentru consolidarea și dirijarea grupării. Adică, respectarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
vânt. Din “Pagini medicale bârlădene” nr. 124‐ 125/2008). LA MOARTEA MAMEI Te‐ai stins făptură sacră, te‐ai dus de‐ acum în veci, Lăsându‐ mi zile triste cu nopți pustii și reci. Te odihnește mamă sub fulgi ușori de nea, Dar lespedea de piatră îmi pare atât de grea... Cum pâlpâie lumina, sub palele de vânt, Din candela ce‐ ți pune un nimb pe chipul sfânt. Se‐ apleacă brațul crucii pe ochii tăi închiși și fulguie pe păru‐ți petale
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
carte ce așteaptă Să-i afli înțelesul din slova ei cea dreaptă. ...Cine-nțelege crinii și limba lor divină, Ca să-i întrebe: "Draga-mi de unde o să vină?" ...În cupe ceru-albastru așa intens ardea Că-n clipa-aceea Zuhra cu trup de nea dansa. Poezia salvează pe poet și conferă demnitate vieții și universului: Că ești sărac și singur, prin beznă că ți-e mersul, Nu fi mâhnit ! Bogat ești: ai Dragostea și Versul! ...Ce-naltă-i demnitatea și cât subjugă versul Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Și-l vom aștepta anul viitor. Da, așa trebuie să facem, să-i scriem alte scrisori. Cum începuse să se însereze, porniră fiecare pe la casele lor. A doua zi, cum se luminase de ziuă, veniseră cu toții să-i dea lui nea Vasile scrisorile pentru Moș Crăciun. Ba chiar pregătise fiecare și câte un mic dar. Nea Vasile, să le duci Moșului, ai grijă să le primească la timp! N-aveți grijă, le va primi la timp. Rămâneți cu bine, ne vedem
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
spre viață... Deși este rece și mi-e cam frig, Și zăpada cea rece devine pătură, Mă încălzesc atunci când o ating Pe ea, cea care mereu mă-ndură... Iarna ce feeric este să stau la geam, Numărând fulgii grei de nea, Alintând ființa caldă ce mulțumit o am, Luminându-o seara precum o stea... A divinității... Într-o noapte, la ceas de taină Un vis asemănător c-o doină În care Dumnezeu vorbea cu mine M-a lăsat gândindu-mă la
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
îngândurat în jurul lui prin atelier. Un muscoi verzuliu se lipise de hârtia galbenă cu soluția aceea cleioasă de omorât gângănii și, cum se zbatea să scape, părea că se leagănă pe o curea lucitoare atârnată de bec. - Așa și cu nea Trandafir, oftă cizmarul. A plecat cu sculele. Și te mai miri de ce vezi la televizor. Se fură, tataie, în România asta de după democrație, de zici că ce-i aia. Lihneală de hoție! Uite, că eu încă mă dau de tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Ca și florile din Maiu, Fiice dulce a unui plaiu, Plaiu râzând cu iarbă, verde, Ce se leagănă, se pierde, Undoind încetișor, Soptind șoapte de amor; De-aș avea o floricică Gingașă și tinerică, Ca și floarea crinului, Alb ca neaua sânului, Amalgam de-o roz-albie Si de una purpurie, Cântând vesel și ușor Soptind șoapte de amor; De-as avea o porumbiță Cu chip alb de copiliță, Copiliță blîndișoară Ca o zi de primăvară, Cîtu-ți ține ziulița I-aș cânta
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
de zi pleca-vom Către schitul vechiu și sfânt. Ea aude - plânge. - Parcă Îi venea să plece-n lume, Dusă de pustie gânduri Și de-un dor fără de nume. {EminescuOpI 66} Și plângând înfrînă calul, Calul ei cel alb ca neaua, Ii netează mândra coamă Și plângând îi pune șeaua. S-avîntă pe el și pleacă Păru-n vânturi, capu-n piept, Nu se uită înainte-i, Nu privește îndărăpt. Pe cărări pierdute-n vale Merge-n codri făr-de capăt, Când a
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Ți-ai cumpărat vopsele și un șevalet, să găsești alte modele, pentru a le seduce. Un semn de iubire Domnește atâta liniște în jurul meu și iarna mi se pare ca o vrăjitoare. Parcă și-a pus capcane de fulgi de nea în ochi, n-a mai fost demult atât de acaparatoare... Pământul o primește atât de molcom și o îmbrățișează cu tandrețe, iar eu îi simt gustul pe buze: atât de candidă și, totuși, rece! Îndepărtez gerul doar cu un semn
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
atâta dor de iubire... Te aștept să-mi încălzești sufletul ca ochii mei să plângă fericire... Stare 2 Genele ochilor mei parcă ar fi șine de cale ferată prin care trec trenuri lăsând în urmă nori albi, scuturând batiste de nea peste mine. Mă învălui într-un giulgiu impregnat cu doruri, simt că în ochii mei se topesc ninsori și ard, se scurg peste trupul meu. Evadez din iarna care abia acum începe și mă scurg ca o apă, peste focul
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
cuprinde, nu mai am vlagă... Mai ninge iarnă în sufletu-mi rănit, să-ți simt mângâierea fulgului pe plagă; trezește la viață, trupu-mi vlăguit! Dimineață de 15 ianuarie Îmi cresc în dimineață, cuvintele albe, parcă sunt desprinse din fulgii de nea. Astăzi s-a născut Eminescu... Îi aprinde Dumnezeu încă o stea! Eu doar închid ochii și-i visez chipul frumos, versurile pline de iubire.. Îi creionez în eter dragostea lui senzuală, pribeagă, asemenea unei păsări albe care străbate eternitatea... Un
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
ce vrea să-mi pună aripi de gheață să nu mă mai pot ridica. Până și ghioceii și-au propus să-mi fie printre aliați. Ei sunt puternici deși par plăpânzi; ies ca un buldozer, sfidând-o, de sub pătura de nea. Sub razele de soare, sigur, am să reînnoiesc și-n suflet, primăvara, o nouă iubire o să-mi plămădească... Poveste simplă de iarnă Simt cum fuge timpul și stelele dispar; vine iarna, anotimpul static și cuminte. Voi sta la gura sobei
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
fierbinte. Simt cum clocotește sângele prin vene, aidoma văpăilor focului din sobă. Ca prin vis, când somnul vine pe sub gene, aud un mesager sub ferești, bătând din tobă. Mă trezesc instantaneu și mă uit pe geam; în jocul fulgilor de nea te zăresc pe tine. Ești cuadevărat cel la care eu râvneam, și ca-ntr-o poveste, vine, tristeți să-mi aline? Te aștept de o viață, dragoste târzie, nu vreau să-mi aduci ca Moș Crăciun, sac cu jucării. Din partea
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
sunt tot timpul în doliu, parcă în fiecare zi le moare puțin, câte puțin, speranța. Pe străzi, nici câinii vagabonzi nu se mai arată, nici acoperișul clădirilor cu zăpadă, nu colorează atmosfera... Diminețile de iarnă, altădată, sprințare, ca fulgii de nea, s-au ascuns după o cortină de ceață în gri la fel ca și viața. Degeaba am sădit clipe fericite în ghivece, la fereastră, n-au dat rod. Poate, cândva, într-o dimineață de primăvară... Nestrămutare Se aud ecouri sparte
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
să aud. Nu mă ajută cu nimic. Îi spun lui Finn, dar el doar mă îmbrățișează grăbit și stingherit, și de atunci tot timpul când mă duc la lucru găsesc ciocolată pe birou, întotdeauna de alt fel: un Fulg de Nea de la Cadbury, o pralină împachetată în hârtie roșie, un fursec cu ciocolată de la cafeneaua din colț. Asta chiar ajută. Pentru că se gândește la mine, pentru că le lasă pe birou, ca daruri, și nu mă silește să port vreo conversație ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
domiciliu forțat, cu mamele strigându-vă seara de la porți, așa cum și noi eram chemați de mamele noastre, până când noaptea cădea brusc ca un voal negru prin care se vedeau ochii strălucitori ai piloților lumii. Așa a fost, îi spunea lui nea Costică frizerul și Șepcarului, era în perioada primei mele repetenții, când, împreună cu Titel, Grasu, Fane, Laurențiu și Virgil Țărână, alergam prin tunelurile Brăilei pentru a-l prinde pe Regele Șobolanilor. Moartea lui ar fi însemnat sinuciderea întregii rase de rozătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
luă zborul până când deveni un liliac ce gravita în jurul astrului nopții. Și pentru că acum eram solidari în suferință și blestem, i-am adoptat pe repetenții brăileni în sfânta gardă a prieteniei. Dar cum ajungem noi acasă? întrebă, sfârșit, băiatul lui nea Ion. Foarte simplu! spuse Gagu. Și agățându-se de roțile avioanelor ghiftuite, urmat de Tomaida, Mutu, Fați, Dădârlad, Niftode și Cuprian și, cât ai clipi, de picioarele lor, brăilenii, spre dimineață, după un zbor greoi ne-am dat drumul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
din Brăila, pe care-i apuca de urechi, fără mila ce nu o avusese nici față de tatăl meu și nici față de strămoșii mei de parte bărbătească de pe vremea lui Pazvante Chioru'. Ultimul în atelierul meu, a fost tot băiatul lui nea Ion, cu ochii veșnic lăcrimoși de dorul după bicicleta promisă de tatăl său din prenaștere își amintește Șepcarul pentru că toți repetenții trebuiau să poarte șapcă. Și după ce îi mână din urmă încolonați câte doi, ca pe niște criminali periculoși pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mormăi Mioara. Se poate și aceasta, spuse cealaltă. Depinde cine privește și cine vede. Tu privești numai, Mioara! Nu vezi dincolo de aspectul static, ceea ce pare, nu și ceea ce este, apoi toate trei fetele au intrat în cofetăria particulară a lui nea Iani. Grecul vârî mâna în borcan și le cântări trei punguțe cu bomboane mentolate, secvență de sine stătătoare fără conotații în viitor. Cerul se întunecă, norii grei treceau ca nebunii, alternanța zi-noapte era blitz fotografic, blitz-ul, după câteva străluminări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ai dat încălțări în desagă. Nea Fane o întrebă pe Mioara de 42 de ani: Vrei să-ți repar pantofii? Nu, nea Fane, fă-i surorii mele mai bătrâne ceva botine pentru Paris. E ca și făcut! își frecă palmele nea Fane. Până te mai învârți pe-aici, le-am și croit. Dar știi ce? Ia probează-le pe-astea, că stăpâna lor n-a mai venit de trei ani! Și Mioara îi mulțumi, spunându-i că-i va plăti la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pentru cei dotați cu nepăsarea nemuririi, cu atât mai înțelepte pentru cei sortiți cu moartea, cuvinte-imagini, cuvinte-cântece, cuvinte-cheie, lacăt și zid, cuvinte care simfonizau uluitor de rapid trecerea. O tânără goală cu nuferi în păr se ghemui la picioarele lui nea Costică, udând podeaua cu apă verde. Se undui spre pieptul bărbatului și-i atârnă de piept un nufăr lung în loc de cravată. Se depărtă încet fără să atingă podeaua și șopti (fără să miște buzele i se păru): Vii când vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]