3,535 matches
-
ce mi s-au întâmplat cu suplinirea, [Mult stimate d-le Xenopol], trebuia să-mi fac o ideea proastă despre viață, urmând fatal calea arătată de Schopenhauer, că existența noastră e făcută parcă să clatine fără de folos extazul și liniștea neantului; dar, în firea mea a mai rămas un grăunte de optimism, desigur moștenit de la strămoși, căci, mama învăluită în melancolie, tata și trist și vesel, eu am moștenit prin ereditate o tristețe pe care nu pot să mi-o explic
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
inerentă comunicării, nu este acordată personajelor din Cântăreața cheală, creatorul lor afirmând categoric: "Cei din familiile Smith și Martin nu mai știu să vorbească pentru că nu mai știu să gândească"116. Explicația nefuncționalității limbajului este, deci, lipsa suportului rațiunii, instalarea "neantului, ca sursă generatoare a absurdului, în edificiul logicii, în aserțiunea logică și în universul discursivității în general"117. Recursul frecvent de raționamente se face în sens parodic, cu scopul subminării prestigiului logicii ca mijloc de a accede la un adevăr
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
propusă, pe care o putem interpreta astfel: vina fatală, transferată de fapt asupra "mamei" originare, responsabilă de propulsarea omului în existența absurdă, este asumată de protagonist pentru restabilirea echilibrului de dinaintea nașterii. Iona se avântă de aceea în moarte, se redă neantului, crezând că "drumul spre lumină" i-l asigură sinuciderea și nu acceptarea vieții ca sisifică luptă de spintecare de noi orizonturi care mărginesc la nesfârșit condiția umană. Însă nu se poate ignora sugestia deșertăciunii și a derizoriului speranței, prezentă în
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ne lași în pace! Să ne lași dracului în pace, Doamne!96 Însingurarea, neputința, dorul de increat, revolta și răzbunarea prin autoanihilare pregătesc deja cu acest strigăt de hulă și disperare soluția pentru care va opta fără ezitare în fața revelației neantului. Atunci când, rămas fără schele, suspendat între cer și pământ decide să-și aprindă propriul trup, o face pentru că-și descoperă singurătatea totală și sfâșietoare în universul mut și identifică Absolutul cu propriul său eu, zeificat pentru o clipă: [...] Încropisem niște
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Best susține că antieroul este diferit atât de eroul pozitiv, cât și de cel negativ: el duce la absurd calitățile tipice ale eroului pozitiv, fără să treacă în registru negativ sau comic, este "extrema absurdă a eroului", "continuarea acestuia în neant", și "permite un evantai psihologic mai variat decât registrul convențional al comportamentului eroic". ibid., p. 17. 445 Ibid., p. 15. Ideea este preluată de către Borbely de la Gottfried Salomon. 446 Ibid., p. 29. Ulterior, în creștinism, infirmitatea devine indiciu al precarității
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
mulți înainte fusese casa pădurarului Anton Chiuariu. Și cum sta acolo, așa neclintit și mut ca o statuie... dintr-o dată se pomenea strigând: „Trage... trage, Antoane! Uite-l vezi... e Suru, îl vezi?!“ și arăta insistent cu ciomagul undeva în neant... Dacă nu-i nimeni în jur, să i-l arate pe lup.... vorbește singur... „El e... Suru, îl vezi...!“ Apoi, tresare trăgând cu urechea către pădure, ca jivinele la pândă... „Ia, ascultă! murmura el abia șoptit, îi auzi cum foșnesc
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
frecvent, sunt aproape neverosimile. 365, 242129 zile anul din calendarul maya, față de 365, 242198 anul din calendarul astronomic actual, în vreme ce calendarul iulian indica 365, 250000 zile, iar cel gregorian 365, 242500. Astronomia ne-a ajutat să parcelăm timpul, să transformăm neantul în secole, în ani, în zile, în clipe. Astfel, limitat, împărțit, clasificat, timpul putea fi înțeles mai ușor. El devenea istorie și viață omenească. În această cucerire era, însă, și o capcană. Împărțind timpul, omul a descoperit că el curge
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
efortul depus nu le pot îndruma în siguranță spre acel loc destinat anume să le primească, pavilioanele urechilor și de-acolo ele limpezi să-și facă drum mai departe, scara lui Ioan Climax, îndârjite suflete prinse de scară cu tot neantul suflându-le în față, dăm ocol iarăși, nu te mai înduri să intrăm, te simt tresărind în interior de dorința de a te așeza în iarbă și să-ți deschizi caietul de schițe, dar avem voie în biserică numai până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
-l scoseseră din port cu genunchii hăcuiți. Și ca să fie totul sigur, amprentele se potriveau perfect. Logan Îi sună Înapoi pe cei de la Lothian și Borders să le dea veștile. Geordie Stephenson se ocupa acum de colectarea datoriilor În marele neant. Promiseră să-i trimită și lui Logan niște tort. Acum că avea un răspuns pozitiv la identificare, urma să afle cine-l omorâse. Și Logan era dispus să parieze că era ceva legat de obiceiul lui Geordie de a juca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mamei mele; ea și-a zidit trupul și Întreaga-i existență În copii, cu o dăruire dureroasă, fără să aștepte o confirmare În ceva a sacrificiului ei. Era preocupată, În forul cel mai abstract, de a lăsa o urmă Împotriva neantului. Ea știa că nu are timp, dar o știa poate dintr-un instinct secret, pe care-l avea numai ea. Am simțit Însă că mama mea trăia cu o intensă acuitate realul; totdeauna se nota, În gesturile ei, o tensiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
toate la locul lor, ceasul cu cuc, umbrela, tabloul, masa, caloriferul, papucul. Până nu le ating cu privirea, ele nu există, sunt În Întuneric, În subconștient. Numai ochiul meu le-a scos din absență. Sting lumina; instantaneu, totul intră În neant, nu rămâne aproape nimic În memoria mea activă. Mă simt foarte bine În Întuneric, ochiul se odihnește, realitatea obiectelor dispare și rămân doar urmele lor. Totul se desfășoară ca virtualitate; orice prezență a realului nu mă interesează, cât timp rămân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
smulgere către lumină. Ești atins de o tânjire leneșă, necunoscută și te lași să aluneci În iarbă ca Într-un leșin amoros. E ca o posesiune totală a cosmosului. Te trezești ușor la o adiere de zvonuri, străluminat de aripa neantului. Începi să-ți reintri În trup cu emoție, cu voce suavă, Îți chemi sufletul rătăcit primprejur și-l auzi cum zburdă Încă poznaș, alergând după fluturii colorați. Îl aștepți cu răbdare, te apropii de el cu gura Înmiresmată, Îl ademenești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
înfășurat cu această bucată de material. Era imposibil să fie zărit. Probabil nu ar fi lăsat-o acolo, dar intervenția patrulei l-a făcut să se grăbească. Oare cum s-a simțit biata fată când bărbatul a apărut ca din neant, a imobilizat-o și i-a înfășurat frânghia în jurul gâtului? Cooper descoperi câteva pete pe mantia neagră și se grăbi să le pună la microscop și pe ecran. Mărite, petele arătau precum frunzele de salată verde. Atinse una din ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
paradis vegetal. Se auziră acele povești spuse, oare de ce lui, În iernile bucureștene, lângă sclipirea fierbinte a teracotei albastre așezate lângă patul Înalt; ei doi pe scăunel, ea privind fără țintă ca și cum ar fi un fir care se pierduse În neant. O impresie, ca și cum el s-ar fi dilatat, ca și cum ar fi devenit deodată gigantic ca un nor... Mă duceam și lucram cu „ruptu”, adică ne dădea o bucată de pământ cât vedeai cu ochii și ne tocmeam pentru niște bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
-o între buze și a supt. Totul s-a întâmplat în câteva minute, brusc a ridicat capul și l-a lăsat pe spate. Am auzit o voce care nu părea a ei. — Cum să fac? Și părea că-i vorbește neantului sau poate unei ei înseși pe care o vedea de departe, o soră geamănă care îi dansa pe creștet, pe plafon. Am pătruns în privirea ei, prinzându-mă cu mâinile puternic de pat. Unde vrei să pleci, mic scaiete crăpat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
va mai putea să te lovească, du-te cu mersul tău ciudat de câine. Și să sperăm că acolo sus există cu adevărat ceva: o pătură, o aripă, pentru că ar fi cu adevărat nedrept să ai parte doar de întunecimea neantului. În salon erau risipite diferite lucruri: scaune, medicamente, aparatură.... am început să lovesc cu piciorul tot ce îmi ieșea în cale. Mi-am privit apoi mâinile. Erau încă albicioase după lungile ore în care stătuseră în mănușile chirurgicale de cauciuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ascuns, în spatele zidului de cripte. Era un bătrân mic cât un copil. Stătea nemișcat, ținându-și pălăria în mână. Cu puțin înainte, atunci când mă aplecasem să culeg țărâna, nu era acolo, sau poate nu-l văzusem eu. Părea ieșit din neant. Ochii lui s-au oprit pe ai mei fără curiozitate, ca și cum m-ar fi cunoscut. M-am întors la ale mele, dar am rămas totuși cu gândul la privirea aceea înfiptă în ceafă. Atunci mi-am adus aminte de fotografia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Universului. Suntem biblici. Și putem spune că la început a fost Cartea. Sau Istoria. Căci Istoria începe cu Cartea, nu cu Cuvântul, iar înainte de Istorie, de Carte, nu exista conștiință, nu exista oglindă, nu exista nimic. Preistoria este inconștiența, este neantul. [Geneza spune că Dumnezeu l-a creat pe Om după chipul și asemănarea sa. Cu alte cuvinte l-a creat ca oglindă pentru a se vedea în el, pentru a se cunoaște, pentru a se crea.] Mazzini e astăzi pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
o povesti, a o crea în cărți. Cutare istoric, poet prin maniera sa de a povesti, de a crea, de a inventa un eveniment despre care oamenii credeau că a avut loc în mod obiectiv, în afara conștiințelor lor, adică în neant, a provocat alte evenimente. E bine spus că a câștiga o bătălie însemnează a-i face să creadă pe apropiați și pe străini, pe prieteni și pe dușmani, că ai câștigat-o. Există o legendă a realității care e substanța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
subțiri de culoare cafenie, împliniți în locul podoabei frunzelor cu două globuri măslinii, între care, pe un cer dezolant, vânăt-plumburiu, luna era ovală și galbenă ca lămâia. Fixate pe carton fără nici un fel de cumpănire artistică, aceste câteva detalii realizau totuși neantul străbătut de o singurătate înspăimântătoare, un adevărat locaș al morții, care-ți tăia în chip bizar respirația. Străbăteam aproape zilnic, pădurile munților înconjurători, cu pictorul, care, în timp ce-mi vorbea, cerceta cu atenția ciupercile mari, umbrelate, pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
în loc să o ciocănească în proteza cu butuc de lemn a piciorului retezat, mi-o repezi în cap, deasupra urechii, chiar în secunda când se prăbușește. Peruca roșie cobora lent după dânsa și se lăsa încet, ca o parașută, în abisul neantului meu, pe a cărui coamă smolită șalul târfei fâlfâia: adioă Când mă înturnai de la fereastră, Omul cu ciocul de aramă dispăruse. - Greta începui, după ce m-am așezat lângă dânsa pe muchia divanului, cuprinzându-i talia, spune-mi, unde și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
alunge nourii, în timp ce câte unul, stigmatizat, muncește toată viața ca să-i adune. Singuraticii simt frica dar nu se scutură de ea. Ei apucă taurul de coarne și trântiți în luptă inegală, mușcă pământul, blestemând creația. Soarele le luminează drumul spre neant și orele se scurg cu atât mai încet cu cât sunt mai triste. Și când cuget astfel, conștient de soarta oribilă și de finalul absurd și dramatic la care vom asista cu toții, îmi vine să cred că imensa durere ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ei nu mai era loc pentru bucurie și acționase rațional În consecință. Se cutremură la imaginea mentală a lui Fenimore zăcând zdrobită, Într-o grămadă gemândă pe pietrele de pavaj de pe Ramo Barbaro... Dar mai erau și alte drumuri către neant, mai simple. Drogurile, derivatele opiumului. Să te stingi În miez de noapte, fără durere... Ceea ce Îi aminti de Alice, care, paradoxal, refuzase oferta prafului uitării, deși avea toate motivele să Îl ia și credea, În principiu, că sinuciderea nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
obiecții meschine: „În conformitate cu ordinul Führer-ului, se aștepta ca a douăzeci și cincea divizie de tanchiști-grenadieri să închidă spărtura frontului la Cottbus și să o asigure împotriva penetrării de către câini... Caracterul manifest originar al câinelui Führer-ului este determinat în profunzime de nostalgia depărtărilor... Neantul determinat de nostalgia depărtărilor este, în ținutul Gruppe Steiner, neantul asumat... Neantul se pune în operă între inamicul de pe tancuri și propriile vârfuri...“ Dar acolo unde eram sau unde ar fi trebuit să fiu - spărtura Cottbus? - nu existau nici vârfuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
divizie de tanchiști-grenadieri să închidă spărtura frontului la Cottbus și să o asigure împotriva penetrării de către câini... Caracterul manifest originar al câinelui Führer-ului este determinat în profunzime de nostalgia depărtărilor... Neantul determinat de nostalgia depărtărilor este, în ținutul Gruppe Steiner, neantul asumat... Neantul se pune în operă între inamicul de pe tancuri și propriile vârfuri...“ Dar acolo unde eram sau unde ar fi trebuit să fiu - spărtura Cottbus? - nu existau nici vârfuri proprii, nici vreo organizare militară recognoscibilă. Ca neant s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]