5,491 matches
-
tale. Ești un simplu consumator care se consumă în primul rând pe el însuși. Și vei ră mâne mereu așa dacă viața nu se hotărăște o dată să te dea cu capul de pragul de sus. În adolescența mea, o dragoste nefericită și apoi expe riența mize rabilă a serviciului militar mi-au dezvăluit ce n-aș fi crezut niciodată că zace-n mine: multă ură, frus trare și lașitate, dar și multă putere de a îndura. Nu-mi mai fac de-
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
privind-o continuu, cu nesaț, pe ghida pitică, dar nu pitică pato logic, dintre cele cu nanism hipo fizar, ci, cumva, metafizic, de parcă apropierea giul giului sau a fantasticei Mole Antonelliana ar fi iradiat cândva un fetus într-un pântec nefericit și-ar fi pro dus știma nemaivăzută ce vorbea acum despre di nastii și bărci fune rare. După mai bine de două ore am ieșit din muzeu total amețit, cu piele de găină pe brațe. Terminând cu copiii, ghida levitase
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
și se lăsă pe spate. -Oricum, nu vreau nicidecum să mă mărit cu vreounul. Avea o expresie jignită, privirea îi era ațintită pe perete, se uita când la mine, când la televizor. -Este destul de dificil...Ești o nefericită. -Desigur, sunt nefericită ori de câte ori constat că sunt ceea ce sunt. -Multor fete li se întâmplă asta. -Da, dar eu nu sunt ca ele. Eu sunt deosebită. Am uitat, cum ziceai că te cheamă? -Codrin. C-O-D-R-I-N. -Tatăl tău chiar e ofițer? -Da. El o salută
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
că era de așteptat să se întâmple asta și că este liberă să facă ce vrea ea. Hotărâsem să nu-i mai scriu, pentru ca tăcerea mea să o facă să sufere. Voiam într- adevăr să sufere. Mă simțeam acum iremediabil nefericit. Începusem sa-mi urăsc chiar slujba, o închisoare oarbă și nici scrisorile ei nu mai soseau, așa că am început să fiu din ce în ce mai izolat. Lumea exterioară, Londra, devenise absentă și ireală parcă. Mai ascultam doar B.B.C
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
mult, cheltuisem bani mulți, dar câștigasem mult mai mulți la bursă. Aveam acum un cont bancar substanțial și-mi era cam greu să-l controlez din punct de vedere psihologic. Bogăția e un monstru, schimbă omul, îl face mai des nefericit. În avion, am cunoscut o stewardeză cu care am reușit să am o relație chiar acolo, în avion, semn că dorințele erotice nu mi se stinseseră încă. Deodată am auzit bârâitul ușor al unui aparat de proiecție. Un fascicul de
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
conferințe a spitalului. O întrebară dacă știa ceva despre activitățile fratelui ei din seara accidentului. Fusese cu cineva? Îi vorbise cumva despre vreo problemă personală recentă, despre vreo schimbare de la serviciu sau vreo problemă care să-l fi stresat? Era nefericit sau deprimat? Întrebările alunecau înăuntrul ei. Fratele ei să încerce să-și facă felul - era o idee atât de nebunească încât o lăsase fără replică. Trăise la doi pași distanță de Mark mai bine de jumătate din viață. Știa ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cum era viața lui înainte. Uită-te la prietenii lui, pentru numele lui Dumnezeu. Barbara Gillespie e singura ființă neratată de care s-a apropiat de la... Se răsuci cu fața spre el, încolăcindu-i trupul cu brațul. De la tine, da? Nefericitul compliment îl făcu să tresară. Legătura din copilărie, ruptă la pubertate. Danny Riegel, cel pe care Mark îl iubise odinioară, nu era bărbatul acesta care stătea întins la câțiva centimetri de ea. — Crezi că asta ar putea fi... calea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Credeți că sunt țicnit! Credeți că sunt orb. Vă trebuie ceva mult mai tare decât chestia asta ca să mă păcăliți. Barbara face pachet animalul urlător și-l bagă la loc în mașină, iar Karin pornește motorul ridicol de patru cilindri. Nefericita potaie se învârte în cerc pe locul din dreapta, scâncind și holbându-se la Copia Karin. Mark înjură tot ce mișcă. Nu mă mai stresați. Să nu mai veniți niciodată în fața mea cu chestia asta. Mai târziu, când e din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nu-i așa, Opera cere să i te dedici total, zi și noapte. Opera, Cercetarea e un monstru cu gura larg deschisă, care așteaptă să-i arunci înăuntru familia, bucuria ta de zi cu zi. Pentru că cercetarea adevărată te vrea nefericită, te vrea frustrată și suferindă ca să-ți dea, cu zgârcenie, câteva rezultate, desigur, inegalabile. „Cum o să faci ?“, sunt întrebată din această zonă înaltă. „O să stai cu mâinile pe taste și-o să legeni copilul cu piciorul ?“ Da. De fapt chiar asta
Pachețelul auriu. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
T. care-i sunt adresate, motivând necesitatea acestui "ocol" din subsolul paginii. Îndemnând-o pe misterioasa doamnă să scrie sau chiar "să apară pe scenă", autorul împărtășește, din nou, nevoia de autenticitate: Îi propune să-și mărturisească, prin scris, experiența nefericită a sentimentului de iubire neîmplinită; ea refuză să apară pe scenă, dar este convinsă a scrie: Îi recomandă un stil precis "Fără ortografie, fără compoziție, fără stil și chiar fără caligrafie." O caracterizează: În următoarele note de subsol, prozatorul destăinuie
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
cu MateiVladimir în doliu. Totul era, de fapt, complet răsturnat cu capu-n jos, ca-ntr-un film grotesc. În toamna dinainte plecasem și eu, și Cristian de la Odeon, goniți de furtuna politică. Eu mă aciuasem, într-o stranie și nefericită aventură, la Editura Humanitas. El, pe un post de milostenie, la UNITER. Cu puțin înainte de catastrofă, publicaserăm împreună cartea de interviuri Cinci divane ad-hoc, pe care, în ignoranța noastră cu privire la viitor, o botezaserăm în secret „primul nostru copil“. Ne plăcuse
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
pentru pian al lui Liszt. Îi place. Toma continuă să mă bată la cap. Și-așa e patetic să termini un roman cu o scenă de sinucidere. — Bag scena la început. Scriu totul în retrospectivă. Tu nu înțelegi cât de nefericit ești ? Uită-te și tu la viața ta!! Copilul râde. — UITĂ-TE LA VIAȚA TA ! ! ! Pe moment Toma dispare din cameră, iar eu și copilul ne privim în ochi. Apoi : Două paragrafe... scrie-le și lasă-le așa o vreme
100 de zile. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
Înăbușă el. Cum, mă, dobitocule, mă... niscaiva sfoară! zbieră el și, depășit În cele din urmă, Își scoate boneta, o azvîrle pe jos și o calcă În picioare plîngînd. Dar o nenorocire și mai mare Îl așteaptă pe acest om nefericit. Acolo, lîngă vas, la masa unde ofițerii examinează documentele, s-a ivit o pauză Îngrijorătoare, o Întrerupere Îngrijorătoare a ritmului rapid, automat În care soldații se perindă prin fața lor. Șase soldați negri, voinici, au fost opriți, interogați sever și li
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
una de fiecare perete. Acestea se adăugau celei prin care intrase el. Așadar, iată-l aici... așteptând. Gosseyn nu simți în mod deosebit nevoia de a-și pregăti dinainte răspunsurile la cel de-al doilea interogatoriu. Dar se simțea destul de nefericit - ce pierdere de vreme! Toți acești oameni, ca și el, evident implicați, ei în felul lor, el într-al lui, în niște evenimente nemaipomenite, dar așteptând acum după un băiat - rege de la care nu se puteau aștepta decât să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
care dispune de un control special asupra energiei brute. Neașteptate vorbe. Dar, pe de altă parte, nu foarte neașteptate. Predecesorii Gosseyn întâlniseră și-i observaseră pe veterani. Așa că, acum, tăcut, când auzi cuvintele pline de amărăciune, Gosseyn dădu din cap nefericit. Se gândi: "Sunt pe cale să aud o tentativă de a mă implica în politica secretă a unui grup de rezistență -- și bineânțeles că răspunsul la această discuție, conform Semanticii Generale, trebuia să fie - ei, care?" Evident, ceva legat de supraviețuire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
sângele în circulație. Peisajul era mereu la fel de minunat. Din nefericire, faptul că încă mai vedeau zăpadă și gheață în mii de forme fantastice. Încântătoare, atât în față cât și de jur împrejur. Însemna că mai aveau mult de mers. Gosseyn, nefericit, socoti că se aflau încă la patru sute de iarzi deasupra nivelului râului. Stând acolo, neștiind prea bine ce avea să urmeze, își aminti - din memoria lui Gosseyn Doi - că în momentul în care grupul se pregătea pentru Marea Călătorie, făcuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
surâs. Și tăcerea neplăcută luă sfârșit. - Am urmat sfatul tău, spuse Blayney. Am făcut un studiu elementar al Semanticii Generale și am corectat anumite, să le zicem așa, deficiențe de personalitate asupra cărora mi-ai atras atenția. Gosseyn își aminti, nefericit, că lipsa de personalitate pe care cel dinaintea sa o criticase, avea de-a face cu îngrijorarea excesivă a lui Blayney privitoare la posibilitățile viitoare. La vremea aceea, avertismentul dat puternicului Thorson era că un om care se aștepta întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
Blayney, se dădu la o parte și arătă cu degetul spre scara slab luminată, roasă, care părea să fi fost cândva de marmură. Și spuse: - E acolo o ușă, mai sus de jumătatea scării, pe care scrie: "Cabinet particular". Păru nefericit când încheie: Bănuiesc că asta căutați. Gosseyn spuse: - Ne trebuie și două chei pentru ușa aceasta, ca să nu te deranjăm când ieșim. Arătă spre ușa de la intrare. Aceasta îi mai aminti de ceva. Adăugă: - Cred că-mi amintesc că acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
trebui să treacă mai multe secunde până să-și dea seama că, dovada că ora vorba de fapt, de un corp Gosseyn capturat, nu era tocmai un motiv pentru el, care era cel capturat, să se simtă mai bine. Iarăși nefericit, își reluă comunicarea cu Gosseyn Doi, aflat în siguranță... acolo, departe: "Se pare că acești străini au fost în stare să parcurgă zeci de mii de ani-lumină, să pună stăpânire pe mine și să mă aducă, aici, nu știu unde." "Ei bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
și pot să aflu ce gândește, sau ce face, dacă mă concentrez asupra lui. - ...La două milioane de ani-lumină?! - Distanța n-are sens într-un univers al inexistenței. Ea spuse: - El va avea grija acolo, în universul tău? Erau niște cuvinte nefericite. Îi evocară o reacția talamică. Era ca și cum și-ar fi părăsit orașul natal, și țara natală, pe care n-avea să le mai vadă. Îi trebuiră doar câteva momente să-și revină. Adevărul era - își reaminti el - că el nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
harului, pe care Dumnezeu ni le-a dăruit cu iubire de Tată. Și încă ceva: ce este o lume fără inimă? Și cum ar fi un preot fără inimă într-o lume lipsită de inimă? Răspunsul imediat este: cel mai nefericit și sumbru tablou, de nezugrăvit și de nedescris. Să încercăm, în schimb, să ne imaginăm și să voim un preot cu inimă, pentru o lume cu inimă: acest vis trebuie să se traducă printr-un drum de lumină, care, cu
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
Henri de Lubac povestește și comentează în Meditazioni sulla chiesa, carte la care ne vom referi de mai multe ori în această reflecție: „«De acum nu sunt decât un filosof, adică un om singur», se zice că spune un preot nefericit, în seara apostaziei sale, unui vizitator care venise să-l complementeze. Reflecție amară, dar cât de adevărată! El părăsise Casa în afara căreia, pentru om, nu va mai fi altceva decât exil și singurătate”. Un mare ecleziastic, care concretiza cu totul
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
mai este paradigma limitelor de ne-depășit de către oameni sau piatra de comparație a diferențelor, criteriu de judecată a tot ceea ce este efemer și neautentic). b) Urâtul este absența măsurii. Și a doua cauză a urâtului (disproporția), astăzi, își are nefericita ei derivație. Dizarmonia este fundalul fix al vieții de fiecare zi. Este suficient doar un singur exemplu: nu mai există respectul față de timpul just. Timpul este tratat rău: nu se mai face nici o concesie în-cetinelii, care totuși își are ritmul
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
fi putut vreodată să fie una în apa rîului. Rîsul lui David și al lui Schneiderhahn mă asiguraseră că nu s-a produs un adevărat accident și chiar hohotele dușmănoase ale asistenței noastre, din pricina cărora, altminteri, aș fi fost profund nefericit și de care m-aș fi îndepărtat, pe furiș, n-au ajuns pînă la mine. Dimpotrivă, chiar am rîs și eu puțin. Eram puternic. Apa se dovedise a fi un prieten. Privind înapoi, am avut sentimentul că, în după-amiaza aceea
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
românului despre care ne vorbea fericitul director Billmann 3. Ceea ce mă întristează mai mult și mă face să mă lapăd de optimismul meu obicinuit este când mă gândesc la acea ce mi-ați repetat de atâtea ori: Suntem un popor nefericit". Trebuie să rămânem și de aici înainte slugi și cerșitori pe la ușile domnilor. În 1918 am atras atențiunea dlor. Sever Bocu, Octavian Goga și Vasile Lucaciu asupra chestiunei Unirei, le-am expus că Unirei trebuie să-i dăm o bază
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]