2,984 matches
-
dată în anul 1309 cu numele de "Sido" (din 1854 Jidvei), localitatea a oferit arheologilor un bogat câmp de cercetare, descoperindu-se aici urme ale existenței vieții omenești din neolitic, din epoca bronzului târziu. Vechimea localității Jidvei se pierde în negura veacurilor, iar săpăturile arheologice au scos la iveală chiar în centrul comunei, o vatra de foc din neolitic și un mormânt de incinerare din acea perioadă. Localitatea Jidvei a făcut parte din Plasa Diciosânmartin în cadrul județului Târnava Mică. La recensământul
Jidvei, Alba () [Corola-website/Science/300246_a_301575]
-
proprietatea căruia a rămas pînă în anii 1930. Castelul familiei Marczibanyi a fost din păcate demolat în anul 1938, din el supraviețuind doar câteva anexe. Conform tradiției locale, denumirea localității vine de la turnul unei biserici, tradiție ce se pierde în negura istoriei. Cert este că prima datare istorică a unei biserici ortodoxe provine din anul 1759, când este pomenită biserica Sfântul Nicolae, construită din împletituri de răchită și lipită cu pământ, acoperită cu paie și aflată în stare de ruinare. O
Turnu, Arad () [Corola-website/Science/300309_a_301638]
-
în punctul numit Tofan. Din spusele lui Dron Vasile, Onofrei Gheorghe și Popa T., în actualul loc Ruiniș ar fi existat mai multe familii, dintre care amintim: fam. Pantuc, fam. Vasian și altele, a căror nume s-au pierdut în negura vremurilor deoarece nu au avut urmași de sex masculin. Din discuțiile cu Olariu V. Ilie (1885-1957) am aflat că bunicul lui după mamă se numea Ilie Balu și a avut casa în deal „la Balu”, în sus de poiana Slatiorii
Groși, Neamț () [Corola-website/Science/301639_a_302968]
-
drumul județean DJ155. Populația satului, după ultimul recensământ efectuat în 2011, are 231 locuitori. Netezi are o biserică construită în anii 2000. Pictarea bisericii a început în anul 2009. Existența primelor așezări omenești pe teritoriul comunei Grumăzești se pierde în negura vremurilor. În urmă săpăturilor arheologice efectuate pe Valea Topoliței de profesorul Mitrea din Bacău și în partea estică a satului Grumăzești de profesoară Silvia Marinescu din București, cât și cu ocazia săpăturilor efectuate în timpul construcțiilor unor clădiri particulare sau obștești
Netezi, Neamț () [Corola-website/Science/301655_a_302984]
-
urmele bisericii noastre strămoșești, despre existența căreia s-a menționat în arhiva bisericească din 1567 și care a fost prada incendiului din 1771. După această descoperire m-a preocupat întrebarea cum s-ar putea scoate la lumină biserica dispărută în negura timpului. Desenele arhitectului și viitorului inginer Lukács Zárug, reprezentând biserica și expuse la expoziția Muzeului Ardelean de la Gheorgheni din acest an, m-au îndemnat să cer colaborarea specială a sus numitului, care m-a și ajutat cu mare serviabilitate și
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
vechi timpuri dar nu se păstrează documente istorice elocvente despre aceasta decât din ultimele trei secole. Despre existența unor biserici vechi în sat vorbesc două toponime: “Besericoi” și “Dealul Bisericii” cea ce dovedește că în acele locuri au existat în negura timpurilor biserici. Această biserică este menționată în statistica episcopului Sinesie Jivanovici al Aradului (1751-1768) din anul 1755 cu mențiunea “biserică de lemn veche cu hramul Intrarea în Biserică a Maicii Domnului.” și conform Hărții iosefine din anul 1783 era situată
Șteia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300561_a_301890]
-
ale legiunilor romane pentru cucerirea capitalei Daciei lui Decebal din Munții Orăștiei și apoi a construirii capitalei Daciei romane la Sarmizegetusa, aceste fapte ne îndrituiesc să credem că istoria satului Livadia, ca și a celor din zonă, se pierde în negura veacurilor a existenței populațiilor din această parte a țării. Cercetările arheologice indică prezența așezărilor omenești din timpuri străvechi, chiar a vestigiilor omului preistoric. În secolul XIX în timpul evenimentelor de la 1848 din Transilvania satele de pe Valea Streiului și din Țara Hațegului
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
veneau acasă la părinți, frați, veri, etc. Nedeile erau sărbători care aveau un caracter predominant laic (spre deosebire de cele religioase din timpul anului) cu elemente folclorice de port, manifestări de bucurie, etc. Istoria organizării festivităților cu prilejul nedeilor se pierde în negura veacurilor. Era în primul rând o serbare câmpenească, pe malul Streiului, cu organizarea de jocuri și hore. Erau aduse orchestre cunoscute din alte părți, cele mai renumite erau „Bănățenii" din zona Zeicani (spre Caransebeș), apoi Măceoanii, Sălășenii și Slivășenii. În
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
Nicolae Popa, în satul Boiștea încă se păstrează în stare naturală și nu în captivitatea dată de camerele unui muzeu sau de copertele unei cărți, dacă ne este permisă o astfel de afirmație, un obicei ce își pierde amintirea în negura timpurilor : Coroana. În Sâmbăta Mare, în timp ce tații rămân să vadă de gospodărie, iar mamele și surorile rămân să pregătească bucatele tradiționale de Paști (cozonac, pască, ouă roșii, friptură de miel, drob ș.a.) flăcăii din sat, cu mic cu mare, urcă pe
Boiștea, Neamț () [Corola-website/Science/300775_a_302104]
-
luminii asupra întunericului, a vieții asupra morții. Reprezintă învierea din morți a Celui ce este Lumină din Lumină, a Lui Iisus Hristos. E o manifestare a bucurii Învierii realizată într-un mod deosebit, special. E drept că, pierzându-se în negura timpurilor, semnificația focului învârtit de flăcăi deasupra capului ar putea fi și aceea de alungare a spiritelor malefice. Sacrul se împletește cu profanul într-un spectacol de sunet și lumină dat de clopote bisericii și de manșoanele de cauciuc aprinse
Boiștea, Neamț () [Corola-website/Science/300775_a_302104]
-
un “Ardeal mai mic”, atât de mult asemănându-se cu Ardealul descris de Nicolae Balcescu. Localitatea Căianu Mic este atestată documentar din anul 1456, de altfel ca și celelalte sate din raza comunei, dar istoria acestor localități se pierde în negura vremii. Există urme de locuire încă din neolitic după cum se poate vedea în muzeul școlii, unde sunt expuse topoare de piatră. Continuitatea locuirii zonei este dovedită de uneltele din epoca bronzului și a fierului, din zonele: Poduri, Calea Onii, Turcele
Căianu Mic, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300868_a_302197]
-
Satul Bajura este atestat documentar în anul 1547 sub vechea denumire de Voicăuți , el având configurația satelor cu vechime în Moldova , deoarece ulițele sunt întortochiate și nu sistematizate modern așa cum este specific pentru satele nou-înființate.Vechimea satului se pierde în negura vremurilor, prima așezare fiind cea de pe Izunie, din perioada neoliticului, acolo găsindu-se și astăzi două vetre de ars ceramică țărănească, adică vase de lut pentru trebuința zilnică a locuitorilor.Altă așezare a satului a fost pe Holmul Bajurii, la
Bajura, Botoșani () [Corola-website/Science/300889_a_302218]
-
și la 3 kilometri est de "Pungești", centrul actual de comună. În Cursești scriitorul Ioan Adam a înființat în sec XIX prima bibliotecă sătească din România. Existența lui dacă ar fi să ne luăm după dovezile arheologice, se pierde în negura timpului dar adevărata atestare documentară o constituie un document din anul 1437 ce apare în „Cartea întâi a Racovei” al excelentului cercetător vasluian "Dan Răvaru", document pe care cu voia domniei sale îl voi cita aici: „1437 (6345) mai 15 Vaslui
Cursești-Vale, Vaslui () [Corola-website/Science/301875_a_303204]
-
de pictorii satului.() Comunitatea locală, conform estimărilor făcute de primăria orașului Liteni în anul 2007 numără 1.024 de locuitori. Satul are străvechi și bogate obceiuri de iarnă, transmise din generație în generație și a caror semnificații se pierd în negura timpurilor. Puteți vedea o superbă și în egală măsură fidelă reprezentare a acestor obiceiuri aici:http://www.youtube.com/watch?v=c1wsKncfma0 Cetele de mascați specifice satului sunt:
Corni, Suceava () [Corola-website/Science/301942_a_303271]
-
din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (90,91%), cu o minoritate de baptiști (4,44%). Pentru 2,41% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Începuturile istoriei trebuie căutate în negura trecutelor milenii, o importantă descoperire în acest sens fiind locul numit Cetatea Prilogului ce datează încă din epoca bronzului. Spirale discoidale găurite, peste 400 de plăci mici găurite, fragmente din vase de lut, 3 seceri, 3 brățări, un cuțit și
Comuna Negreni, Cluj () [Corola-website/Science/300343_a_301672]
-
Caraula, la vest - Comuna Verbița și Comuna Plenița, iar la est - Comuna Vârtop și Comuna Vela. Comuna Orodel este așezată în Câmpia Înaltă a Bălăciței, la limita sudică a Podișului Getic. Firul istoric al populării acestor ținuturi se pierde în negura vremurilor. Descoperirile arheologice ne pun la îndemână o mare varietate de dovezi materiale care atestă prezența timpurie a omului pe aceste meleaguri. Denumirea satului Orodel vine, după cum spun bătrânii, de la expresia «horă de dealuri», întrucât prima vatră era așezată într-
Comuna Orodel, Dolj () [Corola-website/Science/300409_a_301738]
-
apel la astfel de mituri și credințe, lăsând mereu loc pentru ca o nouă poveste să fie spusă. O dată ce te-a prins, mereu vei vrea să afli mai mult. Poveștile fanteziei sunt înconjurate de un mister ce se pierde întotdeauna în negura primelor clipe. Fantezia cuprinde numeroase subgenuri caracterizate prin anumite teme sau elemente distincte sau prin suprapunerea cu alte genuri literare sau forme de ficțiune speculativă. Acestea includ: Un gen înrudit cu fantezia clasică și mai apropiat de jocuri și benzi
Fantezie (gen artistic) () [Corola-website/Science/298713_a_300042]
-
cu Titu Maiorescu, Petre P. Carp, Vasile Pogor, Iacob Negruzzi și Teodor Rosetti. Ei își încep activitatea prin organizarea unei serii de prelegeri populare. Printr-o formulă masonică, junimiștii, când vorbeau despre acest subiect, spuneau: Originea Junimii se pierde în negura timpului". Cursul public pe care Titu Maiorescu îl ținuse cu un an mai înainte, curând după instalarea sa la Iași, dovedise existența unui auditoriu cultivat, în stare să se intereseze de problemele științei, expuse în formele unei înalte ținute academice
Junimea () [Corola-website/Science/298722_a_300051]
-
afaceri de stat și, când a refuzat să retracteze, Biserica Catolică l-a excomunicat în anul 1520 - un act din care au izvorât toate bisericile protestante. Reforma a adus înapoi în creștinism vigoarea bisericii primare pierdută într-un mileniu de negură. Limba latină, moștenită în Biserică datorită influenței Imperiului Roman, încetase a mai fi vorbită sau ințeleasă de către „barbarii” care trăiau acum în Europa. Faptul că atât liturghia cât și textul Scripturilor erau în latină limita accesul la ele numai clerului
Luteranism () [Corola-website/Science/299840_a_301169]
-
că era fiul lui „Merzeweydan“ (Mircea) și nepotul lui „Pankraz der Weise“ („Pankraz cel Înțelept“). Numele de Pankraz (Pancratius) fiind explicat prin denaturarea denumirii de Radu Ban (ban de Severin, titlu luat după anexarea teritoriului), iar cât despre înțelepciunea sa, negura veacurilor nu a lăsat să se întrevadă motivele care au adus admirația celor din timpul său. Oricum, voievodul muntean, într-un alt document maghiar, de data asta contemporan cu evenimentele din 1377, poartă numele de „Godon“, denumire la fel de curioasă și
Radu I () [Corola-website/Science/298854_a_300183]
-
unui trib geto-dac, al “Lailor”, care este binecunoscut prin secolele al IV-lea - al V-lea împreună cu al “bessilor” în zona Sarmisegetuzei, la circa 80 km distanță de Lainici. Adevărul rămâne încă nedescoperit. Vechimea Sfintei Mănăstiri Lainici se pierde în negura vremii necunoscându-se oficial și istoric începuturile sale. După tradiție, în secolul al XIV-lea Sfântul Cuviosul Nicodim de la Tismana a fost trimis în Țara Românească pentru a susține ortodoxia și pentru a da un suflu nou bisericii. El s-
Mănăstirea Lainici () [Corola-website/Science/308752_a_310081]
-
fie frumos: ""Blând Zefirul mângâie unda rece/ Printre crengi de măr coborându-și zvonul/ Iar din vârf ce-și tremură frunza, molcom/ Picură somnul"" sau:""Iarăși hora stelelor își ascunde/ Strălucirea frunții când lumina crește/Risipindu-și, plină, lumina peste/Negura luminii"." Dar, conform concepției curente, Sappho nu desparte noțiunea frumosului de cea a binelui: ""cine este frumos, este frumos pe dinafară;/cine este bun nu va întârzia să devină și frumos"." Aluziile mitologice, atâtea câte există la Sappho, sunt desprinse
Sappho () [Corola-website/Science/308762_a_310091]
-
sunt ca. 24.000). Aceștia trăiesc azi în sudul insulei Sahalin, în arhipelagul Kurilelor și în nord-vestul insulei Hokkaido. Posedau o organizare socială patriarhală și poligamă și aveau o religie bazată pe cultul ursului. Originile civilizației japoneze se pierd în negura timpului. În mod tradițional, se consideră că Japonia a fost fondată de împăratul Împăratul Jimmu pe 11 februarie 660 î.Hr.. Aceasta este numai versiunea istoriei japoneze datând de la primele înregistrări scrise din secolele al VI-lea respectiv al VIII-lea
Istoria Japoniei () [Corola-website/Science/308200_a_309529]
-
rămân constanți. Transferul de căldură are loc sub influența unei "diferențe de temperatură". Principiul al doilea al termodinamicii stipulează că acest transfer se face de la sine doar de la temperatura mai înaltă la temperatura mai joasă. Istoricul căldurii se pierde în negura vremurilor. O mare realizare a omului preistoric a fost utilizarea focului. Pentru explicarea fenomenelor termice în antichitate s-au dat explicații mitologice. Concepția despre natura căldurii a evoluat de la concepțiile mistice din antichitate până la teoria moleculară de astăzi. Căldura este
Căldură () [Corola-website/Science/306704_a_308033]
-
al răutății. De acea a și fost numit de Scriptură "făclie". Căci cuvântul (grecesc) λύχνος (făclie), vine de la a dezlega întunericul = λύειν το νύχος (căci νύχος, înseamnă întuneric, cum zic cei ce studiază înțelesul cuvintelor). Pentru că împrăștiind, asemenea unei făclii, negura neștiinței și întunericul răutății, s-a făcut El însuși tuturor cale de mântuire, călăuzind prin virtute și cunoștință spre Tatăl pe toți cei ce voiesc să pășească, prin împlinirea poruncilor dumnezeiești, pe urmele Lui, ca pe-o cale a dreptății
Menorah () [Corola-website/Science/306891_a_308220]