3,943 matches
-
un oaspete obișnuit al familiei Calabria, l-a găsit așezat în biroul său, cu capul plecat în mâini și cu ochii înroșiți de plâns. Se ruga în șoaptă. Prietenul Francesco a încercat să-l consoleze și să-i dea speranță. Nepoata Marcellina, care a fost chemată să se îngrijească de bunica Angela, se mișca între camera bolnavei și bucătărie. Din când în când privea pe furiș în biroul unchiului preot. Întinzându-și urechile din curiozitate feminină, a prins din zbor această
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Enrico Bei, Attilio Micheletti, Alessandro Noventa, Oreste Martini și Giuseppe Carletti. Ambientul canonicei este sărac iar veniturile economice ale parohiei par destul de slabe. «Semn bun! Asta înseamnă că se va îngriji Providența lui Dumnezeu!», va comenta don Calabria. Mama și nepoata Marcellina au mai rămas câteva luni pe străduța Fontanelle. Numai doamna Masina deretică treburile casei. Pentru asistența copiilor se oprește adesea și prietenul conte Perez și tânărul seminarist, familiar cunoscut cu numele de «Gigio», credincios asiduu al parohiei și iubitor
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
1910, la 49 de ani, a decis să-și dedice restul vieții sale în serviciul Operei. S-a adăpostit într-o căsuță, pusă la dispoziție de don Bonometti, parohul bisericii San Giovanni in Valle. Pe timpul nopții, îi ținea companie o nepoată de-a ei. După câteva luni, se prezintă contesa Lavinia Perez. Chiar ea, cea care a contrastat cu duritate decizia fratelui ei Francesco Perez. De fapt, credea că fratele ei ar fi fost plagiat ori sfătuit greșit în alegerea acelei
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
fizică. Odată și-a schițat portretul pe care nu-l voi uita și care îl arăta într-o încăpere slab luminată, îmbrăcat într-o mantie de catifea neagră, mînuind niște pietre neprelucrate de o neprețuită valoare. "Mă vezi, scumpa mea nepoată, îmbrăcat complet în negru, lăsînd să-mi curgă printre degete rubine, safire, smaralde și perle să mi se cearnă printre degete? Îmbrăcat în catifea, singur, în semiobscuritate, scumpa mea nepoată era, te asigur, o adevărată voluptate...". Acolo unde se exagera
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
pietre neprelucrate de o neprețuită valoare. "Mă vezi, scumpa mea nepoată, îmbrăcat complet în negru, lăsînd să-mi curgă printre degete rubine, safire, smaralde și perle să mi se cearnă printre degete? Îmbrăcat în catifea, singur, în semiobscuritate, scumpa mea nepoată era, te asigur, o adevărată voluptate...". Acolo unde se exagera, probabil, era cînd se spunea că purta inele chiar și la degetele picioarelor în pantofi care se desfăceau ca niște sipete. O imputare și mai exagerată: se povestea că pe
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Getta, pe care o iartă de necorespundere numai grație împrejurării că aceasta îi regăsește manuscrisul pierdut al Artei poetice. Ovidiu se crede autorizat să iubească orice femeie, fără a fi urmărit de gelozie, și să-și ridice ochii chiar asupra nepoatei împăratului: Cezar, mă mir de-al tău sarcasm, Tu care cu poeții trăiești în confrăție... Horațiu și Virgiliu posed-o-mpărăție Ca tine, al lor geniu cu-al tău în zbor unit Clădesc din timpul nostru un secol strălucit. Întâia
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
asemenea preocupări. Gândirea a primit de altfel destui evrei raliați, adică ortodoxizanți. Nichifor Crainic și-a constituit și o estetică, curat platonică (Nostalgia paradisului). Omul e făptura lui Dumnezeu, arta e făptura omului, arta e deci făptura făpturii lui Dumnezeu, nepoata lui Dumnezeu. Artistul aduce aparențele naturii, străbătând la prototip prin copie, dar scopul lui e eternul. "Arta în sensul ei înalt nu este o imitație a naturii, fiindcă nu urmărește să ne reamintească natura așa cum este. Scopul ei e revelația
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
este de două tipuri (Vintilă, 1988): imperechere incestuoasă, care are loc între părinte și descendent, sau între frate și soră, și produce un grad de homozigoție per generație de 12 - 15 % ; împerechere apropiată, de tip semifrați x semisurori, bunic x nepoate, dubli veri primari între ei, care produce un grad de homozigoție per generație de 6-12 %. Consangvinizarea necurentă se împarte, la rândul ei, în: consangvinizare moderată, în cazul când se împerechează între ei veri primari, sau alte animale înrudite, care fac
CONTRIBUŢII LA AMELIORAREA CRAPULUI DE CULTURĂ ÎN CONDIŢIILE ECOLOGICE ALE AMENAJĂRII PISCICOLE MOVILENI, JUDEŢUL IAŞI by Dr. ing. Gheorghe Huian () [Corola-publishinghouse/Science/678_a_977]
-
tema comediei române de la Băcălia ambițioasă a lui A. Russo până la Noaptea furtunoasă a lui Caragiale -, e fudulia Ziței Țircădău de a vorbi "franțuzește". Dar Zița e numai comică, deloc primejdioasă. Din contra: fiica Ziței va vorbi chiar franțuzește și nepoata ei va citi pe Anatole France. "Imitația" caricaturală, care e Zița, e începutul, fatal ridicol, al civilizației. Imitația caricaturală care e pseudobaudelairismul, încă o dată, nu numai că nu e nimic, dar e ceva negativ. "Artă" și "imitație caricaturală" este o
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
muncitor și un creștin foarte con știincios, dar nu habotnic. în loc de „bunicu și bunica” le ziceam „bâtu și bâta”. Nam înțeles de unde venea această numire, dar ea nu era o poreclă sau ceva jignitor. Chiar ei o foloseau in expresii: „nepoate vino la bâtu” sau „nepoate hai la bâta”. Pentru că aveau puțin pământ arabil, munceau în parte la boier. înaintea primului război mondial administratorii de moșii, logofeții îi înșelau pe țărani în tot felul și dacă aceștia își apărau dreptatea, erau
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
con știincios, dar nu habotnic. în loc de „bunicu și bunica” le ziceam „bâtu și bâta”. Nam înțeles de unde venea această numire, dar ea nu era o poreclă sau ceva jignitor. Chiar ei o foloseau in expresii: „nepoate vino la bâtu” sau „nepoate hai la bâta”. Pentru că aveau puțin pământ arabil, munceau în parte la boier. înaintea primului război mondial administratorii de moșii, logofeții îi înșelau pe țărani în tot felul și dacă aceștia își apărau dreptatea, erau persecutați și bătuți. în acest
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
m-am întors cu mama și cu sora Nica. M-am oprit în fața casei parohiale din Suceava, unde lăsasem familia, și plin de emoție, m-am dus să întreb de Cristina. Mama și sora tremurau de emoție să-și vadă nepoata, pentru care erau cu daruri în mâini și cu lacrimi în ochi, la poarta curții casei parohiale. M-a întâmpinat același Gheorghe Miron și, nepăsător, indiferent ca o bandă de magnetofon mi-a spus că Cristina nu este acasă, și
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
generații. Autorul utilizează ingredientele romanului polițist, istoric sau de dragoste, pentru a construi o intrigă dramatică și complexă, care se remarcă mai ales în romanul cel mai reușit al trilogiei, Insula viscolului. Moartea violentă a trei femei (mamă, fiică și nepoată), în jurul cărora gravitează personajele principale masculine, constituie nucleul narațiunii. Banii și sexualitatea, falsul patriotism și naționalismul aberant, în numele căruia mor oameni nevinovați, sunt cauze ale unor drame și determină chiar destine tragice. Întâlnirea lui Iakob Goldman cu Bela Kadar, ambii ucigași
ŢENE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290135_a_291464]
-
în funcție de atitudinea față de puterile beligerante. Francofilii vin joia la five o’clock-ul doamnei Sofia Mihailidis, văduva unui fost reputat ministru, de origine socială neclară, iar filogermanii se întrunesc vinerea la nu mai puțin distinsa doamnă Angèle Mischianu, născută prințesa Baroni, nepoată a lui Talleyrand. În obiectiv e ținut mai mult primul salon, frecventat de fruntașii unor societăți parodiate chiar onomastic: Viitorul Latin, Protecția Maternală, Azilul Bătrânilor, Energia Femeii, Mângâierea Orfelinelor, Scutecul, Foaie Verde ș.a.m.d. Pretins patrioticele întruniri sunt, în
THEODORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290160_a_291489]
-
Viitorul Latin, Protecția Maternală, Azilul Bătrânilor, Energia Femeii, Mângâierea Orfelinelor, Scutecul, Foaie Verde ș.a.m.d. Pretins patrioticele întruniri sunt, în realitate, reuniuni mondene, prilejuri de taifas, șuete frivole, bârfă și un paravan pentru idile deșucheate. Doamna Mihailidis își logodește nepoata, iubită în taină de un poet simbolist, cu un „tânăr de viitor”, participant fidel la ceaiurile ei. Fiind cam anemică, fata e trimisă la Călimănești și, în timp ce juna, o ingenuă, se îndrăgostește în solitudinea rustică de prezumtivul viitor soț, perversa
THEODORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290160_a_291489]
-
mare decât cel anunțat, 1912 (anul nașterii scriitorului) - 1933 (anul absolvirii studiilor universitare în țară). Capitolul Los cuatro costados este o incursiune privitoare la bunici și o pledoarie pentru cauza ramurii materne (mama scriitorului era fiica lui Constantin I. Creangă, nepoata lui Ion Creangă și sora arhitectului Horia Creangă), dar și a celei paterne, cu evoluții spectaculoase și dramatice povești de familie. Los padres, capitolul despre părinți, va fi dominat de figura tatălui, la a cărui evocare se adaugă, pios, comentarii
ŢIMIRAS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290172_a_291501]
-
a românilor bănățeni, despre evoluția organizării transporturilor pe teritoriul românesc sau cele intitulate Din viața Bucureștilor, le republică în volumul Lucruri văzute... (1909). În 1911 era antrenat de Constantin I. Creangă (cu care se înrudise prin căsătoria cu Laetiția Creangă, nepoata marelui prozator) într-o campanie de promovare a politicii lui Take Ionescu, care cuprindea și editarea la Piatra Neamț a ziarului „Deșteptarea”, unde figura ca prim-redactor. A fost avocat la Constanța (1914-1931), apoi în Capitală. Va mai lucra sau doar
ŢIMIRAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290173_a_291502]
-
două zile mai devreme, pentru că or fost doi ani bisecți... și mama a făcut opt ani, și a venit În ’61... Și abia În ’64 s-a dat decretul lui Gheorghiu-Dej, când a venit acasă și Lia Popescu, o doamnă..., nepoata doctorului Vuia, care fusese condamnată pe viață și care a venit acasă după 13 ani. Ea a fost amestecată Într-un lot de spionaj cu Franța, pentru că soțul ei a trebuit să fugă din țară În Franța, și acolo, În
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
obloanele alea Închise complet... Așa că salvare o fost pentru noi c-am stat la izolare, cinci zile și pe-ormă trei zile... O fost așa bine și răcoare acolo... Și-am fost numai trei... Și Între timp o cunoscusem pe nepoata lui Iuliu Maniu, pe Nana Boilă 10, o murit săraca, Dumnezeu s-o ierte. Tare ne-am Împrietenit amândouă. Ea terminase Literele, era profesoară de limba română. Așa mult mi-o vorbit, despre scriitorii noștri, despre Eminescu, despre cum o
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Și-apoi o-nceput cu mâncarea tare slabă... Ne-o dat numa’ ciorbă de murături, ciorbă de burtă necurățată... Era verde zama pă ea... De-atunci mie nu-mi mai trebe ciorbă de burtă oricum ar fi. Acuma Încoace, o nepoată, fata lui frate-mieu, făcea ciorbă de burtă și le plăcea tare... Apoi zice cătră mine: „Hai, unchiule, mănâncă”. Zic: „Măi, mie nu-mi trebuie”. După ce-am venit, eu n-am mai mâncat ciorbă de burtă..., că așa m-am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Înaintea mea, dar nici un kilometru n-o apucat... Și-apoi o venit Nicu Înaintea mea și Încă niște băieți din Istrău, dar pă unii i-am cunoscut, pă unii nu. Și am ajuns acasă și nu am cunoscut pă soru-mea... Nepoată-mea era de șapte ani când m-o arestat, și când am venit era de 14 ani. Nu le-am putut cunoaște... Și atunci când am ajuns duminică acasă, tătă lumea o fost pă pășune. Extraordinar! Tăt satu’ o știut că
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
care juca celebra artistă dramatică italiană (1841-1919), aparținea dramaturgului francez Ernest Légouvé. Turneul a continuat cu Maria Stuart de Schiller, Dama cu camelii de Al. Dumas-fiul ș.a. până la 30 iunie/12 iulie 1875. 67. Ana (Anica) Davila (1836-1874), născută Racoviță, nepoată a lui Dinicu Golescu, murise accidental, la 13/25 ianuarie 1874, în laboratorul de la spitalul Colțea al soțului său, medicul Carol Davila, luând din greșeală o doză de stricnină în loc de chinină. Statuia care i s-a ridicat în curtea Azilului
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
albeață la ambii ochi. L-am întîlnit și în alte puncte ale orașului. Locuiește pe strada Eliberării, în casa unui fost avocat socialist. E „plantat” ici-colo de o femeie mai tînără decît el cu vreo douăzeci de ani: soție, soră, nepoată, străină? Am văzut-o odată cum îl chinuia ținîndu-l la ușă, în ger și înjurîndu-l că nu cîștigase îndeajuns în ziua respectivă. I-am sugerat lui Roni, în răspunderea căruia intră „problemele sociale” la gazetă, să abordeze subiectul. Ezită. „îți
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
lanțul? în sicriu, mătușa avea aceeași figură modestă, resemnată ca totdeauna. Cînd au adus-o acasă nu știau dacă are pregătite lucrurile trebuitoare. Avea tot: straie, ștergare și cecuri cu peste 30 de mii, depuși pe numele ei și al nepoatei, dovadă că gîndise că va trăi mai mult decît moș Vasile. La adunarea de doliu au venit cîteva zeci de persoane, vecini și rude. Pentru prima dată în viață, am primit și eu un „dar de mort” (dat peste trupul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
recentă piesă de teatru pe care a scris-o: Clopotul, despre 23 August. Personajele ei aparțin lumii intelectuale: un profesor bătrîn, refugiat din Basarabia, cu manii dubioase (privește cu luneta tinerele fete ce se scaldă în lacul din apropiere), două nepoate ale acestuia (una pictoriță excentrică și colaboraționistă, femeie slobodă la gură; alta casnică, econoamă și severă), un avocat arivist (fost iubit al celei din urmă și actual amant al pictoriței), un polițist apolitic, executant fără zel al ordinelor date de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]