6,405 matches
-
toată viața în casă. Va veni o vreme... e păcat pentru că sunteți de bună credință, dar cine va mai ține seama de asta? Individul nu va mai conta nici cât frunza unui copac. Sunteți nevinovat, ca mine, ca noi toți, nevinovații sunt însă primii care plătesc, pentru că nu știu cum să se apere. Tăvălugul cară cu el ce întâlnește; totul cade, se duce rostogolindu-se, iar primii care-i stau în cale sunt naivii, mirându-se de puhoiul ce vine. Este îmbolnăvirea Istoriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de puhoiul ce vine. Este îmbolnăvirea Istoriei, când nu se mai înțelege simbolul justiției legate la ochi. Vine mai târziu un timp al vindecării, când toate se liniștesc, dar nimeni nu mai are atunci timp de socoteli: aceasta e soarta nevinovaților. Sălile de judecată, două la număr, erau spațioase, ferestre cu terminații semicirculare dădeau libertate luminii, vocile avocaților și ale celor împricinați se confruntau cu tăcerea judecătorilor și în felul acesta urcau spre tavan și dincolo de el, stâlpii unei spiritualități a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ne deschide, e rece”. Era chiar frig, se făcuse deodată, vântul șuiera pe întinderea câmpiei dunărene. - „Vreau să spun că noi care-am murit în ultimul război, ultimii combatanți ai națiunilor unite - ce-i cu noi? noi care-am căzut nevinovați, vreau să spun că...” Vântul îi îngheță cuvintele și le luă în zbor. 8. Transcriu din jurnalul acelui timp: Stau întins în fotoliu; lumea se rotește în fața ochilor mei obosiți. Gândesc la câte-au fost, la câte vor putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ca-n alte rânduri, vocea ei pe care n-o mai auzea nimeni. Ochii îi deveniră mari: „Te iubesc, vorbi. Când ai să pricepi? Te uiți la mine mirat parcă abia acum mă vezi; laș cum ești, vrei să pari nevinovat. E adevărat, ai să reușești... ai și reușit să pari tuturor un simplu musafir. Mâine vei pleca din comuna aceasta amărâtă în capitala județului, între oamenii tăi distinși și în tribunalul cu boltă și stema județului pe frontispiciu, ridicată înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
faceți dreptatea. Ești obișnuit să te joci cu destinele. Întorsei capul, nu mai suportam fixitatea acelei priviri; diagonala dintre noi părea să se fi scurtat, se uita la mine în continuare, eram sigur, îi auzii din nou vorbirea: „Acum ești nevinovat, spuse. Ce vină să ai tu care n-ai rostit nici un cuvânt, niciodată? Măcar o dată să-mi fi spus «Te iubesc», așa cum îți spun eu acum, un gest, un singur gest de apropiere, nimic. Tăcerea ta era o minciună și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
mă simți singură - dulce alianță (alianță, iar nu complicitate) a unui om alături de tine, cu știința mângâietoare a tăcerii. Mâine pleci... Când te vei mai întoarce?” - „Niciodată”, eram să răspund, dar fiindu-mi teamă de reacția ei imprevizibilă, încercai un nevinovat ocol ce nu era decât forma de viață a unei sincerități disperate, îmi dădui seama atunci, și rostii: „La ce bun?” Ochii ei se măriră, rotunzi: - „Ce vorbă e asta? La ce te gândești? E ca și cum ai spune «Niciodată». „Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
termină seara, târziu, pronunțarea, deși așteptată de localnicii Puterii și de cei de-afară, fu amânată pentru a doua zi dimineață, și tot așa din jumătate în jumătate de zi, din cauza divergenței dintre tine, care opinai pentru achitare, îl socoteai nevinovat, și colegul tău, care avea convingerea contrarie, situație ce impunea rejudecarea în complet de trei judecători. Totul se termină, dar altfel de cum ai fi crezut, în după-amiaza celei de-a treia zi, în amurg, când fratele inculpatului a bătut la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
o zveltețe încheiată cu urmele tălpilor pe nisipul ce se transformă, pe nevăzute, în blana de urs întinsă pe covorul persan. 2. - Da, domnule președinte, v-am spus că așa o să fie. Știu că n-ați făcut nimic, că sunteți nevinovat, că n-ați rostit măcar ceva împotrivă, și totuși v-au scos din magistratură. O viață de corectitudine n-a contat nimic. Un decret și s-au dispensat de dumneavoastră. Un decret al noii puteri. Cine să mai ia seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
O simplă neîncredere e suficientă. Totdeauna în Istorie vine un moment asemeni alunecărilor de teren, răsturnări în care nimeni nu întreabă pe nimeni, puterea își este suficientă sieși. Mai ales când ea este rezultatul unei lovituri de stat, și întotdeauna nevinovații sunt victimele Era în cabinetul său, stătea în picioare, avea umerii gârboviți, îmbătrânise brusc. Nu înțelegea. Era în februarie; pe gardul de peste drum îl privea - abia acum își dădu seama - ca o batjocură în ninsoarea oblică, afișul cu Iosif Visarionovici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
alta? făcu iritat domnul Pavel, întorcând pagina gazetei pe care o citea. - Ia să vedeți voi, rosti doamna Carolina Pavel, acu’ după-masă ce revoluție v-aduc eu cu gogoșile mele rumenite și pudrate cu zahăr. Domnul Pavel nu gustă gluma nevinovatei sale soții, se încruntă chiar și admonestă: - Noi vorbim lucruri serioase, și tu cu prostiile tale! Doamna Carolina se supără pe jumătate: - Tare aș mai vrea să văd ce-ai mai discuta fără „prostiile astea ale mele”. Ce-ai face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
joi sau sâmbătă - avea unul din zaiafeturile ei obișnuite, și o rugă să vină și ea, o oră măcar; era lauda ei cea mai mare, iar nepoata, cu gândurile încă la elevele ei, încuviință, înțelegând, printr-o alianță simpatetică, slăbiciunile nevinovate ale mătușii care făcea sforțări neobservabile în substanța lor, - dar numai ea știa câte - de oprire a timpului. 4. Timpul trecea însă nepăsător, fără vârstă, încât Ana întâlnindu-l în cerdacul casei, acum când primăvara se afla în toiul împlinirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
sau patru ani, trupele străine erau încă în țară, domnul Pavel avusese dreptate, pacea se încheiase și parcă nu se încheiase, partea de răsărit a țării rămăsese luată chiar prin tratatul semnat, parcă nici nu existase. Pușcăriile se umpleau cu nevinovați, cu toți care rosteau vreun cuvânt împotriva noii dictaturi ce se instalase în umbra trupelor, tribunalele măcinau cu voie, fără voie, totul era altfel, dube ridicau oameni și-i duceau nu se știe unde, cei mai mulți nu s-au mai întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
nu știți, erați elev, copil, printr-a cincea, a șasea, nu mai țin minte exact când s-a întâmplat, prin ’37-’38... erau pline ziarele: un masacru judiciar în Rusia, ceva fără precedent, au fost condamnați la moarte, se spune, nevinovați, vârfuri din conducerea Partidului și a Armatei. Instalarea terorii. Se spune că... nu mai știu în ce an s-a dat țăranilor sămânță infestată, ca murind de foame să se înscrie în colhozuri, cu sila adică... - Nu se știe dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
lumea care a fost demult, care nu va mai fi, despre care ți-era teamă să rostești un cuvânt de bine, ca și cum rostindu-l a-i fi săvârșit o nelegiuire. Mai mult chiar, lăudând trecutul fie și în cel mai nevinovat mod, lucruri din domeniul public ce nu mai prezentau vreo importanță, afișând însă o nostalgie oarecare, puteai fi anchetat sau arestat, că nu te mai vedea nimeni luni sau ani de zile. Frica era împământenită. Puterea își realizase țelul, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Pavel, recapătându-și liniștea dinainte. - Are dreptate! mă adresai domnului Pavel, în timp ca vocea profesoarei se auzi iarăși veselă prin ușa rămasă ușor întredeschisă a bucătăriei. E adevărat: tot ce se întâmplă e o crimă. Astea sunt dictaturile. Mii de nevinovați, unii numai pentru că au făcut parte din alte partide, fapte pentru care în țările lumii libere nimănui nu i se întâmplă nimic, cum era de altfel și la noi înainte; pe vremea dumneavoastră, de pildă, nu interesa pe nimeni asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
zare, drumul lui Alexandru Macedon, expediții la care tu însuți, spuneai, c-ai participat. Se refăceau timpuri, imperii, civilizații, se prăbușeau unele, se înălțau altele, și toate se vedeau de aici din Turnul din Pisa, ne țineam de mână, adolescenți nevinovați, în bătaia vântului milenar. Ne vom vedea, desigur, în somn, ca și acum, când spiritul e liber, vom fi alături cum am fost totdeauna, un singur lucru nu știu: când anume ne vom împlini.” Cum stătea pe marginea divanului, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ce e nevoie de teroare, mă întreb, de temnițe, de închisori, de execuții, cele mai multe - sute de mii - chiar fără judecată. Răfuiala directă cu supușii, uciderea sau înspăimântarea acestora. În aceste cazuri tribunalele au fost ocolite, tocmai pentru că oamenii erau vădit nevinovați, iar reacția puterii odioasă. De ce a fost și este încă nevoie de toate acestea? - Uiți că mijloacele fac parte din doctrină. Gândește-te la legile tale. Ce-ar fi de pildă codul tău civil fără codul de procedură civilă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
protocol palestinian ambasadorului român într-o convorbire telefonică stabilită de mine la cererea ambasadorului, din biroul său de la ambasada noastră de la Tel Aviv, în prezența celorlalți diplomați români, într-o încercare nesăbuită de aruncare a vinei pe umerii altuia, complet nevinovat. Din fericire pentru mine, domnul Victor Ciorbea a trecut repede peste această neșansă. Și eu l-am însoțit în audiența acordată domniei sale și soției sale de către patriarhul ortodox grec al Ierusalimului, vrednicul de pomenire Fericitul Diodor II. Mi-am permis
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
text prin care, în premieră absolută, terorismul și corupția erau identificate drept principale cauze ale noilor violări masive și deosebit de grave ale drepturilor omului. Atât terorismul, cât și corupția își aleg, după cum se știe, victimele din rândul unor oameni total nevinovați, aleși la întâmplare, iar întinderea și efectul acțiunilor lor se doresc a fi cât mai mari posibil. S-a propus, totodată, înscrierea celor două chestiuni pe agenda Subcomisiei în vederea studierii și examinării lor cât mai aprofundate. Propunerea a stârnit în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
trecuse, unde învățase să sufere, dar nu pricepuse îndestul viața. Acum înțelegea ceva cu strășnicie, cu încăpățânare, și nimic nu-i mai trebuia! Lucra și se gândea că va găsi ea sub soare un loc pentru dânsa și pentru cel nevinovat, care va veni plângând în lume. Va găsi ea atâta putere în sufletul ei să îndure toate și să răzbată! Și târziu, târziu, se ridica de la lumina neclintită a lămpii și se întorcea spre icoana rămasă de la maică-sa. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-mi aduci pe Mustafa aici. Să nu-l strici. Vreau să-și mărturisească în fața mea nelegiuirea. Rustem, marele vizir, a îndrăznit: —Să fie oare vinovat fiul strălucirii tale? — Vom vedea, Rustem. În fața mea nu va putea tăgădui. Iar dacă e nevinovat, Allah va lumina judecata noastră. Rustem a fost într-o săptămână la Amasia. Marele vizir cunoștea puterea oștilor lui Mustafa, precum și dragostea lor pentru șahzadè. Pe de altă parte, în lungul drumurilor Anatoliei, credinciosul împărăției cugetase la întâmplare și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
bunul plac al strălucirii tale. Iată. Arun caligraful a dat cetire cărților de la Persia, și de la Industan, și de la Egipet. Somilan a rămas ca o stană pe covorul lui. Allah îi trimitea pedeapsă cumplită, căci porunca sa pricinuise jertfa unui nevinovat și acel nevinovat era copilul său. Și-a stăpânit geamătul lăuntric, și-a încleștat în ghiare barba. Nu mai era nimic de făcut. Cei pieriți nu se mai înalță din sângele lor. Soarta îi hotărâse asemenea crâncen ceas, pentru păcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
strălucirii tale. Iată. Arun caligraful a dat cetire cărților de la Persia, și de la Industan, și de la Egipet. Somilan a rămas ca o stană pe covorul lui. Allah îi trimitea pedeapsă cumplită, căci porunca sa pricinuise jertfa unui nevinovat și acel nevinovat era copilul său. Și-a stăpânit geamătul lăuntric, și-a încleștat în ghiare barba. Nu mai era nimic de făcut. Cei pieriți nu se mai înalță din sângele lor. Soarta îi hotărâse asemenea crâncen ceas, pentru păcate și greșeli trecute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
este? a tresărit împărăteasa. Tresărind, a zâmbit cu dulceață domnului său. —Scumpă și singură a mea iubire, a urmat Soliman, scumpă și singură a mea răsplată, a vrut Allah, se vede, să n-am noroc la feciori. Unii au pierit nevinovați. Aflu și de unul vinovat care e încă în viață. S-a dărâmat cerul, s-a dărâmat pământul, apoi s-au amestecat vârtej în ființa ei și în cugetarea ei. Uneltirile iubitului său Baiazid erau date pe față. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
înțeleg prea târziu. Trebuia eu cea dintăi să bănuiesc; de la început nu mi-au plăcut purtările acestui nenorocit copil pe care l-am purtat în măruntaiele mele. L-am socotit dar de dragoste; îl urăsc acuma. Dacă a pierit Mustafa nevinovat, să piară de zece ori în chinuri Baiazid, care e viclean cu adevărat domnului și părintelui său. Să moară! Voi muri și eu, după ce-l voi vedea pe el murind. Era atâta patimă și hotărâre în ea, încât împăratul s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]