16,610 matches
-
România, București, 1976. Constantiniu, Florin, O istorie sinceră a poporului român, Editura Univers Enciclopedic, București, 1997. Colescu, Leonida, Analiza rezultatelor recensământului general al populației României de la 1899, Editura Institutului Central de Statistică, București, 1944. Coșbuc, George, Povestea unei coroane de oțel, Editura Nemira, București, 2008. Coteț, V., Petre, Popovici, Ioan, Județul Tulcea, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1972. Coteț, V., Petre, Popovici, Ioan, Județul Tulcea. Monografie, Editura Sport-Turism, București, 1976. Cristescu, Sorin, Carol I. Corespondență personală (1878-1912), Editura Tritonic, București
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
pentru nuntă și plăcinte și colaci; Și albinele-aduc miere, aduc colb mărunt de aur, Ca cercei din el să facă cariul, care-i meșter faur. Iată vine nunta-ntreagă - vornicel e-un grierel, Ii sar purici înainte cu potcoave de oțel; În veșmânt de catifele, un bondar rotund în pântec Somnoros pe nas ca popii glăsuește-ncet un cântec; O cojiță de alună trag locuste, podu-l scutur, Cu musteața răsucită șede-n ea un mire flutur; Fluturi mulți, de multe neamuri, vin
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
obrăzar de ceară părea că poartă el, Atât de albă fața-i ș-atît de nemișcată, Dar ochi-i ard în friguri și buza-i sângerată, Pe inima sa poartă de-atunci o neagră pată, Iară pe frunte poarta coroană de oțel. De-atunci în haina morții el și-a-mbrăcat vieața, Ii plac adânce cânturi, ca glasuri de furtună; Ades călare pleacă în mândre nopți cu lună, Și când se-ntoarce, ochii lucesc de voie bună, Pîn-ce-un fior de moarte îl prinde dimineața
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
să vadă ce se Întâmplă dincolo de greabănul taurului, dar totuși mai erau tipi scunzi și el n-a reușit să se impună publicului. Dintre picadori, primul era un tip cu față de vultur, Încărunțit, slăbuț, dar cu picioare și mâini de oțel, care purta mereu cizme de văcar și bea prea mult În fiecare seară, aruncând ocheade tuturor femeilor din pensiune. Celălat era un uriaș cu fața smeadă și frumoasă, cu părul negru ca al indienilor și cu mâini enorme. Amândoi erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
stâng În față puțin mai mult decât ar fi trebuit, și cuțitul nu mai trecu pe lângă, ci intră ușor În el, ca Într-o ploscă de vin din piele, și de deasupra și din jurul neașteptatei rigidități interioare a lamei de oțel Înfipte-n carne țâșni un șuvoi fierbinte, și Enrique țipa „Ay! Ay! Stai să-l scot! Stai să-l scot!“ Și Paco se prăbuși și mai mult peste scaun, ținând Încă șorțul În mâini, iar Enrique trăgea de scaun, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
O, Harry! Nu primi nici un răspuns și nu-i auzi nici respirația. Afară, hiena urla ca atunci când o trezise. Dar n-o mai auzea, pentru că inima-i bătea prea tare. Bătrânul de lângă pod Un bătrân cu ochelari cu rame de oțel și haine pline de praf stătea pe marginea șoselei. Pe podul de vase de peste fluviu treceau căruțe și camioane, bărbați, femei și copii. Căruțele trase de catâri se opinteau pe malul abrupt dinspre pod, și soldații dădeau o mână de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
rămas, Înțelegi, ca să am grijă de animale. Eu am fost ultimul care a plecat de-acolo. Nu arăta a cioban sau văcar, așa că cercetându-i hainele negre și pline de praf, fața cenușie și prăfuită și ochelarii cu rame de oțel, l-am Întrebat: — Ce fel de animale? — De toate felurile, mi-a zis, scuturându-și capul. A trebuit să le las acolo. Mă uitam la pod și la locurile acelea din delta Ebrului care semănau cu cele din Africa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Întrebă Marjorie ținând firul În mână. — Da, dă-i drumu’. Marjorie zvârli firul peste marginea bărcii și privi momelile scufundându-se-n apă. Se-ntoarse și făcu la fel cu al doilea fir. De fiecare dată, Nick fixa undița de oțel cu câte o buturugă mai mare pe care o proptea astfel Încât să obțină unghiul dorit. Strânse un fir care se lăsase și-l Întinse ca pe o coardă până la locul unde se odihnea momeala pe albia nisipoasă a canalului, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
erau pâlcurile de copaci tineri, și-n față aveau golful și gura râului Hortons. Încă nu se-ntunecase de tot. Lumina focului se Împrăștia până la malul apei. Cele două undițe Înclinate deasupra apei Întunecate se vedeau limpede. Flăcările sclipeau pe oțelul mulinetelor. Marjorie desfăcu coșulețul cu mâncare. — Nu prea mi-e foame, spuse Nick. — Hai, Nick, vino și mănâncă. — Bine. Mâncară În tăcere, privind cele două undițe și sclipirile flăcărilor În apă. — O să fie lună plină diseară, spuse Nick. Se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Erau scârbiți amândoi. — Ce-ai zice de-un scaun, Will? Întrebă unul dintre paznici. — Da, s-aducem unul, spuse un om cu o gambetă pe cap. S-au dat jos de pe eșafodul foarte masiv, făcut din lemn de stejar și oțel și pus pe niște rotile, s-au dat jos și l-au lăsat pe Sam Cardinella acolo, legat bine, cu cel mai tânăr dintre preoți Îngenuncheat alături de scaun. Preotul coborî de pe eșafod chiar Înainte să cadă greutatea. Râul mare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Se grupară pentru paseo imediat ce trecu taurul. Manuel și Hernandez erau primii. Imediat În spate erau tinerii din cuadrillas, cu capele grele Înfășurate pe brațe. În spate erau cei patru picadori, urcați pe cai, ținându-și sulițele cu vârfuri de oțel Îndreptate-n sus În semiântunericul din țarc. — Mă-ntreb de ce nu ne-o da Rentana destulă lumină ca să vedem mai bine caii, spuse un picador. Știe că ne e mai bine dacă nu vedem prea clar mârțoagele astea, răspunse alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
folosindu-se de lance ca de o pârghie, Întoarse Încet calul, până Îl scoase din zona coarnelor. Simțind momentul În care calul era În siguranță și taurul putea trece, Își relaxă mușchii care opuneau o rezistență metalică și vârful de oțel al lancei sfâșie din cocoașa musculoasă a taurului când acesta se repezi spre capa agitată de Hernandez În fața sa. O atacă orbește și băiatul Îl trase Înspre mijlocul arenei. Zurito rămase pe loc, mângâindu-și calul și privind cum taurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
În fața șesului ca de Bărăgan, zidul lor se ridică impunător, pierzând din asprimea amănuntului.. Se contopesc unii în alții, de numai vârfurile le urmărești până ce se stinge și ultimul sărut al soarelui dat celui mai înalt. Ceața serii, albastrul de oțel la început, îi învăluie învet-încet, de nu deslușești din ei decât o dungă zimțuită mai întunecată, până ce se contopesc în întunericul nopții. Numai șopotul apei Bâlei, ce curge în pajiștea mereu verde prin mijlocul satului și răcoreala suflului tăios alunecat
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
în covata osoasă și nu le pasă chiar dacă roțile căruții trec peste ele. Vulturii le iau în gheare, le ridică în slava cerului, de unde le lasă să cadă de pe vreun colț de stâncă. Numai așa le plesnește carapacea, tare ca oțelul. Urcând agale, nici nu știi cum ajungi pe vârful înalt abia de 266 metri, pomenindu-te iarăși și-n deplină singurătate, cu cerul drept acoperiș. Pe stâcile de grez sur, se soresc șopârle cu dungi de sidef în lungul costelor
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
alți oameni se arată. O clipire: dușmanii se aruncă unii peste alții, puștile răzbubuie, spăngile se-nroșesc în piepturi. Călătorul obosit din urmă, însetat adineaori poate ca și lupul din pădure, acum e și el o fiară. Pe luciul de oțel al puștii lui se prelinge sângele. Înfiorată, raza călătorește mai departe. Când vrei să rătăcești, ai unde. Așa, raza ajunge deasupra unui târg. Într-o casă mare, bogată, într-un salon o mulțime de femei și de bărbați sorb ceaiul
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
groaznic atunci!“, mi-am dat seama de gravitatea situației. I-am spus unui coleg care tocmai venise să ne ajute: „Adu pungile astea de plastic încoace!“. L-am pus să le bage în camera unde dormim noi. Ușa e din oțel inoxidabil și eram mai în siguranță, chiar dacă exploda. Am aflat mai târziu că doamna din birou fusese cea care sesizase obiectul suspect din metrou și ne anunțase. Începuse să se simtă rău și coborâse cu o stație înainte de Nijūbashi. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
De exemplu, anunțurile din firmă, calendare, broșuri. Sunt în jur de o sută treizeci de angajați, deci e o întreprindere mijlocie. După ce a terminat școala, a muncit în Ōsaka timp de trei ani, la o companie care producea fier și oțel. Era termist. În timp ce folosea polizorul, s-a rănit la mână. Tocmai când se gândea: „E periculos să fac asta mult timp“, un consătean l-a invitat să vină să muncească la firma lui. Așa și-a schimbat serviciul. De atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
bate inima!»“ Itō Tadashi (52 de ani) S-a născut în Irifune, districtul Cyūō, Tokio. La fel ca și domnul Nakata de dinainte, este un copil născut și crescut în zona limitrofă a capitalei. Tatăl se ocupa de afaceri cu oțel.ăși casa părinților a dispărut din cauza speculației cu creșterea prețului pământului din timpul boomului. Înainte portul era orașul editurilor și legătoriilor. Erau construite multe făbricuțe, însă acum s-a transformat în teren viran. A devenit un loc trist. E ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ale nopții. Flacăra începea să consume cifra XII. Jordan îi atrase atenția asupra unei vechi spade de Damasc. îi dezvălui că meșterii armurieri, după ce o încinseseră la roșu, o înfipseseră în pântecul unei tinere sclave. Era considerată călirea perfectă, fiindcă oțelul împrumuta substanțe organice și secreții tainice, dar era și un gest magic, pentru că spada prelua și încorpora pentru vecie suflul vital, tinerețea, suplețea și frumusețea femeii. Brusc, unul dintre animalele împăiate se mișcă și se apropie de ei. Era Rufus
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
improvizase un pod de scânduri, pe care ambulanții dezvăluiau o parte din ce știau pentru a ademeni mulțimea. Gogeamite pehlivanul cu înfățișare de gâde, cu capul ras și trupul uns cu ulei de castane, îndoia drugi și rupea lanțuri de oțel, cu pieptul și brațele sale tatuate, în timp ce somptuos și solemn, un fachir cu turban și șalvari de mătase îngrozea gospodarii arătându-și palmele înroșite, cu câte un cuțit înfipt în ele. Cu gesturi iuți și abile, saltimbancii scoteau panglici multicolore
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
dispărut locomotivele cele vechi și frumoase. A înțeles copilul de la un nene-ceferist bătrân că locomotivele cu aburi erau luate cu o locomotivă Diesel care avea o macara puternică și erau duse și tăiate bucăți și aruncate într-un cazan cu oțel topit, erau topite acolo într-un loc ascuns, ca să facă alte locomotive noi, Diesel, din fierul lor. Copilul a luat-o în direcția indicată, pe calea ferată și tot mergând el așa prin locuri pustii, a ajuns într-o gară-fantomă
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
Domnul Nypers a spus că nu se va întoarce înainte de trei, domnule Craig. - Foarte bine, atunci spune-i domnului Carson. Mintea continuă să-i rămână pustie în timpul drumului spre casă. Abia când trecu cu automobilul electric printre porțile masive de oțel și văzu casa, își dădu seama de încă ceva. Casa fusese acolo, de asemenea, cu patru ani în urmă. Era o reședință uimitor de scumpă, cu un bazin descoperit și grădină decorativă pe care le obținuse, conform memoriei sale, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
creierul lui Peters, o parte stabilă din amintirile lui privind evenimentul. Craig demontase radioul din celula lui și, adăugând componente ale radiourilor care îi fuseseră date din alte celule, obținuse o lumină foarte palidă și albă, care înghițise cimentul și oțelul de parcă ar fi fost imateriale. Un paznic care i-a înfruntat a urlat când revolverul i s-a evaporat din mâini și hainele i s-au dezintegrat pe corp. Urletul trebuie să fi fost provocat doar de spaimă, căci acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
victoria ușoară, simțindu-se în afara oricăror posibilități de violență. - Te rog, coboară, sună vocea ei. - Dar cine-i Lesley Craig? - Vei afla în câteva minute. Acum, te rog... El merse. Jos, jos, jos. Trecură de două ori pe sub plăci de oțel masiv, ca punțile blindate ale navelor de război. Grosimea lor îl făcu pe Craig să caște ochii. Douăzeci de centimetri. Fiecare! Asta era o fortăreață! Sfârșitul veni brusc. Un coridor îngust, o ușă și apoi niște lumini orbitoare, o cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
ale nopții. Flacăra începea să consume cifra XII. Jordan îi atrase atenția asupra unei vechi spade de Damasc. îi dezvălui că meșterii armurieri, după ce o încinseseră la roșu, o înfipseseră în pântecul unei tinere sclave. Era considerată călirea perfectă, fiindcă oțelul împrumuta substanțe organice și secreții tainice, dar era și un gest magic, pentru că spada prelua și încorpora pentru vecie suflul vital, tinerețea, suplețea și frumusețea femeii. Brusc, unul dintre animalele împăiate se mișcă și se apropie de ei. Era Rufus
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]