4,111 matches
-
pronunțată. Bătăile încetaseră cu desăvârșire. Deținuta fusese mutată într-o altă celulă, mai mare, la etaj. I se permitea o plimbare suplimentară de o oră, prin curte, singură, înainte de culcare. Seara, apăruse un gardian încruntat, să schimbe hârdăul cu o oală nouă, emailată. În ziua următoare, ceaiul fusese cald și dulce. Mâncarea de la prânz și seara, mai bună. După-amiază, în intervalul rezervat altă dată bătăii, deținuta fusese dusă la baie. Când s-a întors, a găsit patul acoperit cu un cearceaf
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
leac. Nimic nu-l atrage destul pentru a-l angaja, își dă ființa oricui, pentru că n-o dă nimănui, dus oriunde. Blândă îngăduință față de banalitate, cufundarea până la anihilare în foiala detaliilor, îngropat în ele. — Doriți ceva ? auzi, ca dintr-o oală în clocot, în spatele ghișeului. — A, da, aș vrea... dați-mi un bilet. Și se apleacă mult, vârând aproape capul prin gura ghilotinei, să vadă chipul. Casierița depune pe un raft, în spate, felia, în care rămâne curbura dinților ei mari
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Supraviețuitorii, la fel, neatenți, prinși în capcana clipei : fiecare clipă îi unește și îi desparte : legea coliviei. „Neatent, mereu neatent, eu, acum el, cineva neatent și.“ Revede, pentru o clipă, rama scorojită a ferestrei, chiuveta adâncă și îngustă ca o oală, caietul cu coperțile verzi de pe măsuță, papucii scâlciați, taburetul înalt, vopsit în roșu. Nu-și suportă maturitatea, așa sugerase, ironic și iritat, colegul Vornicu într-un bâlbâit dialog cu colegul Manole, soțul disputatei doamne. Formulare aparent întâmplătoare, diagnostic însă nu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
apucă marginea caietului care căzuse de pe genunchi pe laba piciorului. Îl trage spre sine, lângă pernă. Gâtul și gura sunt arse de sete. Coboară, gol, cum adormise ; lângă fereastră, în marginea dulapului, regăsește robinetul chiuvetei înguste și adânci ca o oală. Apa curge îndelung pe degete, pe palme, pe păr și urechi și frunte. Se apropie de fereastra deschisă. Se reazemă de pervaz. Luna s-a depărtat, dar încă luminează. Tăcere adâncă, adâncă, adâncă, până în adâncul iadului. Cornelia Matei sau Matei
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
modest fiind eu din fire... Ochei, Înțeleg, nu am fost la anver ca Băsescu și nici ambasador În țara tuturor posibilităților, precum Geoană. Nu m-am dus decât pe la Cornățel, la târg, dar acolo am fost ambasadorul nevesti-mii, că vroia oale și ulcele de lut și alte alea. N-am o fată europarlamentar ca Băse și nici soacră atacată de presă, precum Geoană. Pe soacră-mea nu o mai atacă nimeni, se și oftică din această cauză... Pe scurt, ca să nu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
la melodia Dă mamă cu biciu-n mine, interpretată de Nelu Ploieșteanu, preferatul celor trei cheflii. Gore soarbe și el din halbă, apoi oftează ca și cum ar fi picat chiar atunci examenul de maturitate și așteaptă, umilit, corecția părinților luați ca din oală. Că n-am ascultat de tine... Aia e, Sandule, părinții se agită, bagă bani În curu` lor, umplu portbagajele, meditații peste meditații, chestii trestii, samsunguri, blacberiuri, nochii, aifonuri, aipeduri, tabelete, acu`, că l-am auzit pe al lu` Mișu, pe
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
scumpe și lacrima muierii Nu mișcă al tău suflet, nu-ntunecă de fel. Ești bun cu ai tăi semeni, nu c-alte animale. Tu îi iubești atâta încît îi strângi de gât... Și-i faci s-admire geniul - sunarea unei oale - Și limba ta de flăcări și plină de urât. Istoria omenirei cu legi de poezie, Cu regii de răsboaie e ca și un poem; Dar totuși rog divina ca depărcior rămâie De corpul meu nevrednic - nu-mi vine la cherem
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cort. "Precum ne-am dus, venirăm teferi "Și toți cu chef și nime mort. "Nici vin cu apă n-am să mestec, Nici dau un ban pe toată fala. "De-aceea n-am nici un amestec " Ori unde nu îmi fierbe oala. Cînd calcă țara Hantatarii "Eu bucuros în lupte merg, Cînd între ei se bat magarii În fundul pivniței alerg. Se certe Ungurii și Leșii... "Ce-mi pasă mie? La Cotnariu "Eu chefuiam cu cimpoieșii, "Cu măscărici și lăutari; "Și sub umbrarele
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
la hasard, Un om, dorința cărui e pe biliard să șază, Să doarmă pe biliard. Adese ori în noapte văd umbra lui fatală, În mână cu-o halbă, în gură c-un cârnat, În buzunări cu chifle și subsuori o oală Și râde... pînă-i beat. Visarea sa un șnițel, gândirea sa o bere, Să bea etern acesta e visul său ciudat - Și-odată auzi-vom că-n cruda sa durere În bere s-a-nnecat. l6. ROMANCERO ESPANOL (cca 187O ) Copii de pe natură
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Acele mofturi scrise-n mii de coale Prin care răii pun la cale mulții. {EminescuOpIV 510} Și ți-ar plăcea s-amestici tot cu-a tale, Să vezi pe regi că-i judecă desculții Și cei cuminți vorbind cu-a tale oale. 55. DE CE ÎN AL MEU SUFLET (1876) De ce în al meu suflet De ani eu moartea port, De ce mi-e vorba sacă, De ce mi-e ochiul mort? De ce pustiu mi-e capul Viața într-un fel? Și tu... tu ești
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
des oameni fără permis de conducere. Istoria - acest imens cazier al omenirii. Cu ce sedative vom rezista până la viitoarele provocări ale istoriei? Istoria - o inutilă meditație despre eșec. Unele popoare par încă sub cloșcă. Revoluțiile ridică prea repede capacul de pe oalele încinse. Când arzi prea multe etape, e greu să nu te frigi. Viitorul omenirii va depinde și de voința imensei magme islamice. Popoarele care se scufundă în filozofie, nu se pot îneca în istorie. Locul intelectualilor de marcă a fost
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de o credință. Din luxoasele librării de altă dată, cartea a fost exilată pe tarabe. Când se apropie de pisc, arta devine rugăciune. Parcă prea mult sifon toarnă criticii contemporani în creațiile lor. Unii și - au consumat geniul modelând o oală, ori cioplind un fluier. Relația scriitor - critic seamănă uneori cu cea dintre copac și câine. Cartea debutantului merge spre librării precum fecioara la primul ei bal. În orice creație valoroasă există speranța unui drum. Important e să scrii până când dai
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ca asta, când boabele erau doldora de dulceață și arome, a cules câțiva struguri și i-a adus la bordei, să îndulcească gura alor lui... Au mâncat ei din struguri, dar o parte au rămas uitați într-un hârb de oală... După multă vreme, gospodarul a avut nevoie de oala cu pricina, dar... Ei! Aici i-aici! Când a pus mâna pe oală, a simțit că adie o miroaznă plăcută și îmbietoare, iar pe fundul oalei licărea o zeamă lăsată de
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
arome, a cules câțiva struguri și i-a adus la bordei, să îndulcească gura alor lui... Au mâncat ei din struguri, dar o parte au rămas uitați într-un hârb de oală... După multă vreme, gospodarul a avut nevoie de oala cu pricina, dar... Ei! Aici i-aici! Când a pus mâna pe oală, a simțit că adie o miroaznă plăcută și îmbietoare, iar pe fundul oalei licărea o zeamă lăsată de boabele uitate... La început, omul a stat pe gânduri
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
gura alor lui... Au mâncat ei din struguri, dar o parte au rămas uitați într-un hârb de oală... După multă vreme, gospodarul a avut nevoie de oala cu pricina, dar... Ei! Aici i-aici! Când a pus mâna pe oală, a simțit că adie o miroaznă plăcută și îmbietoare, iar pe fundul oalei licărea o zeamă lăsată de boabele uitate... La început, omul a stat pe gânduri: să guste sau să nu guste din zeama ceea? Până la urmă, curiozitatea a
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
uitați într-un hârb de oală... După multă vreme, gospodarul a avut nevoie de oala cu pricina, dar... Ei! Aici i-aici! Când a pus mâna pe oală, a simțit că adie o miroaznă plăcută și îmbietoare, iar pe fundul oalei licărea o zeamă lăsată de boabele uitate... La început, omul a stat pe gânduri: să guste sau să nu guste din zeama ceea? Până la urmă, curiozitatea a învins și cu mare precauție a gustat din lichid până... l-a terminat
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Sfântului Toma... Lângă el, Eminescu, gânditor, cu o lumină stranie în priviri, gustă din când în când din ulcica cu vin... Poate gândurile îi zburau la Dabija voievod, despre care Ion Neculce spune că: „el be vin mai mult din oală roșie decât din păhar de cristal, dzicând că-i mai dulce vinul din oală decât din păhar”. Alături urmau: Iacob Negruzzi - secretarul perpetuu al Junimii - Vasile Pogor, Titu Maiorescu și ceilalți junimiști... Când s-a oprit din vorbit, nu m-
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
când în când din ulcica cu vin... Poate gândurile îi zburau la Dabija voievod, despre care Ion Neculce spune că: „el be vin mai mult din oală roșie decât din păhar de cristal, dzicând că-i mai dulce vinul din oală decât din păhar”. Alături urmau: Iacob Negruzzi - secretarul perpetuu al Junimii - Vasile Pogor, Titu Maiorescu și ceilalți junimiști... Când s-a oprit din vorbit, nu m-am putut împotrivi curiozității și l-am întrebat: Și care era pățania popii de la
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
printre care și personalități ale timpului... Printre aceștia nu se putea să nu se numere Creangă și Eminescu... Pe timp de vară, ei aveau o masă a lor între liliecii din grădină... Când hangiul urca cu greu treptele pivniței tăbârcind oalele pline cu vin, Eminescu, râzând, îi ieșea în întâmpinare să-l ajute, iar Creangă, mucalit, îl sfătuia: “Ghinișor logofete să nu îmbeți păpădia”. Costache Luca era un întreprinzător. El a făcut și o cărămidărie, mai la deal de han. Era
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
o vreme ia cartea și și-o așează la îndemână. Simt că acum nu are chef de ascultat vorbe, ci muzică. Și poate lucrul cel mai important ar fi să atacăm cele bucate puse dinaintea noastră și vinul care aburește oala în care așteaptă... Mâncăm pe așezate. Ieșeanul nu uită să guste din vin cu aceeași religiozitate ca la început. Abia acum îmi dau seama ce înseamnă să respecți această licoare și în minte îmi stăruie îndemnul ieșeanului după ce a degustat
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
a oprit să-și mai tragă sufletul și să soarbă ultima picătură de vin de pe fundul ulcelei. A dat de dușcă vinul și a rămas cu privirea în gol... Înțelegând tâlcul momentului, Neculai a făcut semn hangiței să aducă o oală plină cu vin. După ce a băut vinul turnat de flăcău, bătrânul a reînodat firul povestirii: Și cum spuneam hangița făcea totul ca purtată de un duh necurat. ... În seara acea, după ce au terminat treburile, înainte de a se așeza la masă
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
aici. E de ajuns să arăt că printr-o muncă asiduă de zi și noapte, cu furca și fusul în mână, cu suveica și cu stativile de țesut pânză de in și perdele din mătasea gogoșilor, cu traistele pline cu oale de mâncare, la muncitorii de la câmp, a ajuns să facă o gospodărie fruntașă și să o ducă până la moartea tatei și după aceea încă vreo zece ani, după ce trecuse prin persecuțiile regimului și defăimarea cuvântului de răzeș, dintr-unul de
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93050]
-
cum vroia pula ta, acum e pe dos. Ești în stare să o conduci tu la întîlnirea cu Ăla, numai să știi că se întoarce la tine. Sîntem cartofi prăjiți. Mă scuzi că i-am băgat și pe alții în oala asta, dar m-aș fi simțit singur, cartof prăjit. M-an enervat prea tare. Și acum, după atâția ani, mă întreb cum de mi s-a putut pune ceața pe ochi în halul ăla. Așa că nu-ți mai povestesc nimic
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
în când, acolo. E singura casă pe care mi-am dorit-o vreodată. Cum ar fi arătat nopțile dormite acolo, în farmecul intens al odăii albite de lună? Și nu m-aș fi trezit oare în vreo dimineață în mirosul oalelor fierbând pe mașina de gătit și, aler-gînd afară, n-aș fi găsit, apărută încă o dată pe pământ, curtea aceea din centrul lumii, cu bătrânul Catana stând pe prag și curcanul înfoindu-și penele, și Gioni alergând în trei picioare, și
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
O statistică ar arăta că determinantă nu e, în această privință, nici cultura celui în cauză, nici talentul poetic, nici priceperea la teorie literară. Nici măcar gustul individual. De vină e, în primul rând, vârârea tuturor genurilor de poezie în aceeași oală și permiterea intrării lor în aceeași competiție, unde gonesc după același premiu: câștigarea titlului de "singura formă de poezie posibilă". Sau de Poezie, pur și simplu. I-am auzit pe unii spunând că singura poezie posibilă e poezia clasică a
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]