3,019 matches
-
țel, învinși înainte de a îndrăzni să acționeze. După o perioadă de tatonări, de încercări cu nuanțe și posturi avangardiste, T. se reorientează către o scriitură dramaturgică „de expresivitate academică”, fără să renunțe la protestul adesea cu adresă polemică, incomod în raport cu obișnuințele, cu locurile comune sau concesiile, compromisurile din epocă. În 1972 își tipărește teza de doctorat, Dramaturgia lui Cehov (Premiul Asociației Scriitorilor din București), în care relevă, aplicat și cu ingeniozitate interpretativă, elementele inovatoare din teatrul scriitorului rus. Catharsis (1981) e
TEODORESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290141_a_291470]
-
e un etalon de distincție și egolatrie, dar se vede nevoit să pună capăt vieții tumultuoase, petrecută în lux, și se întoarce în țară, la unica moșie rămasă după ce le vânduse pe celelalte. În „exilul” lui autoimpus încearcă să conserve obișnuințele de odinioară, chiar dacă acum conacul e în pragul ruinei. Vrea să salveze o proprietate subminată de datorii, dar intervine ineluctabila decădere la care izolarea, ajunsă forța malefică a locului, îl condamnă. Realitatea pe care și-o asumă ca unică armă
TEODORESCU-BRANISTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290143_a_291472]
-
Ceea ce numim conștiință, nu este decât o succesiune atomară de stări, ele însele în continuă schimbare, așa că, ea este complet instabilă. Numai credința noastră în instabilitatea și unitatea acestei efemerități a stărilor de conștiință, însoțită de o continuă repetiție și obișnuință, ne îndepărtează de adevărata esență a lumii fizice și psihice - impermanența și devenirea. Eul e un simplu flux de idei și tot ceea ce suntem e un rezultat a ceea ce am gândit. „Sufletul” nostru este asemenea unei flăcări dintr-o suită
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
pasionează romanele de spionaj, citesc interviul pe care John Le Carré (pseudonimul lui David Cornwell) l-a acordat, cîteva luni în urmă, revistei „Lire”. Ceea ce mă interesează sînt mărturisirile despre felul său de a scrie: „Scriu totdeauna de mînă, din obișnuință. Nu pot bate la mașină, nu-mi place, nu găsesc literele pe claviatură. Pentru mine (are 58 de ani - n.m.), e prea tîrziu să mai învăț. Și-apoi îmi place ritmul scriiturii manuscrise (l’écriture manuscrite), stiloul și hîrtia. Cînd
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
grupului de oameni pe care îi reprezint și în numele căruia vă scriu. Se fac unele afirmații în țară și în străinătate cu privire la inerția poporului român, lipsa sa de combativitate și totala sa resemnare în fața exceselor megalomanice ale familiei Ceaușescu, afirmații că obișnuința unor ocupații străine și tiranii interne i-au făcut pe români să-și ia ca principiu de viață proverbul Capul ce se pleacă sabia nu-l taie, cortină care acoperă apatia generală manifestată de români la toate actele comise de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Ființele din mine dialoghează prin destinatarul neverosimil care sunt, amuzându-se să ofere, astfel, combustibil cotidianului? Un joc copilăresc, tenebros. Scenariu crud al naivității, cu lacrimi, Îmbrățișări, râsete, prăbușiri? * Străin, aici? Străin sau Înstrăinat oriunde, până la urmă. Mi-am regăsit obișnuințele. Le port cu mine, oriunde. Partir, c’est rester en même temps... Tocmai a ieșit pe poartă. Niciodată nu Închide poarta. Iese vioi, cum a intrat. Nu face niciodată gestul minim de a Împinge, ușor, cu umărul, poarta În urma sa
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
La fiecare ședință cântam cântecul cunoscut pe atunci „Sculați Români” vorbeam băieților despre lupta care începe. Mai totdeauna vorbea Sima, care începuse să vorbească bine. Am început și eu să vorbesc, la început mai greu, dar cu timpul câștigasem ceva obișnuință. Am găsit puțini băieți în rândurile studenților. Cei care studiau la Cluj, o bună parte erau captați de național-țărăniști și ținuți prin avantagii materiale, cei de la București, de liberali. Cel dintâi care s-a legat și a mers cu noi
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
corective disciplinare, cât și pentru lucrători, în cazul când se dovedește rea voință. 7. Deoarece pe luna August randamentul ar putea fi în general mai redus decât cel normal la toate șantierele, nu din rea voință ci din lipsă de obișnuință a lucrătorilor și dacă s-ar aplica reducerile de plată după randament, majoritatea din ei nu ar putea primi nici drepturile de hrană, cu onoare vă rugăm a aproba ca în mod excepțional, pe luna August, plata să se facă
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
militant pentru restituirea unor adevăruri până atunci ocultate de propaganda regimului. Într-un editorial cu valoare de program, intitulat Să ne merităm numele!, noul redactor-șef explica: „O nouă serie a revistei «Flacăra» se deschide astăzi. Trăind prea mult în obișnuința unui nume, ajungem câteodată să-i uităm semnificația. Auzim «Flacăra» și uităm ce înseamnă Flacăra.” Proclamând intenția de a face ca F. să devină o revistă ardentă, „o adevărată flacără”, Adrian Păunescu înregistra necesitatea militantismului, dar preciza: „Vom fi militanți
FLACARA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287013_a_288342]
-
verticale; dreptul și posibilitatea indivizilor de alocare dinamică a autorității În raport cu scala și durata problemelor către o diversitate de antreprenori publici pare a fi o soluție de viitor. Jurisdicții suprapuse, competiție administrativă și fiscală Această condiție este profund contraintuitivă, datorită obișnuinței de a asocia ordinea sau organizarea cu principiul ierarhic. O serie de studii (Începând cu Ostrom, Tiebout și Warren, 1962; Ostrom, Bish și Ostrom, 1988; Oakerson, 1999) au arătat că, dimpotrivă, un nivel crescut de jurisdicții suprapuse sunt mai În
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
dublu (45%) preferă să plătească din buzunar pentru tratamente care nu sunt acoperite de asigurarea statală, atunci când beneficiază de ele. Această opțiune se poate explica prin trei factori: - neîncrederea oamenilor În potențialii gestionari ai banilor din sistemul de asigurări; - lipsa obișnuinței de a gestiona riscul la nivel individual prin sisteme de asigurări; - lipsa unei culturi medicale solide În România. Aceste explicații pot fi găsite chiar În răspunsurile acestui sondaj: aproape 40% din totalul respondenților declară că sistemul de sănătate din România
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
accentul de pe text pe sex, În cea mai simplistă variantă, dar mai ales de pe text pe autenticitate. Nu e vorba de a fi conform pentru a fi autentic, pentru că autenticitatea nu se măsoară prin gradul de adecvare a reprezentării la obișnuințele noastre de gândire. Obiectiv, povestea care se scrie Își conține propriul adevăr ca poveste, nu ca realitate povestită. Reconcilierea dintre lume și literatură are loc cu multe rezerve: În primul rînd, Jauffret Își interzice recursul la orice metafizică literară conform
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Desigur această instituție a cunoscut dezvoltări diferite, un factor esențial al diferențelor fiind cultura. În sensul cel mai general, cultura se referă la modelul de viață al unui popor. Indivizii au urmat întotdeauna anumite căi care au devenit curente și obișnuințe, transformându-se astfel într-un model, respectiv o mulțime de precepte cu o semnificație anume. Societățile se deosebesc în mod esențial prin modelele culturale, iar comparațiile transculturale sunt posibile tocmai pentru că putem identifica asemănări și deosebiri chiar în mijlocul diferențelor culturale
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
de fapte, iar faptele privesc trecutul. În schimb, creativitatea privește viitorul. Cu cât ne bazăm pe mai multe fapte, cu atât este mai mare rezistența la schimbare. Producția de masă acordă atenție detaliilor repetitive. Efectul este acela că salariații pierd obișnuința de a face dovada imaginației și creativității. Pentru a-și menține autoritatea asupra firmei, managerii au simplificat și specializat posturile de muncă, supunându-le unei organizări ierarhice stricte, iar furnizorii și clienții sunt ținuți la distanță. Acționarii și managerii români
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
a ceea ce știe să facă cel mai bine, neglijând activitățile anexe, fără valoare strategică reală. Outsourcing-ul este rentabil de la 1 milion $ cifră de afaceri În sus. Reengineering-ul Înseamnă reconcepția fundamentală a firmei plecând de la descompunerea activității În procese sau rețele. Obișnuințele, rutina, fragmentarea activităților, alungirea circuitelor ierarhice, circuitul anevoios al informațiilor conduc la pierderea flexibilității, a reactivității și, mai grav, la creșterea costurilor. Metoda constă În redefinirea rolului fiecăruia, dar nu În termenii funcției, gradului, statutului, ci În termenii procesului transfuncțional
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
sau materialele noi, ci relansata disponibilitate profesională, creativă și culturală a subiectului uman. Viitorul este imposibil de atins altfel decât printr-o mobilizare sinergică a forțelor real creative, În care managerii sunt „vioara Întâi”. Diversele stări inerțiale, ce corespund unor obișnuințe și tradiții, subsumate unui alt tip de act existențial, vor fi brutal confruntate cu mutațiile socioprofesionale ultrarapide. Soluția? Un alt tip de instrucție, cu o psihopedagogie adecvată, cu o profesionalizare receptivă la evoluțiile În curs, dar și un antrenament continuu
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
fiecare instanță de învățare există atât asocieri pozitive, cât și asocieri negative 3. „Fenomenul inhibiției negative” s-ar manifesta în trei forme distincte, deși acestea ilustrează o schemă unică, generală. Este vorba despre trei modalități de eliminare a vechilor învățări (obișnuințe, automatisme, obsesii etc.) care pot fi considerate tot atâtea metode terapeutico-pedagogice. În mod paradoxal, învățarea negativă prin inhibiție asociativă nu este delocț negativă! Dimpotrivă: „dezvățul” este cel puțin la fel de util în practică, în viață, ca și „învățul”. Prima modalitate poate
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
seră a familiei, în care sunt în centrul atenției, valorizați, priviți cu interes și amuzament. Ajung la grădiniță, unde nu mai pot fi în centrul atenției, unde majoritatea reflexelor lor cotidiene devin inaplicabile și sunt nevoiți să-și dezvolte noi obișnuințe. Solicitarea mecanismelor lor de adaptare rămâne benefică atât timp cât stresul vieții în noul spațiu nu este prea generalizat, prea intens, prea de durată. Desigur, evaluarea acestor caracteristici ale stresului de adaptare nu ține doar de circumstanțele obiective, ci mai ales de
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
câmpului în care s-a înscris jocul capacităților creatoare; în jurul acestei deplasări s-au reinventat sintagmele, s-au născocit semnificații noi și uneori s-au purtat bătălii. Și din acest punct de vedere înțelegerea genialității cere o predispoziție contrarie față de obișnuințele noastre de gândire: nu trebuie să ne întrebăm, așa cum am avea tendința, ce realizare valoroasă justifică utilizarea calificării superlative, ce au făcut acei oameni, ca ei sau creațiile lor să merite să intre în seria genialității. Într-un fel, invers
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
valutele au devenit bucăți de hârtie lipsite de semnificație. 1.3. Tehnicile spontaneității Putem vedea mai îndeaproape tehnica geniului urmărind funcționarea "limbii ca literatură", una dintre cele mai rezistente mitologii ale spontaneității creatoare. Pe scurt, e vorba de ideea că obișnuințele lingvistice, practicile comune ale limbajului pot produce sau pot constitui prin ele însele forme ale literaturii. Această idee a ocupat un loc central în mai multe culturi ale geniului, atât în Franța secolului al XVII-lea, cât și în Germania
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
contrast, "geniul limbii" va acționa în raport cu literatura ca o constrângere și ca reducere a tehnicii creatoare la un dat colectiv. Spontaneitatea practicilor lingvistice se definește ca descoperire a unei necesități: dacă materia verbală e ordonată într-un fel caracteristic de obișnuințele vorbitorilor, ea trebuie să se exprime ca lege de fier în operele pe care le generează. A vorbi și a face literatură trebuie să fie două activități solidare, conținute într-un singur gest. De aceea, dacă retorica exhibă procedeul, geniul
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
retorică minus libertate: figurilor retorice le sunt opuse tot niște figuri, dar fixate de uz prin clișeizare. În locul metaforei va fi preferată catacreza ("efuziune de lacrimi", "păcătosul de mine") iar în locul asocierilor construite după rețete savante - atracțiile comune, automatizate în obișnuințele vorbitorilor (cum sunt asocierile dintre "furtună" și "ruine", "naufragiu" și "incendiu"). În al doilea rând - și aici implicațiile sunt mult mai importante - e vorba de frazare. Geniul limbii franceze fusese conceput în secolul al XVI-lea în jurul ordinii naturale a
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
-o ca o subdiviziune a persuasiunii. Or, geniul nu inventează un nou mod de guvernare a literaturii, ci doar dislocă funcția de comunicare din spațiul retoricii în cel al gramaticii. Adică situează o artă a conversației în cadrul limbii, determinată de obișnuințele limbii franceze. El se sprijină pe ideea că în limbă se pot găsi mijloace mai eficiente de a conversa, mai "naturale", decât cele pe care le oferă retorica: vorbitorul, prin structura spontană a expresiei sale, stăpânește regulile conversației de lume
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
capitala Franței, cadru al unei instituții, simbol al unei autorități și mediu social al unei comunități distincte, oferă activității "geniale" un ancoraj multiplu în realitate. Nu se pot "disocia gramatica, retorica, poetica, morala și mistica regală"26 remarca Marc Fumaroli. Obișnuințele lingvistice care constituie mitul "geniului limbii franceze" se sprijină pe determinările concrete ale curții regale, ale societății și ale practicilor conversaționale. "Simplitatea", "firescul", "dulceața" vorbirii, care susțin productivitatea spontană a limbii, au aceste realități ca termen de referință. Vorbitorul nu
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
spontaneității rămân productive și în afara scenariului de fondare a unei literaturi, și mai ales în absența unei asocieri explicite cu cultura geniului. Posibilitatea de a face și de a avea literatură dintr-o practică cotidiană, de a genera opere din obișnuințe și gesturi comune continuă să fie necesară și după ce instituțiile literaturii s-au consolidat, după ce s-a constituit un patrimoniu. Faptul că în acest punct ideea desuetă de geniu se întâlnește cu proiectul teoriei literare demonstrează măsura în care această
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]