11,594 matches
-
fundamental. Astfel, ne-am putea întreba dacă este exclus un proces de urbanizare care să evite tendințele de dezintegrare, alienare, anomie și care, în consecință, să nu mai fie însoțit de o creștere a ratei sinuciderilor. După cum se poate observa, obiecția scoate în evidență că nu urbanizarea prin ea însăși este generatoare a unei rate înalte a sinuciderilor, ci procesele haotice, dezintegratoare, alienante ce au însoțit procesele de urbanizare de până acum. În consecință, o formulare mai generală și mai corectă
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
se poate observa, explicația propusă de Spencer este holistă și funcțională. Diviziunea este un instrument de creștere a fericirii colectivității și este adoptat de către aceasta din acest motiv. Punctul de vedere al lui Durkheim este tipic pentru individualismul metodologic. Două obiecții sunt formulate de către sociologul francez. În primul rând, este discutabil că fericirea colectivității a crescut ca urmare a dezvoltării sistemului industrial, a promovării diviziunii muncii. Mai degrabă, avem motive să credem contrariul. În al doilea rând, o asemenea motivație - creșterea
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
propriilor finalități. Sunt ilustrative, în acestsens, disputele asupra influenței Pentagonului, asupra politicii externe americane. În anii ’60 s-a declanșat în SUA o largă dezbatere politică în legătură cu justificarea efortului financiar imens presupus de programele spațiale. Criticii acestor programe au adus obiecții de tipul: este oare mai important să trimiți un om pe lună în următorii 10-15 ani sau să investești aceste sume în lichidarea sărăciei, în descoperirea tratamentului cancerului sau în îmbunătățirea condițiilor de locuit? Ca o reacție de apărare împotriva
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
însă nici o justificare de tip științific. El nu trebuie acceptat în contextul științei. În momentul de față, teoria marxistă este singura, dintre cele mai importante, care susține ideea de progres. Este interesant din această cauză să fie trecute în revistă obiecțiile aduse în filosofia actuală occidentală ideii de progres. Primul tip de obiecție este de origine pozitivistă: progresul se fundează pe judecăți de valoare, iar acestea nu au ce căuta în știință. Conceptul de evoluție se fundează pe judecăți de fapt
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
științei. În momentul de față, teoria marxistă este singura, dintre cele mai importante, care susține ideea de progres. Este interesant din această cauză să fie trecute în revistă obiecțiile aduse în filosofia actuală occidentală ideii de progres. Primul tip de obiecție este de origine pozitivistă: progresul se fundează pe judecăți de valoare, iar acestea nu au ce căuta în știință. Conceptul de evoluție se fundează pe judecăți de fapt. În perspectiva sa se încearcă a se determina empiric care sunt fazele
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
preferințele cercetătorului sau ale oricărui alt subiect și să descrie realitatea așa cum este ea, în propriii ei termeni. Conceptul de progres poate figura la nivelul filosofiei, al speculației, dar în nici un caz în cadrul științei pozitiviste, empirice. Al doilea tip de obiecții se referă la relativitatea sistemelor de valori. Dacă ar exista un sistem universal de valori, el ar putea constitui un etalon empiric de estimare a diferitelor tipuri de societăți. Orice cercetător l-ar putea utiliza și ar putea stabili cu ajutorul
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
se poate observa cu ușurință, el este întemeiat chiar de teoria marxistă asupra ideologiei. Dificultatea pe care o ridică pare fundamentală: dacă nu există un subiect evaluator universal, ce subiect evaluator trebuie să utilizăm pentru a determina progresul? Aceste două obiecții pun sub semnul întrebării statutul științific al însuși conceptului de progres. Dacă judecățile de valoare nu au ce căuta în știință sau, mai mult, dacă ele variază de la epocă la epocă, de la societate la societate sau chiar de la clasă la
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
valoare nu au ce căuta în știință sau, mai mult, dacă ele variază de la epocă la epocă, de la societate la societate sau chiar de la clasă la clasă, ideea de progres are un sens strict ideologic, și nu științific. Următoarele două obiecții sunt orientate împotriva acceptării afirmației că omenirea cunoaște un progres în dinamica sa istorică. A treia obiecție face apel la evidență. Nu există nici o evidență empirică că evoluția în timp a omenirii a dus realmente la o îmbunătățire a condiției
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de la societate la societate sau chiar de la clasă la clasă, ideea de progres are un sens strict ideologic, și nu științific. Următoarele două obiecții sunt orientate împotriva acceptării afirmației că omenirea cunoaște un progres în dinamica sa istorică. A treia obiecție face apel la evidență. Nu există nici o evidență empirică că evoluția în timp a omenirii a dus realmente la o îmbunătățire a condiției umane. Dacă sub anumite aspecte se pare că unele progrese au fost realizate, din punctul de vedere
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
teza regresului. În orice caz, din cauza imposibilității, cel puțin deocamdată, a operaționalizării sub formă de indicatori măsurabili ai valorilor umane, problema existenței sau nu a unui progres real este tipic speculativă, neputând primi nici o soluție științifică. În fine, a patra obiecție se referă la mecanismul propriu-zis al progresului. Dacă dinamica în timp a societății ar fi fost orientată de un plan de perfecționare, atunci și ideea de progres ar fi fost ușor acceptabilă. Dumnezeu sau oamenii obțin de la istorie ceea ce au
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
mai ridicat? Cum ar ajunge istoria la un anumit final, fără a fi dirijată în mod conștient și continuu doar pe baza interacțiunii spontane a acțiunilor, ele însele dirijate adesea de pasiuni și dorințe? Un cu totul alt tip de obiecție vine de pe pozițiile unicității istoriei umane. Atât conceptul de evoluție, cât și cel de progres tipologizează. Ele sunt fundate pe presupoziția că există stadii mai generale pe care trebuie să le parcurgă diferite comunități. Dacă fiecare comunitate are individualitatea sa
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de criterii: obiective și valorice. Există pentru această orientare mai multe rațiuni, care provin din însăși structura generală a teoriei marxiste. Și cu această ocazie este interesant să punctăm, totodată, și modul în care teoria marxistă oferă un răspuns la obiecțiile aduse ideii de progres. Marxismul nu face o separare netă între criteriile obiective și cele subiective, între cele de fapt și cele valorice, între criteriile sociale și criteriile umane. Subiectivitatea este o expresie a condițiilor obiective, și nu ceva complet
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
indicatori ar fi, evident, mult mai adecvați pentru a determina gradul de evoluție al unei societăți, performanțele ei generale. Să examinăm în continuare o altă problemă, oarecum mai tehnică, legată de ideea de progres social: cum se poate răspunde la obiecția referitoare la relativitatea valorilor umane? În mod special, Marx a subliniat caracterul concretistoric al „naturii umane”, variația orientărilor valorice ale omului în funcție de condițiile sociale obiective în care trăiește. Ceea ce considera ca fiind bun, drept, preferabil grecul antic nu coincide complet
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
preferabil grecul antic nu coincide complet cu preferințele și judecățile omului modern. Ceea ce este bun în perspectiva proletariatului nu este câtuși de puțin astfel în viziunea burghezului. În marxism există două răspunsuri distincte, dar care se completează reciproc la această obiecție. În primul rând, în ciuda unor interpretări extremiste destul de frecvente la un moment dat, Marx nu a optat pentru un punct de vedere complet relativist în ceea ce privește natura umană. Există multă variație în funcție de configurația socială în care trăiesc oamenii. Există însă și
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
numită știință socială. Cursul 3tc "Cursul 3" Considerații asupra științelor sociale: este posibilă o știință a societății umane?tc "Considerații asupra științelor sociale\: este posibilă o știință a societății umane?" Rezumat. Acest curs examinează și răspunde cu atenție la patru obiecții serioase cu privire la aplicarea metodelor științifice în studiul relațiilor umane. Prima susține că societatea este prea complexă și, drept urmare, judecățile de tip lege emise în legătură cu aceasta sunt fie irelevante, fie banale. Cea de-a doua susține că judecățile tip lege nu
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
în interiorul unor culturi care își construiesc sisteme de semnificații pentru participanții lor. Cea de-a patra susține că indivizii umani constituie un subiect imposibil pentru știință deoarece aceștia dispun de libertatea și voința de alegere individuală. Prin analizarea acestor patru obiecții posibile vor fi prezentate caracteristicile unei științe sociale solide și bogate în semnificații. Acest curs va examina o serie de obiecții ridicate de un critic ipotetic ce ar nega faptul că cercetarea are legitimitate în raport cu știința socială. Criticul ar putea
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
un subiect imposibil pentru știință deoarece aceștia dispun de libertatea și voința de alegere individuală. Prin analizarea acestor patru obiecții posibile vor fi prezentate caracteristicile unei științe sociale solide și bogate în semnificații. Acest curs va examina o serie de obiecții ridicate de un critic ipotetic ce ar nega faptul că cercetarea are legitimitate în raport cu știința socială. Criticul ar putea recunoaște, bazându-se pe argumentele din Cursul 1, că adoptarea unei orientări înspre cercetare, ca aspect esențial al educației universitare, prezintă
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
deosebiți datorită capacității lor de a acționa în mod intenționat, de a învăța, de a alege conștient; în consecință, comportamentul lor rezistă oricărui efort de tratament științific sistematic. Cu un oarecare grad de aproximare, voi denumi toate aceste critici drept obiecții din partea jurnalismului, istoriei, antropologiei și umanismului. Ele reprezintă cele patru abordări critice principale la adresa științelor sociale academice formale. Doresc să apăr proiectul științelor sociale ca activitate intelectuală legitimă, dar mă văd nevoit totodată să recunosc forța potențială a criticilor la adresa
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
la adresa științelor sociale academice formale. Doresc să apăr proiectul științelor sociale ca activitate intelectuală legitimă, dar mă văd nevoit totodată să recunosc forța potențială a criticilor la adresa lor și de aceea trebuie să-mi formulez răspunsul cu atenție. Cele patru obiecții și răspunsul meu la fiecare dintre ele vor constitui structura acestui curs. Toate aceste critici răspund, în mod diferit, ideii conform căreia știința este „nomologică” - adică, produce afirmații guvernate de legi despre diferite relații. Afirmațiile nomologice sunt expuse, de obicei
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
cărora științele sociale sunt diferite și de a sugera condițiile necesare pentru construirea unei investigații științifice legitime privind ființa umană și comunitățile sale. I. Științele sociale sunt irelevante: critica din partea jurnalismuluitc "I. Științele sociale sunt irelevante\: critica din partea jurnalismului" Prima obiecție este aceea că explicațiile guvernate de legi sunt irelevante pentru comportamentul uman. Versiunea cea mai puternică a acestei critici susține că afirmațiile nomologice sunt inutile și îndreptate greșit, și că tocmai de aceea nu are rost să existe o disciplină
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
toate aserțiunile nomologice necesare explicării comportamentului uman sunt doar elementare implică negarea faptului că am putea spera vreodată să explicăm aspectele mai subtile ale societății umane și că acele aspecte care scapă acum analizei noastre trebuie să rămână întotdeauna așa. Obiecția criticului care pornește de la lipsa de relevanță a explicațiilor nomologice nu recunoaște faptul că afirmațiile sistematice constituie o parte componentă a felului în care înțelegem deja evenimentele din lume și, totodată, o componentă esențială a oricărei încercări de a dobândi
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
legătură și trebuie să-i încurajăm pe cei ce doresc să ne extindă capacitatea de a genera astfel de înțelesuri. II. Științele sociale sunt neinteresante: critica din partea istorieitc "II. Științele sociale sunt neinteresante\: critica din partea istoriei" Cea de-a doua obiecție merge cu un pas mai departe. Chiar dacă putem produce afirmații nomologice valide pentru științele sociale, spune criticul, acestea nu ne interesează în mod deosebit. Ca indivizi umani trăim și acționăm în societățile noastre și de aceea ne simțim legați de
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
tot unitar. Imaginea este minunată dar logica este greșită. În măsura în care suntem într-adevăr interesați de niște evenimente localizate în spațiu și timp, putem face comentarii consistente asupra lor numai datorită unui studiu nomologic. Astfel, dau un răspuns destul de agresiv acestei obiecții des ridicate, dar, de fapt, superficiale. Nu există nici un mod intelectual de a capta, ca unitate organică, un eveniment sau o consecință, oricât de mică, a evenimentelor care au avut loc, fie în trecutul îndepărtat, fie chiar în ziua precedentă
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
semnificație intelectuală de esență pentru științele sociale și, în consecință, pot aduce doar o contribuție foarte modestă la cunoașterea academică. III. Științele sociale sunt superficiale: critica din partea antropologieitc "III. Științele sociale sunt superficiale\: critica din partea antropologiei" Cea de-a treia obiecție atacă ceva mai puternic fundamentele științelor sociale nomologice. Studiile privind modul în care trăiesc indivizii umani în societate, spune criticul, diferă în mod profund de analiza fenomenelor naturale. Miezul problemei se referă la relația dintre observator și observat. Eu numesc
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
inițială a criticului antropolog este solidă, însă concluzia sa nu decurge firesc din premise. Criticul antropolog ia un truism și îl face absurd. Își duce raționamentul la limitele extreme încât consecințele devin nerezonabile. Totuși, există un truism în esența acestei obiecții - și trebuie să-l studiem cu atenție. Pentru început, există multe situații în societate care nu sunt o chestiune de intenție sau scop. Unele lucruri sunt determinate foarte simplu. De exemplu, șoselele proaste duc la un număr mai mare de
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]