6,770 matches
-
la o așa oră. - Nu-i decât zece și ceva de aceea mi-am permis să te sun. Dalia a plecat cu Sorin la discotecă și eu mă plictisesc singură în cameră. Ai timp pentru o cafea? - Chiar dacă sunt ultra obosit având o zi execrabilă, pot să te refuz? continuă el, nu prea bine dispus. - Nu am de gând să te rețin prea mult timp, insistă ea. Mai schimbăm și noi o vorbă. Nu ne-am mai văzut de aproape o
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376786_a_378115]
-
Acasă > Poeme > Duioșie > SĂ NU PLECI DEPARTE Autor: Florica Gomboș Publicat în: Ediția nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului SĂ NU PLECI DEPARTE Să nu pleci departe, în vise obosite... te voi căuta, îngrijorată de toamnă ce-a venit și de frunză ruginie din copacul dezbrăcat... Suflet trecător, să nu pleci departe... prin gânduri te voi căuta, șovăind în zilele grăbite... nu pot înțelege de ce să pleci departe, când știi
SĂ NU PLECI DEPARTE de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376917_a_378246]
-
noi iubiri care să ia locul celei furate. Sorin, mulțumindu-i pentru dans tinerei sale partenere, salutându-i politicos pe cei vârstnici, s-a retras la masa lui cu gânduri optimiste. Dalia plină de entuziasm și bună dispoziție, dar și obosită de zbenguiala de pe ring, se aruncă greu în scaun și se repezi să-și umple paharul cu apă rece, să-și potolească nu numai înflăcărarea sufletească, ci mai ales pe cea trupească. - Vai ce-am mai dansat, încercă ea să
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376781_a_378110]
-
și că se sufocă dacă nu-l vede sau dacă nu este în prezența lui. O trezi din visare Sorin care o invită la dans. Îl rugă să ia un loc la masă și să admire împreună dansatorii. - Mă simt obosită și mă doare și piciorul accidentat, se scuză ea mințind cu ușurința de care nu se credea capabilă. Îi spuse toate acestea numai să poată fi cu ochii pe cei doi care se simțeau din ce în ce mai bine și asta se vedea
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376781_a_378110]
-
la-ntâmplare de dirijori isterici, purtând sub braț, orchestre ireale, așteptându-ne pe noi, îmbrăcați în haine, de gală, în culori, ale unei nopți boreale, înaintând, prin întunericul luminat în doliu, păstrându-ne sub gene, lacrimi, coborâte de sub pleoapele, mereu obosite, ținându-ne de mână, cu gând la el, întunericul nostru, lumina a dragostei, frumusețe a păcatului infinit, prezent în noi, până la final, când, Dirijorul anunță discret, spectacolul vieții, s-a terminat, cortina va fi trasă. Undeva departe, 05 decembrie 2016
FRUMUSEȚE A PĂCATULUI INFINIT de COSTI POP în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376932_a_378261]
-
mi-a trecut. Fii îngăduitor cu mine, te rog. - Ha, ha, tu care te învârteai ca o sfârlează, acum nu mai ești în stare să faci doi pași? - Lasă, lasă, ai să vezi că-mi voi reveni. Poate sunt prea obosită și surmenată în ultimul timp. Poate că examenele, accidentul, tratamentul, vara asta prea călduroasă, toate și-au pus la un loc amprenta asupra stării mele fizice. - Bine atunci, hai la masă să te odihnești. - Nu, nu vreau. Gata, sunt în
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
neprevăzut, îl doborâseră la pământ cărându-i picioare în coaste și-n pântece. Cu slabe puteri încercă o apărare. Și-acoperi instinctiv capul cu brațele, își îndoi trunchiul, sperând că-și poate păzi plexul și ficatul. Nevrednicii atacatori diminuaseră furia, obosiți. Încredințat că efectul izbiturilor era cel scontat, unul dintre vagabonzi, dibuindu-i rucsacul căzut, se și retrăsese căutând cu înverșunare în el. Celălalt însă, mecanism stricat, continua să-l mențină la pământ articulându-i din când în când câte un
CĂLĂTORIA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376950_a_378279]
-
mai oboseam, Simțeam că greul mă supune, Cu gânduri noi mă linișteam, Plecam din nou prin lume! Astfel am adunat an după an, Colecție de multe calendare, Am un simplu geamantan, Unde pun anii la păstrare! Poate sunt puțin mai obosit, În mișcări mult mai greoi, Am rămas tot neliniștit, Nu privesc cu teamă înapoi! Referință Bibliografică: GEAMANTAN CU CALENDARE / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1492, Anul V, 31 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihai Leonte
GEAMANTAN CU CALENDARE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377042_a_378371]
-
afunzi”. (Frumoasa durere) Sufletul curat al poetei îi întreține speranța și visul de a mai crede în minuni. „Minuni mai sunt în această lume, trebuie doar să ne deschidem sufletul să le aspirăm”. „Sunt minuni în clipe-bucurii, În vârtejul lumii obosite, În îmbrățișări de mici copii Și-n a Vietii-Dar, îngăduite”. (Mai sunt minuni) Un dor aprins o stăpânește pe poetă, dorul de senin și vesnicie. „Pentru mine seninul e o punte către veșnicie, iar de senin mereu îmi e dor
MARIANA MIHAI – DESPRE PUTEREA SIMPLITĂŢII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377010_a_378339]
-
cerului cu pământul!.. Iar mutul? Era purtătorul harului misterios al călușarilor. Invitați de mut, călușarii s-au lansat din nou într-un serial de salturi acrobatice, amețitoare, care i-au epuizat total, făcându-i să cadă la pământ, precum ciocârliile obosite și amețite de soare. Ultimul care mai joacă și cade la pământ este mutul. Cei din jur aplaudă frenetic, țipă de bucurie și strigă în neștire: bravoo, bravoo! Încetează și muzica. Cu greu călușarii se ridică și se rotesc cu
HĂLĂIŞA!-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377793_a_379122]
-
fi pulverizat în acele clipe magice Pamântul cei doi n-ar fi știut nimic. Ar fi dispărut în Neant s-ar fi făcut pulbere de stele, uniți pentru veșnicie, două parți ale aceluiași întreg regăsite și contopite după îndelungi căutări. Obosit, fericit, amețit, sau poate doar mulțumit bărbatul a adormit. Intoarsă din baie după ce a făcut duș Dana s-a așezat pe scaun. A început să mănânce încet un măr din coșul cu fructe de pe noptieră. Liniștea nopții de iarnă e
INFIDELITATE de DORINA STOICA în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377806_a_379135]
-
ușor-ușor, într-un somn odihnitor care, însă, dură foarte puțin, deoarece nu peste mult timp, sună ceasul anunțând ora 04.30 Era ora la care Emanuela trebuia să se trezească pentru a merge la autobuzul de ora 05.30. Destul de obosită, se ridică din pat și puse repede ibricul pe foc pentru a-și prepara o cafea. Între timp, s-a spălat repede, s-a îmbrăcat și a scos bagajul afară. S-au trezit și părinții ei și au venit lângă
ÎN MÂNA DESTINULUI...(6) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377805_a_379134]
-
plăcute pentru Emanuela. Oboseala și neliniștea ei și-au spus cuvântul. I-a fost destul de rău. Într-un final, chinuită, a reușit să adoarmă și a dormit până a ajuns în oraș. A trecut pe acasă, destul de tulburată și încă obosită, a lăsat bagajul și a sunat scurt la părinți pentru a-i liniști. - Alo...! Emanuela sunt. Sărut mâna, mămică!... Da, am ajuns bine, stați liniștiți! - Te duci la spital? Să ne suni și pe noi, imediat ce afli ceva, o rugă
ÎN MÂNA DESTINULUI...(6) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377805_a_379134]
-
Acasa > Poeme > Devotament > ALTER EGO Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1396 din 27 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Îți așezi muscata în fereastra inimii și mă aștepți! Întors din războaiele interioare, obosit, zdrențuit în neliniști, purtând hlamida oceanelor - întrebări închizi ploapele la apropierea-mi! Zâmbești apoi vântului viscolind alba mea trăire, topită sub roșia ta chemare. Răscumperi timpul neputinței înaripând bucuria recunoașterii ... regăsirii imaginii tale frumoase! Referință Bibliografică: Alter ego / Lia Zidaru
ALTER EGO de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377918_a_379247]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > FEMEIA Autor: Mariana Stoica Publicat în: Ediția nr. 2005 din 27 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Două gânduri împletite rătăcesc în noapte Prin unghere amorțite și tainice șoapte. Pe obrazul diafan și umbrit de lună Pleoapa cade obosită pe-un acord de strună. Și în simfonia-i mută, genele se zbat Fâlfâiri de rândunele...ce urcă...și cad, Strivind vălul de argint-curcubeu de lacrimi Stârnind roiuri contradicții,pasiuni și patimi. Transparența unei mâini cu mângâieri ușoare Atinge macul
FEMEIA de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2005 din 27 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377949_a_379278]
-
mirarea când flacăra se înălță până-n tavan și scaunul se făcu scrum. - Să-mi aduci jilț de aur în locul ăstuia de lemn! În cele din urmă, după ce mai bolborosi câteva cuvinte, trânti ușa, trase zăvorul și se tolăni în pat obosită după atâta trudă. A doua zi Leta lui Mandache își duse gâștele la apă, dar, cu cât se apropia, cu atât i se deslușea mai clar un trup într-un colț noroios al gârlei. Înspăimântată de ce-i văzură ochii, își
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
în ochi ..și-ai trecut mai departe... Bucuria mea arămas nerostita... Sugerința mea a rămas nerostita... Dragostea mea a rămas nerostita... Nu mai aveai pentru mine...nimic....nimic...nimic...nici măcar un cuvant ! Un singur cuvânt! Doar tăcere! Grea, scurtă, intensă, obosită... Eram doi necunoscuți care merg pe același trotuar pustiu , ... în direcții diferite... Și așa am ramas.... De atunci vreau doar un singur lucru... Să știu! Dacă ani de zile am vrut ca tu să știi ce ai însemnat pentru mine
IUBIRE NESFARSITA... de MIRELA PENU în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377946_a_379275]
-
pe tovărășii noștri de călătorie -mineri la o mină de aur de lângă Deva- îi aducea de la lucru. Pentru mine era prima oară când vedeam atâția mineri la un loc și am avut un sentiment ciudat, amplificat-inexplicabil- în mașină. Ortăcii erau obosiți, dar prietenoși .Vorbeau rar între ei și aproape toți priveau pe fereastră cu ochii larg deschiși... La capătul cursei am coborât și pentru ca mai aveam de mers , pe jos cam o oră, am avut tovarăși pe câțiva dintre ei Pe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/377944_a_379273]
-
fie ce-o fi ce am de pierdut... un tren * dimineți de duminică aruncate sub roțile trenurilor atunci când oboseala învinge setea atunci când o podea de vagon poate fi suport pentru vise nu te mai holba așa la mine sunt doar obosită nu mi s-au înecat nici corăbiile și nici nu sunt fugită în lume sunt doar obosită dimineți de duminică strivite sub pașii alergărilor atunci când oboseala învinge teamă atunci când un braț îndoit poate fi început pentru vise vino mai aproape de
POEME DIN CUTIA CU FARDURI (1) de CLAUDIA PRIEFER în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376380_a_377709]
-
atunci când oboseala învinge setea atunci când o podea de vagon poate fi suport pentru vise nu te mai holba așa la mine sunt doar obosită nu mi s-au înecat nici corăbiile și nici nu sunt fugită în lume sunt doar obosită dimineți de duminică strivite sub pașii alergărilor atunci când oboseala învinge teamă atunci când un braț îndoit poate fi început pentru vise vino mai aproape de mine nu mă lasa să adorm trebuie să cobor într-o gară albastră acolo unde zilele mele
POEME DIN CUTIA CU FARDURI (1) de CLAUDIA PRIEFER în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376380_a_377709]
-
pe căile în care De slava-Ți s-a uitat și de iubirea Ta, Te-ai întristat amarnic văzând pe fiecare, Cum fără de sfială, păcatului slujea. Și ai bătut deodată la poarta casei mele, Un loc de găzduire cerând, căci obosit Erai de drumul lung, însă doar vorbe grele Eu ți-am rostit, Iisuse, nu Te-am recunoscut! De-aceea astăzi, Doamne, iertare-ți cer și milă, Îngenunchind la ceruri, Te rog, să mă ajuți, Să scutur din inimă a neputinței
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376302_a_377631]
-
și zgomotul surd de val în stâncă izbit împroașcă mii de stropi trandafirii lacom sorbiți de-nsetatul nisip în urmă ploaia lâncedă cu susur ipocrit își picură călduța ei compătimire peste tomberonul încins al uitării în care cu un foșnet obosit alunecă mototolită și murdară ziua. Referință Bibliografică: MENAJERIA / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2071, Anul VI, 01 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Tania Nicolescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
MENAJERIA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376466_a_377795]
-
mai respinge dragostea ei fierbinte ca sticla, lumina fuge desculță pe drumuri sperând c-o s-ajungă la timp în centrul vechi unde se fură întunericul. Și noaptea intră în case ca hoții cu chei potrivite de umbre în clanțele timpului obosit. Ea, Crescută prin trestii de ape străine în bălțile cerului zână, prețuită de stele înflorind ca iedera în dimineți după ploi, lumina fuge desculță dragostea-i fierbinte ca sticla. Citește mai mult Nu mă mai respinge dragostea ei fierbinte ca
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
mai mult Nu mă mai respinge dragostea ei fierbinte ca sticla,lumina fuge desculță pe drumurisperând c-o s-ajungă la timpîn centrul vechi unde se fură întunericul.Și noaptea intră în case ca hoțiicu chei potrivite de umbreîn clanțele timpului obosit.Ea,Crescută prin trestii de ape străineîn bălțile cerului zână,prețuită de stele înflorind ca iederaîn dimineți după ploi,lumina fuge desculțădragostea-i fierbinte ca sticla.... IX. SUNT CA O PIRAMIDĂ DE CRISTAL, de Llelu Nicolae Vălăreanu , publicat în Ediția nr.
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
Buldum Publicat în: Ediția nr. 2328 din 16 mai 2017 Toate Articolele Autorului Pe culmea înaltă a minții Scânteia de viață am prins, Îmi tremura -n gură și dinții; Că totul e fals pe cuprins. Mă doare asfaltul -n mine - Obosită și de -atâta mers Iubirea de alții și sine Din poame stricate- am cules. Și -i marți și e vară afară, Îmi cântă o pasare -n geam, În mine tristețea-mi coboară Că azi, nu mai sunt cum eram. https
POAME STRICATE de ELENA BULDUM în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376514_a_377843]