2,926 matches
-
propov? duia na? ionalismul cultural, care trebuia s? duc? la o revolu? ie cultural?. Speră s? schimbe omul, nu institu? iile. Unică mare schimbare � abordarea total? de c? tre Iorga a antisemitismului � a dus la ruptură de Cuza. Cuza era obsedat de chestiunea evreiasc?. Oricine �l contrazicea �n aceast? privin?? era considerat de Cuza drept agent al evreilor 34. Drept urmare, A.�C. Cuza, C. Sumuleanu ? i Ion Zelea Codreanu, nucleul inflexibil al antisemitismului din cadrul partidului, au convocat un Congres la Ia? i, la
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
adev? r, pozi? ia lui �n chestiunea evreiasc? ? i ruptură de Cuza au devenit inamicul lui101. �n antisemitismul lui, Cuza manifestase o consecven?? condamnabil? , neobi? nuit? �n Rom�nia interbelic?. Din momentul �n care evreilor li se acordase cet?? enia, Cuza devenise ? i mai obsedat de antisemitismul s? u102. Asimilarea evreilor continuă s? fie pentru un antisemit doctrinar un blestem. Cum s? fii de acord cu asimilarea unei rase ale c? rei prejudec?? i constituie un r? u diabolic ? i absolut? Poate dori un na
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
Existau revan? arzi plini de ur? ? i al? îi care erau pu? i pe jaf. �Nu se ajunge la dreptate social? prin dezarmare, dar prin dreptate social? se poate ajunge la dezarmare�, conchidea Iorga 171. Suspiciunile lui fă?? de Germania �l obsedau. Atunci c�nd, la Rapallo, sovietele au �ncheiat un acord cu Republică German? de la Weimar Iorga a luat foc: �Dou? p? s?ri de prad? cad la �nvoial?; ele r? m�n ceea ce au fost �ntotdeauna ? i sper? s???i refac? imperiile
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
na? iunea rom�n? ? i istoria ei bimilenar?. Karl Marx prefigurase o societate �n afară na? iunii, Albert Einstein pulverizase timpul, iar Sigmund Freud disculpase p? catul apel�nd la subcon? tient, a? a �nc�ț nu este de mirare c? ace? tia �i obsedau pe cei de felul lui Codreanu sau Mo? a! Evreii trebuiau deci s? devin? r? ul absolut. Li se atribuiau calit?? i satanice de c? tre rom�nii antisemi? i care �i considerau drept o piedic? �n calea spre lumea visat? de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
urmat tulbur? rile provocate de Legiune �n Maramure? , Basarabia ? i �n Mun? îi Apuseni, regiunea unde tr? iesc mo? îi, care au dus la dizolvarea Legiunii de c? tre guvernul lui Iorga �n prim? vară lui 193297. Dup? p? rerea lui, violen? a �l obseda pe fiul fostului s? u camarad de arme (Iorga �l consideră pe Corneliu drept �fiul violent ? i mediocru� al lui Ion Zelea Codreanu). Prin 1931, pe l�ng? violen? a men? ionat? mai sus, a fost atacat un jurnalist evreu, apoi
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
aici până la un anumit „snobism” în acest sens nu e decât un pas. Într-adevăr, a nu fi niciodată reflexiv, nici critic, nici măcar cu tine însuți, înseamnă a nu fi decât un „adult infantil”, dar și (mai ales) a fi obsedat de analizarea șiinterpretarea minuțioasă a tot ce spui și auzi, fiind extrem de atent la fiecare cuvânt, căutând bănuitor înțelesuri ascunse în spatele mesajelor și chiar „găsindu-le” prin speculații sterile și reproșându-le penibil, de multe ori ajunge să dăuneze de la
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
aici până la un anumit „snobism” în acest sens nu e decât un pas. Într-adevăr, a nu fi niciodată reflexiv, nici critic, nici măcar cu tine însuți, înseamnă a nu fi decât un „adult infantil”, dar și (mai ales) a fi obsedat de analizarea șiinterpretarea minuțioasă a tot ce spui și auzi, fiind extrem de atent la fiecare cuvânt, căutând bănuitor înțelesuri ascunse în spatele mesajelor și chiar „găsindu-le” prin speculații sterile și reproșându-le penibil, de multe ori ajunge să dăuneze de la
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
conflict și miza piesei. Indiferent de timp și timpuri, principiile nu se alterează. Ele veghează ca să nu se instaleze haosul. Adevărul este cunoscut în piesă, e limpede, dar este și asumat! Ritmul în care se juca această Noapte furtunoasă ma obsedează. Momentul de lascivitate și senzualitate se dilata complice. Dar... În casă, la propriu, e instalat șantierul din text. Se zugrăvește. E dezordine, sînt alte trasee, obiecte. E normal "accidentul" cu numărul care cade și creează confuzia, tevatura. Spectacolul lui Alexa
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
o revoluție... Nu cred că ar fi existat un Spiridon mai îndrăzneț ca cel din spectacol. Bijuterie, unicat. Este un formidabil regizor pasionat în totalitate de adevăr. Îl caută cu patimă, cu dăruire absolută, necondiționat. Este măcinat de aflarea lui, obsedat de nevoia imperioasă, vitală, de a-l face să iasă la lumină, de a-l descoperi, de a-l dezvălui plenar... Refuză categoric să navigheze pe lângă țărm. Preferă depărtările, necunoscutul, aventura... Așa era în primele mele zile de școală și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
o întâlnire, fortuită sau nu, între daruri și disponibilități native pentru crearea de forme artistice, vocație academică, înclinație pentru discursul teoretic, pe de o parte și climatul de creativitate al școlii vocaționale de teatru de atunci, cu eminenții ei profesori. Obsedat de semnalarea tainei și a sensului profund al condiției umane, Alexa Visarion a explorat calea fertilă a artei, construind astfel un edificiu ferm, coloană de susținere a spiritualității în arta teatrului și reper axiologic al ei. Gratificând unitatea de concepție
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și de alienare al personajului central, Stavrache, vorbind despre alienarea unei lumi scrie Călin Căliman în "Istoria filmului românesc" (op. cit.). Patima lui Dragomir era pentru o femeie. Cea a lui Stavrache pentru o avere. Sclav al avariției sale, dar și obsedat de iubirea nevestei Ana (personaj inexistent în nuvela lui Caragiale interpretată de Valeria Seciu) pentru fratele lui mai mic, Iancu (Ion Caramitru), hangiul Stavrache (Liviu Rozorea) va fi bântuit de imaginea acestuia, până în pragul demenței. Când până și viscolul ajuns
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
că cinematografia noastră a înregistrat unele progrese în privința limbajului, că s-a apropiat de ceea ce este azi expresia internațională a filmului. Dar zice el acest limbaj este, în capodoperele universale, o posibilitate cîștigată de autori de a exprima ceea ce îi obsedează. Pe cînd la noi, deocamdată, în majoritatea cazurilor, aș putea spune, acest limbaj substituie ideea, substituie gîndirea. El însuși, limbajul, se crede gîndire și concept regizoral, el însuși reprezintă atitudinea față de viață, față de om. Regizorul califică, pe drept, o asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
unitate între vorbă și faptă la Alexa Visarion. Efortul lui de a depăși acest prag al creației cinematografice, de a nu cădea în plasa limbajului în sine și de a folosi limbajul ca posibilitate cîștigată de a exprima ceea ce îl obsedează se încununează de succes în Înghițitorul de săbii. Dar, ce este acest film, Înghițitorul de săbii? Este o dezbatere emoționantă despre demnitatea artei, despre demnitatea artistului, o pledoarie în apărarea sensibilității și purității amenințate dintotdeauna de prostia agresivă, de ignoranța
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
clare: dragoste brutală, elementară, senzitivă și speculația politică abjectă, două așa-zise "idealuri" ale unor ființe abrutizate, amorale. Alexa Visarion nu vede în eroii lui Caragiale doar niște mahalagii oarecare mimând ridicol dragostea și crezul politic, ci niște ființe încrâncenate, obsedate de aceste orizonturi de viață ce prin trăirea lor devin grotești. Personajele iau în serios fiecare replică, iubesc cu patimă, comentează plini de importanță și patos politica și de aici atmosfera încrâncenată a acestei "Nopți", la care hohotul de râs
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
util și inutil", cum scria George Banu în superba sa carte-eseu: Livada de vișini, teatrul nostru. Sfârșitul partidei nu e dat nici de cel care a pierdut livada, nici de cel care a câștigat, ci de trecerea timpului. Regizorul este obsedat de coarda care plesnește în actul II, un semn al timpulul care ne trece"; e urmărit de replica lui Liubov "soarele s-a ascuns, adică "viața a trecut"; e tulburat de ultimele cuvinte ale lui Cehov: "Eu mor", după care
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Punct și de la capăt, Vinovatul, Luna verde... Tot în urmă cu aproape 40 de ani, pe când debuta în filmul de lung metraj, Alexa Visarion a scris o primă variantă a unui scenariu despre Meșterul Manole, un scenariu care l-a obsedat de-a lungul deceniilor, dar care n-a devenit, din păcate, niciodată film. Într-adevăr, filmul Ana nu poate fi considerat întru totul autobiografic, deoarece el istorisește povestea unui regizor care și-a comporomis cariera cinematografică din pricina faptului că nu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
cincisprezece ani, de fapt de când eram încă la Institut în anul III. Minunată perioadă. L-am și propus de altfel la Teatrul Mic dar n-am apucat să-l pun eu în scenă pentru că am plecat la Moscova. M-a obsedat continuu acest Richard care este în tragic conflict atât cu societatea cât și cu timpul său, un Richard foarte apropiat de spiritul lui Camu sCaligula și de Stavroghinul din Demonii lui Dostoievski. Am și publicat un articol pe această temă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de reală aptitudine, într-un nou limbaj cinematografic nou pentru noi, nu pentru alții. Un limbaj mai aproape de o expresie internațională a filmului. Dar acest limbaj este, în capodoperele universale, o posibilitate câștigată de autori, de a exprima ceea ce îi obsedează. Pe când la noi, deocamdată, în majoritatea cazurilor, aș putea spune, acest limbaj substituie ideea, substituie gândirea. El însuși, limbajul, se crede gândire și concept regizoral, el însuși reprezintă atitudinea față de viață, față de om. Dar această atitudine este formală și ineficientă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
aproape 10 ani cu aceeași echipă de scenografi, în teatru și film, ne-am format, am luptat pentru felul nostru de a face teatru. După primele 3-4 spectacole m-a interesat revenirea la un text al unui autor ce mă obseda încă din perioada studenției: Caragiale; nu marea comedie tragică, ci zona misterioasă, ambiguă a dramei. E vorba de Năpasta, una dintre puținele tragedii ale dramaturgiei românești. Făcusem la clasă, încă în anul II, un fragment din această piesă, apoi încercasem
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
metode bazate pe teroare. Având drept obiective intimidarea și constrângerea, iar ca metode de acțiune asasinatele în masă, execuțiile sumare, exploziile, incendiile etc., actele de terorism constituie instrumentul de acțiune al unor indivizi, grupări, lideri posedați de o ură fanatică, obsedați de o puternică dorință de răzbunare, însetați de putere și de dominație. Din ceea ce se cunoaște în prezent, gruparea teroristă Al-Qaida corespunde întru totul acestei tipologii. Teroriștii caută să atragă atenția lumii asupra existenței lor, încearcă să acrediteze impresia (falsă
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
de ideologiile temporar la mod]. Putem deplânge faptul c] ei au consumat atâta energie în explorarea fundamentelor subiectului încât nu au mai avut forță s] se ocupe de problemele importante care constituie subiectul - ca și cum un matematician ar deveni atât de obsedat de problema naturii adev]rului matematic, încât ar uită cum s] fac] matematic]. Ins] această înseamn] s] vorbim dup] ce lucrurile s-au întâmplat deja. În contextul în care filosofii antici greci au scris, ei au fost preocupați de întreb
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
unul infinit mai economicos decît în opera propriu-zis literară. Ca și cum artistul ar realiza că nu locuiește doar fragilul turn de fildeș al creației, ci și lumea, întreaga lume și lumea mai mică din proximitatea sa. Fără îndoială, ceea ce ne-a obsedat pe toți în această lume în schimbare contorsionată a fost politicul, motiv pentru care "capitolele" politice sînt și cele mai numeroase în cartea lui Val Gheorghiu. E și uimitor cît de clare, de precise în judecăți, de fine în nuanțe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nașterii și prăbușirii iluziilor! E uimitor că artisul Val Gheorghiu s-a înșelat mult mai puțin în evaluările sale decît editorialiștii profesioniști sau "analiștii neamului", care adesea s-au dovedit mai ales ai "neamului prost". Dar, dacă politicul ne-a obsedat pe toți, obsedîndu-l și pe autor, din fericire el n-a reușit să ne confiște chiar în întregime. Nici pe Val Gheorghiu. Așa că fidelul "diarist" și "ziarist", ca să recompun altfel formula "jurnal public", și-a găsit uneori vreme și pentru
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
suficientă o "strîmbă" de-a unui fel de Păstorel, geniu național inepuizabil, ca litourile să dispară într-o clipită. Complexele piticului megaloman. Unele din ele, ce-i drept, cu efect criminal. La mare distanță (din toate punctele de vedere), Mussolini, obsedat maniacal (dar și impozant grandios) de propria-i imagine, așezat în scaunul enorm al biroului (distanța de la birou la ușă, imensă, pentru ca cel intrat să aibă timp să facă pe el, parcurgînd-o), deci așezat pe un scaun, acceptînd intrarea unui
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
locurile de baștină, fuseseră separați de bariere lingvistice. Americanizarea Lumii Noi nu a fost totuși chiar lipsită de probleme. Americanii nativi erau aici la sosirea europenilor. Genocidul amerindienilor și internarea celor care au supraviețuit În rezervații, a continuat să-i obsedeze pe americani, subminând orice prețentie pe care ei o puteau avea la un statut moral superior printre popoarele lumii. La fel În ceea ce privește sclavagismul. Transportarea forțată și punerea În sclavie a milioane de africani În sudul Americii au anulat orice iluzie
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]