6,900 matches
-
zise insul, suferă de miopie. N-are ochi buni! Poate să și-i strice și mai tare dacă intră la școală. N-avem dreptul să ne luăm răspunderea. Va să zică medicul cu ochelari nu admitea ca și alții să mai poarte ochelari și să învețe carte. N-am înțeles de ce s-a purtat astfel cu mine. Tata părea să fi înțeles, dar eu nu eram curios să aflu. Ne-am luat actele, ne-am întors la han și am plecat. ― De unde au
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
lucruri foarte grele care nu eram obligat să le știu și în schimb nu știam, sau știam prost aceile lucruri care se cer la examene, și care trebuiesc foarte bine știute? Într-adevăr, salvarea mea a fost acel medic cu ochelari. Dacă nu m-ar fi respins el, nimic nu s-ar mai fi putut drege pentru mine. Și nu fiindcă m-ar fi așteptat imediat acasă tăiatul cocenilor, apoi aratul, și tot timpul îngrijitul cailor, țesălatul lor, rânitul la grajd
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Cocor de Mihail Sadoveanu, care să însemne un bun exemplu pentru ei. Și când lucrurile păreau că se încurcă tot mai mult, se deschidea atunci ușa și apărea Petre Dragoș. Era un om cu o statură mai degrabă înaltă, cu ochelari negri, cu părul abundent de asemenea negru și puțin mai bătrân decât mine, să fi avut vreo douăzeci și opt sau treizeci de ani. Era totdeauna însoțit de o femeie de brațul căreia se ținea fiindcă în urma unui accident voluntar scriitorul își
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
pește, viorile instrumentiștilor sclipeau. Cu obrajii plini, trompeții se ridicau în picioare. Un fel de șoarec speriat, semănînd cu vechiul meu profesor de literatură cînd îl ridica în slăvi entuziasmul unei recitări, ședea cu buza lăbărțată pe muștiuc. Sclipind din ochelari, dirijorul desemna în aer cu bagheta de care se agățau roți lucitoare în lumină. Cerca parcă să prindă muștele muzicale suflate din instrumente. De la spectacol ieșeam plin de o emoție curată. Peste acoperișe cerul așternea teroarea unor nori ale căror
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
întîia oară într-o împrejurare festivă, atunci cînd fu sărbătorit. Intrasem în sală împreună cu protuberanțele de ridiche albă a două chelii. Cu gulere răsfrînte și smocuri de păr lunecate peste urechi, doi belferi păreau niște popice de lemn. Potrivindu-și ochelarii, se așezară, tușiră și-și ridicară nasurile către tribună. Era goală. Cu pleata căzută din ceafă, un poet anima un cerc de personaje placide. S-auzea rumoarea sălii. Enorm și sclipitor, nasul altui profesor urmărea, pe sub ochelari, elevele timide care
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
lemn. Potrivindu-și ochelarii, se așezară, tușiră și-și ridicară nasurile către tribună. Era goală. Cu pleata căzută din ceafă, un poet anima un cerc de personaje placide. S-auzea rumoarea sălii. Enorm și sclipitor, nasul altui profesor urmărea, pe sub ochelari, elevele timide care înaintau printre scaune ținîndu-se de mînă. Cu capul nemișcat în piept, în rîndul din față ședea un actor; se afla pe raza nasurilor fixate ale belferilor care, depistîndu l, își răsuciră una către alta, emoționate, bilele. Cu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
înaintau printre scaune ținîndu-se de mînă. Cu capul nemișcat în piept, în rîndul din față ședea un actor; se afla pe raza nasurilor fixate ale belferilor care, depistîndu l, își răsuciră una către alta, emoționate, bilele. Cu priviri scurte prin ochelari, o clipă se treziseră din letargie. Cînd la tribună apăru un omuleț ce părea familiarizat cu toate, sala se liniști. Prichindelul era urmărit de un șirag de personaje care se mișcau grav și greoi. Apariția fu însoțită de aplauze. Omulețul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
să sune clopoțelul. În felul acesta erau obligate să le părăsească printre cele din urmă. Pînă la jumătatea lunii, cînd se deschidea școala, n-aveam alta de făcut decît să mă învîrt prin sat. Informațiile curgeau gîrlă. Surîzînd ironic pe sub ochelari și dezvelind o dantură încă albă, doamna Tomulescu își exprima, ca pensionară, părerea în chip nestînjenit. „Fărocoastă o face acuma pe învățătorul, dar numai din milă i-am dat eu certificat de patru clase. Mai are, la profesionala din Oniceni
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
permanenți ai lui Costică Fărocoastă care mereu făcea teren. Numai în acest fel modest și fără strălucire mi-am adus contribuția la transformarea socialistă a agriculturii. Curînd, la Dobrina, munca pentru colectivizare fu întărită cu noi activiști. Înalt, gras, cu ochelari și șapcă scămoasă, șeful celor trimiși de la raion se numea tovarășul Șoptelea. Dînsul nu pierdea, precum grecul, vremea cu argumente. Studia dosare. Cineva bătuse un paznic; altul luptase pe frontul de est; cutare a furat un sac; unul își tăiase
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
contractat iar un vecin avea de stampilat un act... Tovarășul Șoptelea nu scăpa nici un prilej pentru a prinde, cum se spune, omul la țîțîna ușii. Îmbrăcat într-un raglan negru, activistul avea statura impunătoare și o privire aspră, mărită de ochelari. Știa să stîrnească frica. Se interesă și de dosarul meu. Cînd ne-am întîlnit, s-a uitat la mine ca prin sticlă. Am avut senzația că sînt o bacterie. Rezultatul strategiei lui Șoptelea nu s-a lăsat așteptat. Pe cei
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
le pun În ordine cu ăl de luni În sus, iar duminică de la amiază până seara eu aflu tot ce mișcă În țară și În lumea Întreagă. În afară de mine, la o masă erau doi băieți În țoale de oraș, cu ochelari fumurii pe nas - mucoși pe care părinții asudă să-i țină prin școli și ei se duc acolo boi ca să se Întoarcă vaci ori ca să nu se mai Întoarcă deloc. Erau ciupiți bine, că beau bere tare, la sticlă. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
te umpleai, numai, pe dinăuntru cu miresme și cântări de Îngeri. Multă vreme după ce se pierduse În spatele șirului de duzi de pe marginea drumului nu s-a auzit nici un zgomot. Și pe urmă i-a găsit pe ăia doi tăntălăi cu ochelari fumurii să vorbească tare și să spargă liniștea. «I-am tras-o!» a rânjit unul; și-a pus palmele pe ceafă, s-a Întins pe spate de era să frângă scaunul. Ălalalt a căscat gura a mirare. A Înghițit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dacă mă gândeam la Socol, Învățătorul, și la ce făceau ei doi când nu-i vedea nimeni. Hai să aprindem o țigară. Al dracului Socol ăsta: umblă călare pe motocicletă nemțească, are țoale negre de piele, ceaun pe cap și ochelari la ochi ca să nu-i intre musculițe. Toate inginerele, secretarele, economistele, contabilele, profesoarele și elevele care merg la oraș la liceu oftează după el. Le amețește cu motoru’ ăla - Îl are de la tată-său, care a făcut războiul și l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
școală Figaro cumpăraseră câteva măști dintr-un plastic subțire, care se spărgea ușor, Înfățișând niște iepurași dințoși și urechiați, cu zâmbete destul de omenești, dar tâmpite, spoite pe față. Peste mască, În dreptul ochilor, Ectoraș trebuia să-și pună niște prăpădiți de ochelari de motociclist, cu sticlele zgâriate, ramele din aluminiu strâmbate În fel și chip și prinși pe după cap cu un elastic lat și Îngălbenit, furat de la izmenele bunicii. În mâini Își Îndesa mănuși cu un singur deget, Împletite de bunica lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o poziție de tragere cât mai comodă, cu genunchiul stâng proptit În pământ. Când mogâldeața se Înălțase și se Întorsese către șuvoiul de lumină, omul se speriase amarnic - era, poate și nițeluș băut - când dăduse cu ochii de arătarea cu ochelari de motociclist peste un chip de iepuroi zâmbăreț și care ținea În labele fără degete o pușcă În toată regula. Strânsese, fără să-și dea seama, hățurile În palme și scăpase lanterna aprinsă printre picioarele calului care, Înspăimântat, bătuse de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
bună femeie încărunțită, acea domnișoară Gavrilescu legată prin neamuri de soră de Bârlad, care semna acum cele mai frumoase poezii pentru copii cu pseudonimul Otilia Cazimir. Ca de obicei, coana Otilica îmi punea în față chisaua cu dulceață, își punea ochelarii, mă mai întreba dacă mi‐e dragă cartea și începea să citească, dusă departe cu gândul, din sonetele maestrului. ‐ Strașnic! făcea dumneaei și iar mai citea parcă să‐i găsească anume tainele pe care numai ei, marii poeți, le pot
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
grase, prin Elveția, Cipru, sau alte paradisuri fiscale, mimează solidaritatea și nu uită să se plângă, cot la cot cu cei fiscalizați la sânge, de lăcomia statului. Dacă România ar fi fost nu o țară, ci o companie producătoare de ochelari pentru elefanți, sau de sutiene pentru sirene seduse și abandonate, probabil că demult ar fi apărut o companie chineză, japoneză sau germană care să-i preia acțiunile și să-i facă un business în plină relansare. Dar, deocamdată, România nu
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
fascinanta teorie al nimicului, integrându-se personal, voluntar și total, în acest concept al vidului absolut, a fost pus să conducă destinele unei instituții de artă deosebit de importantă. Bineînțeles că s-au găsit oameni, care să observe chiar și fără ochelari, mintea găunoasă a individului și l-au trecut în tăcere pe linie moartă, pentru a contribui alături de alți duși cu pluta, să găsească până la urmă, o folosință practică motorului acelui brav cetățean din Tecuci. De atunci, nu s-a aflat
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
cititor al blogului meu, mi-a făcut o imputare. Nu e vorba de clasica imputare caragialescă, precum că aș fi mult prea-prea, sau foarte foarte, ci totul la el se reduce la procedură, mânca-l-ar nenea de cititor cu tot cu ochelari. Mi-a imputat, că mă iau prea mult de preacinstitul, preablândul, preabunul, preaomenosul binefăcător al poporului român, care până va fi sanctificat de adepții lui, locuiește temporar la Palatul Cotroceni și poartă mult preapământescul nume de Traian Băsescu. Poate ai
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
făcea să mă simt mult mai bine. M-am uitat În oglindă. Părul meu arăta bine, cu o serie de șuvițe ondulate lăsate să cadă libere din cocul improvizat. Nu m am mai machiat, apelând În schimb la vechii mei ochelari de soare - niște prostii de lentile cu zero protecție, dar arătau bine - și am coborât jos, unde mă aștepta Maria. ― Arăți grozav! zise Maria când mă văzu. Avea și ea ochelari de soare deși, luând În considerare vremea de afară
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
am mai machiat, apelând În schimb la vechii mei ochelari de soare - niște prostii de lentile cu zero protecție, dar arătau bine - și am coborât jos, unde mă aștepta Maria. ― Arăți grozav! zise Maria când mă văzu. Avea și ea ochelari de soare deși, luând În considerare vremea de afară, niciuna din noi nu ar fi avut cu adevărat nevoie de ei. Își prinsese părul negru la spate, Într-o coadă cu aspect ușor neglijent și Își Înnodase la gât o
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
două meniuri. ― Bună, zise el zâmbind fermecător. Mă bucur să te revăd. Am observat imediat că i se adresase doar Mariei, iar tonul lui era unul familiar. Am privit-o surprinsă. Îl cunoștea? ― Și eu, zise Maria, dându-și jos ochelarii și ridicându-se să-l sărute pe obraz. David, ea este sora mea, Alisia. ― Bună, zise el prietenos. N-am putut să nu remarc că arăta foarte, foarte bine. ― Mersi, dar nu avem nevoie de astea, zise Maria arătând spre
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
orice altceva. ― Sunt gata! Adi ne aștepta În față Într-o mașină scumpă. Maria era o norocoasă. Nu numai că arăta bine și o iubea, dar avea și mașină. Era perfect! ― Bună, fetelor. Purta blugi negri, o cămașă imaculată și ochelari mari de soare. Părea cules din cea mai tare revistă de modă. ― Hei, mi-a fost dor de tine! Maria se aruncă la gâtul lui și Începură să se sărute fără nicio jenă. Din fericire, mă obișnuisem deja. ― Îmi pare
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
expresia plină de resentimente a Efervescentei și ea era de acord cu mine. Dă-mi numărul, a zis Acritura Kraut. —Ăăăă, e un număr din New York, i-am spus eu agitată. E OK? Kraut s-a uitat la mine prin ochelarii ei stil John Lennon, dar n-a spus c-ar fi vreo problemă. Sună, m-a anunțat ea și mi-a întins receptorul. Cu inima bătându-mi să-mi spargă pieptul și transpirația șiroindu-mi prin păr, am luat receptorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
văzut-o pe mama așezată în față, lângă tata. Mă așteptasem s-o văd prăbușită în spate, acoperită cu o pătură ca să n-o vadă careva și să facă legătura. în schimb, mama stătea țanțoșă și dreaptă. Nu purta nici ochelari cu lentile întunecate, nici vreun fular înfășurat în jurul capului și nici măcar o pălărie cu boruri largi. Eram destul de binedispusă. Asta până când am observat că în spate nu mai era decât o singură persoană. M-am rugat să fie Anna. Anna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]