3,226 matches
-
simbol al unei realități absolute, populată de ființe-arhetip, care nu devin (despre simbolismul insulei vorbește Eliade în studiile sale de etnologie și mitologie 489). 4.8.2. Șanțurile Mitologia comorilor se prelungește în nuvela Șanțurile, în proiect inițial, Bătălia de la Oglindești. Titlul proiectului, menit să păcălească pe cititor, exprima intenția autorului "de a arăta cum "românii au sabotat istoria"", deoarece bătălia are loc la câțiva zeci de kilometri de satul în care "ultimii supraviețuitori sunt ocupați cu săparea șanțurilor pentru a
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ați spus de comoară, adăogă. Și atunci m-am liniștit"506. Acestor simboluri ale prăbușirii în Istorie, în profan, li se opune tot un simbol, al comorii, grație căreia supraviețuitorii satului (un sat fără nume; sunt numite doar satele învecinate, Oglindești și Dumbrăvi) sabotează Istoria. Alegând mitologia și trecutul, ei supraviețuiesc unui prezent corupt, profan, ororilor războiului, morții: "Acum se găsesc comorile, când se prăbușește lumea"507. În fața Istoriei, singura modalitate de a rezista este mitologia, așa cum descifrează, von Baltasar: "Într-
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
cosmică, pe toate nivelurile realității: apele curg, pădurile înfrunzesc, fertilitatea coboară pe pământ, virilitatea și tinerețea regelui sunt restaurate. Este poate în destinul nostru să ne refuzăm întrebarea justă, necesară și urgentă, singura întrebare care contează și fructifică. Nimic nu oglindește mai precis ratarea omului care refuză să se întrebe asupra sensului existenței sale, decât această icoană a firii întregi care suferă în așteptarea unei întrebări. (...) Paideuma suferă, se adulterează o dată cu ratarea noastră nesemnificativă. Pierzându-ne timpul cu futilități și întrebări
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
RAPORTUL PROINSULINĂ/INSULINĂ Aprecierea funcției β-celulare nu poate fi făcută direct, biopsia pancreatică fiind o metodă de excepție. În această situație s-a recurs la analiza secreției endogene de insulină, de proinsulină, de peptid C și de amilină, care toate oglindesc indirect starea funcțională a celulei β pancreatice. Cea mai utilizată metodă de măsurare a produșilor insulinici este metoda radioimunodozării (RIA). Totuși, măsurarea insulinei imunoreactive (IRI) are dezavantajul că multe din metodele curente sunt nespecifice, determinând în același timp și precursorii
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
Forme ale "increatului cosmic: adică existențele embrionare, germenii, peisajele nubile, limburile" care să slujească "la extinderea realului până la ceva mai semnificativ, prin absorbirea stărilor sau a ființelor imaginare"7. Dezobiectivării lumii îi urmează sublimarea ei, purificarea "până a nu mai oglindi decât figura spiritului nostru"8. Figură infrareală, a unei imagini care nu abolește realul, ci îl lărgește și îl adâncește, dincolo de întruchipările sale imaginare, până în punctul de origine unde el abia mai e posibil, dar unde e reflex pur al
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
pură: "oglindă călătoare, cer mobil" (Râul). Dialectică a unei răsfrângeri încrucișate pe un fundal brăzdat de alternante aparențe și apariții: Când repezi, când sticloase, și umede și rare,/ În orbul mării limpezi - tezaur negrăit -/ Răsfrângeri fără număr, pe rând au oglindit/ Multipla aparență și vecinica schimbare.//...// Și sus, prin golul nopții - mai trist și mai sever -/ Cetatea siderală în stricta-i descărnare/ Își dezvelește-n Număr vertebra ei de fier..." (Pytagora). Nu e totuși discordie între cele două planuri; ceea ce pulsează
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ca o incidență a figurii tuturor întâmplărilor posibile, a imaginei totului, a fericitei unități. Poetul joacă cele mai libere posibilități, cele mai multe, cele mai stranii. El procede, ca destinul, la o continuă restituție a unității. (...) Sufletul totului, panpsyche, pare a se oglindi în aceste delicate lucrări, și pentru totdeauna, pe când el alină doar în treacăt o noapte străvezie"30. Spațiu al posibilului și, prin urmare, al absolutei libertăți de creație, ce cristalizează în imaginea unică a totului ce le cuprinde pe toate
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
lume"34 desemnează nu localizarea ci starea, natura primordială a distanței ce se deschide încă de la început. Ascuns în cele ce nu sunt, cerul e imaginea posibilului care semnifică înainte de a fi. Posibilul e abia vizibilul, inaparentul în care se oglindește ceea ce deja este în cele ce nu sunt, "mai ascuns decât viața-n semințe/ decât gândul sub pleoape/ dar asemenea unui cer adâncindu-se"35. Începutul e noua naștere, de data aceasta după chipul și asemănarea cerului, căci dacă "ne
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
deja-vederii, trece prin vălul imaginii ca, de pildă, atunci "când, pe plajă, răsfir scoicile și nu știu/ că-n El sunt cum nu știe oglinda". Un drum neștiut - al necunoașterii - spre chipul nevăzut în care tot ce se creează se oglindește. Intermediul acestei transformări este locul imaginii, posibilul imposibilului. "Înaintea splendorii", conform acestei adevărate asceze estetice 85, a crea înseamnă acum a imita sau a urma decreația divină, a învăța "felul de-a fi al picăturii de apă"; a-ți apropria
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
el e deja trecerea într-un mereu altul, prepoziția tranzitivă, transformarea până în pragul deformării, al opririi în necunoscut. Rămânere pe loc, în nelocul evacuării. Totuși, aici, din lipsă de timp, e loc de întoarcere, de reculegere, la fel cum imaginea oglindită în sfârșit se întoarce în conștiința care se vede. Se vede întoarsă în sine, căci - în pustiul sfârșitului - doar pe ea se vede, respiră aerul care încă nu e. Coboară în propria imagine, iar ceea ce se arată dinspre sfârșit se
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Căci în lumină, el e dezvăluit, convertit și orientat spre ființă 81. Lumina și bezna sunt cele două fețe ale unei unice imagini sau - mai bine - fața și reversul oricărui fenomen 82. Văzutul și nevăzutul se pun reciproc în lumină, oglindindu-se diferit în Același. Iar ceea ce crește în lumină - ca lumină - este dincolo de evident, creând distanța care unește esența de propria-i manifestare; esența care iese din golul nevederii, într-un crescendo al manifestării. Inevidentul nu rămâne gol, dat neantului
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
54). 57 Astfel de viziuni edenice nu sunt puține în poemele lui Dan Damaschin, spre exemplu în Fruntariile inocenței, în care asistăm la scene desprinse din starea de copilărie a lumii, pe vremea când "în roua unui suflet invulnerabilă se oglindea Firea", iar "un duh al vârstei de aur se prefira printre degete" (în op. cit., pp. 54, 56, 57); "când singură atracția paradisului o/ resimțeai un magnet căruia nu te puteai împotrivi/ limpezimea dintâi, transparența nesfârșită/ a zorilor sacrului", "numai văz
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
op. cit., p. 196), sufletul ajunge pe "pragul de jos al prăpastiei ce trebuie atins" (Privire asupra haosului, vol. Kaspar Hauser, în op. cit., p. 166), absorbit în Fondul pe care îl reflectă în imagine, primind ființă și lumină, căci "strălucitor se oglindește în mine străfundul prăpastiei ce trebuie atins" (Limba despicată, vol. Atotsfârșitul, în op. cit., p. 176). 60 Iată câteva locuri ale eclipsării sacrului, on-toposuri ale nestării, ale uitării ființei și a chipului ei divin: "Lacuri de cenușă ale căror unde nemișcate
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
îl vede pe Cristos cel sărac, umilit și suferind, și această intersectare a vieților lor a fost într-adevăr o întâlnire. Iubirea și compasiunea față de Fratele care suferă este garanția umanismului. O garanție Serafică. Idealul franciscan de sfințenie, Fratele Cristos oglindit în Fratele Francisc, devine omul-frate de lângă tine, cu care împarți durerea pătimirii, eșecul, sărăcia neîmplinirea și nedreptatea din societate. Este un urcuș greu, la care ajungi numai dacă ai izbutit să devii simplu și liber în suflet. 2. Evanghelia ca
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
fidel marilor principii, nu a acceptat decât o singură dată o celebrare cotidiană: „Atrag atenția și încurajez în Domnul: în locurile în care locuiesc frații să fie celebrată o singură liturghie pe zi, după chipul sfintei Biserici”. Francisc l-a oglindit perfect pe Cristos, l-a purtat în adâncul sufletului, pe Acela care a pătimit pentru noi pe cruce, Îl cunoaște până la identificarea cu El și Îl face scop al adorației. Marele păstor a pătimit și a murit pentru mântuirea noastră
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
de la Dumnezeu, pentru a ne reaminti veșnic de prezența Lui, față de care noi avem datoria să ne mărturisim credința prin propria noastră viață. Sfântul cel Ales din Assisi ne îndeamnă să ne exprimăm viața printr-o continuă slujire și predicare, oglindindu-l pe Cristos și luminându-i astfel și pe ceilalți oameni, înălțându-i la marile bucurii spirituale ale Domnului. Cuvintele nu sunt doar simple instrumente de transmitere a informațiilor, ele așteaptă un răspuns de la cei care le folosesc și reflectă
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
altceva decât să pună într-o fericită legătură cu Dumnezeu pe membrii Ordinului, la care sunt datori ca și creștini; - exprimarea zilnică a conștiinței asupra celor săvârșite cu gândul, cu vorba și cu fapta ajută pe membrii Ordinului să se oglindească în viața proprie, pentru a o cunoaște cât mai bine și a o pune în acord cu angajamentele luate la sf. Botez; - postul orânduit Miercurea și Vinerea pentru membrii Ordinului e un frâu al patimilor prin care mai ușor împlinesc
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
gata să se așeze ici și colo. Însă cuvintele au de asemenea o inteligență a lor tainică. Legăturile pe care le țes, atracțiile, apropierile pe care le realizează își au adesea rațiunea lor de a fi profunde. Ele ne dezvăluie, oglindesc o parte a adevărului nostru. Prin urmare, dacă în perioada Belle Époque termenul flirt desemnează deopotrivă noua educație sentimentală a fetelor tinere și jocul seducției practicat de bărbații însurați și de femeile măritate, faptul acesta nu este pur întâmplător. Motivul
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
e o epidemie înfricoșată de meningita morală”, spusese Octav ian Goga în 1916. Despre ce s-a întâmplat după 1945 și până în 1989, ca și după așa zisa revoluție din decembrie s-a u scris sute, mii de volume, toate oglindind pașii făcuți când înainte, dar mai ales înapoi, încât nu întâmplător se susține că în 2011 de abia ne aflăm economic și ca nivel de trai prin 1866, cam cum ne-a lăsat Cuza... Situația mai mult decât dificilă în
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
Însă a inventa o floare Înseamnă a inventa sentimente - și mai ales sentimentul poeziei: ,,...Diminețile se gandesc la oglinzi/.../ Peste Iași, trec poeziile/Ca niște vulturi”. Pentru asta Îi trebuie Însă Oglinzi nevăzute: ,,Naufragiu pe nisipuri gânditoare”. În ele se oglindește un univers enigmatic și nou-născut: ,,Au Înflorit câinii sălbateci În cer”. Lirismul Înalt se Împletește cu discreția și forță delicată a marilor poeți: ,,Citesc psalmii lui David/Și tăi fluturi În formă de zbor/ Bună dimineață, doamna lacrima a iubirii
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
prietenie și speranța, o cetate a dragostei pentru frumos. Zâmbetul tău adună lumină zorilor și eu Îmi spălăm sufletul cu el. Vorbele tale mângâiau cele mai triste flori și respirația lor trezea la viață puterea cuvântului. În ochii tăi se oglindea sufletul tânăr, dornic de a fi...Gândul tău era gândul adevărului. În mână ta sufletul condeiului atingea valurile talentului. Ironia sorții Însă nu a uitat de cei fericiți și ne-a zdrobit cetatea. Bucuriile s-au transformat În lacrimi de
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
sărut trimis din prima bancă, În timpul orei de latină. Chiar, Îți mai amintești ziua aceea când am luat amândoi câte un 4 la latină pentru că făcusem extemporalele la fel si vorbisem toată oră? Și totuși locul e gol. Visele mele, oglindite În cristalele plutitoare ale zăpezii nu te aduc Înapoi. Malin a murit. Hai, curaj Maline, spune-mi că mint. Spune-mi ceva frumos, zâmbește-mi și spune-mi că nu am dreptate: nu!, nu!, nu!. Ceva din mine refuză să
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
au începuturile în jurul anului 90 î. Hr., în care tinerii intrau de la vârsta de 17 ani, pregătindu-se pentru viața politică și socială a statului. Considerată de către Marcus Fabius Quintilianus (cca. 35-95 d. Hr.) ca fiind ,,floarea” tuturor științelor, retorica era oglindită în preocupările acestui gânditor drept un demers științific ce nu putea să survină decât după o atentă și profundă pregătire enciclopedică a tânărului. Fiind primul profesor de retorică plătit direct de către stat, Quintilianus se pregătește intens pentru fixarea deontologiei oratorului
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
educative.” B. Russell propunea un sistem de educație ,,liberă a copilului, o educație nesubordonată vreunei ideologii, instituții sociale, neaservită Statului, Bisericii sau Patriei”. De data aceasta apărea o nouă contradicție în termeni, respectiv între dezvoltare și adaptare a copilului. Dezvoltarea oglindește lumea internă a copilului (aspirații, năzuințe, sentimente și instincte personale), iar adaptarea se referă la ,,exterior”, la cerințele impuse de viața socială. Se năștea o contradicție între pedagogia pedocentrică, susținută mai ales de pedagogii psihanaliști, și pedagogia sociocentrică, impusă mai
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
origini diferite, iar uneori se nuanțează chiar în cazul limbilor cu origine comună 62. Relația cu planul logic este prezentă și în cazul structurii propoziționale, căci există o organizare mintală a enunțului care se impune spiritului ca posibilitate de a oglindi situațiile din lumea înconjurătoare, îndeosebi ca o raportare la cel care gîndește și comunică, în sensul că subiectul cunoscător raportează la sine lumea și, prin aceasta, se instituie și ca subiect al enunțului (eu văd, eu doresc, eu suport etc.
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]