4,543 matches
-
în hazardul morții și al eliberării, cum se cuvenea morților încă vii, ar fi trebuit să fie a regăsirii. Pentru oricât de scurt răgaz, fie și pentru minima secvență dintre două ultime zguduiri ale planetei, fie și doar pentru atât. Orfanii ar fi trebuit să se poată, în sfârșit, răzbuna pe toate amânările, să se poată, în sfârșit, regăsi. Da, îi era dor de Irina, cea de departe, care ar fi putut fi dacă ar fi fost, așa schelălăia, neauzit, potaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
al Europei pentru a salva băieței și fetițe care rătăceau sub amenințarea foamei. Coboram cu greu coaste de munte incendiate, traversam înot lacuri ce explodau, îmi făceam loc cu mitraliera prin pivnițe umede și, de fiecare dată, descopeream încă un orfan, luam un copil de mână și îl conduceam până la hotelul Existența. Nu avea importanță în ce țară mă afam. Belgia sau Franța, Polonia sau Italia, Olanda sau Danemarca - hotelul nu era niciodată departe și întotdeauna reușeam să duc copilul acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
pusese cireașa pe tort. Se îngrijise de băieții lui. Am înțeles atunci cât de mult îl subapreciasem. Poate omul ajunsese un drăcușor și un pungaș, dar o parte din el rămăsese copilul de zece ani care își închipuia că salvează orfani din orașele bombardate ale Europei. Cu toată bășcălia lui ireverențioasă, cu toate minciunile și prostiile lui, nu încetase niciodată să creadă în principiile hotelului Existența. Bunul Harry Brightman. Caraghiosul Harry Brightman. Dacă în birou s-ar fi aflat o sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Mao. Vechea orânduire trebuie abandonată. Un picior de muncitor ar trebui să poată călca într-o sală de operă fără să plătească; fiul bolnav al unui țăran ar trebui să primească aceeași îngrijire medicală ca și guvernatorul provinciei sale; un orfan ar trebui să dobândească educația cea mai aleasă; iar cei în vârstă, handicapații și persoanele cu dizabilități ar trebui să beneficieze de asistență medicală de stat gratuită. În câteva luni, crearea haosului devine un mod de viață. Vandalismul nu numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
nervos, nu și-ar recunoaște-o dacă și-ar zări-o În vitrina cofetăriei de pe Hauptstrasse În timp ce urmărește mașina decapotabilă, escortată de motociclete și Își Înghite lacrimile isterice, uriașe lentile strâmbe care Îi Întunecă privirea. Profitorii de război, provocatorii, fanaticii, orfanii, părinții Îndoliați, văduvele vesele, ei toți, noi toți ne acoperim cu regret capul, ochii noștri deodată stinși, gurile noastre deschise Încă, urmăresc mașina blindată care se tot depărtează și, după el, gonind, fără să-l mai poată ajunge, disperatele noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
zboară hârtii, stofe sfâșiate, flori vineții de magnolie. Mai bine ascunde-te după movilele de moloz și așteaptă, nu Întoarce capul, nu te uita! Ce vezi acolo? Un camion cu resturi putrede, lichefiate, părinții Îndoliați, cine să fie, prostituatele, denunțătorii, orfanii, afaceriștii, văduvele, marii invalizi care s-au sacrificat pentru Germania Mare. Așteptau disciplinați, Încrezători, În adăpost, cu lanternele stinse, răsuflare lângă răsuflare, dar dărâmăturile au astupat intrarea. Au murit toți, arși, asfixiați, arși, asfixiați, arși, asfixiați, iar falșii civili aprindeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
capătul șirurilor de bănci? Nu sunt difuzoare care să ne Întărească ovațiile, nici arme automate, Îndreptate spre noi de la ferestrele care ne Înconjoară? Suntem aici doar noi, cei care zi de zi coborâm disciplinați În adăposturi, zâmbind patrulelor? Noi singuri, orfanii, văduvele, părinții Îndoliați, damele de consumație, denunțătorii, profitorii de război, marii invalizi, ne descoperim capul plecat și Îl aclamăm cu glasurile noastre care nu răgușesc niciodată? * Ea nu dă drumul frazei care nu poate răzbi dincolo de buzele ei, strânse, de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
aminte că mama lui Traian a fugit cu un bariton, tatăl i-a murit În duel și pe el l-au crescut strâmtorat bunicii... — Tatăl lui plecase În America, mama se recăsătorise, avea alți frați vitregi, altă familie. — A fost orfan, ți-am mai spus! A crescut din mila familiei! Au pus mână de la mână toți să Îl dea la școală. — Tatăl i-a murit pe front Înainte ca el să se nască! Mama l-a crescut singură, dintr-o leafă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
are nicăieri alte rude! ! — La vârsta lui, te asigur eu că Îți este greu oriunde! — Gândește-te că e singur pe lume! — Gândește-te, la vârsta, la banii, la situația lui, gândește-te că e singur pe lume! * Un biet orfan de 67-77-87-107 ani, la care se repeziseră, care mai de care, să Îl adopte, gata să facă incesturi, testamente false, delațiuni, crime, crize de isterie, pentru el! Puteai să fi stat și În cap, tot nu găseai una sub 40
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
mi-o arăți, tu, eu... - Dacă ți-o arăt eu pe-a mea, mi-o arăți și tu pe-a ta? Schimb vorba, Îi propun altă propunere: să ne-ntrecem la ceva frumos, ca niște copii de cadre didactice - pe deasupra, orfani - ce suntem. Ea zice că băieții nu se-ntrec cu fetele, se-ntrec În de ei, cu fetele fac alte chestii. - Ce chestii?, Întreb, fiindcă nu știu. - Așa, chestii. Adică șed, răspunde ea. Eu spun că or fi șezând, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
are tot felul de guri și eu nu apuc să le număr - dacă n-am decât zece degete... Dar Într-o zi mama vine acasă, ca să caute ceva, găsește ușa bucătăriei Închisă; Încuiată. Și de-aceea. De aceea am rămas orfan și de ea. S-a dus Tecla cu ochi verzi și guri roș-negre. În locul ei a venit una... Una bătrână de tot. Nu era ea chiar bătrână, adică deloc, dar dacă era rea... Eu Îi zic mereu că nu mănânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ochi. - Mamă, de ce plângi tu?, zic. De ce plângi tu, mamă? Plângi pentr-o scroafă de rusoaică? Abia termin, că mama Îmi arde o palmă strașnică. - De ce mă baaaați?!, urlu. Nu vezi că-s bolnav? Nu vezi că-s orfănel? - Așa, orfan și bolnav, o să mai primești, dacă mai spui porcării! - Dar nu le-am spus eu, șeful de post le-a spus! - Și de ce repeți porcăriile unui porc? - Eu nu repet nimic! Eu te-ntreb pe tine de ce plângi - și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
nu trebuie, nu-i pentru copii. Și-acum, gata, mergem la culcare... - Cu mic, cu mare!, Îi dau eu rima, ca de obicei În ultima vreme...Mă las dus cu mult drag. Mama mea miroase a devușcă. NU MAI SÂNT ORFAN... Stau În calidor. Din calidor aștept parașutele, peste pădure. Și, pentru că parașutele Întârzie să vină, o aștept pe mama, dusă la Vatici; pentru gionatele mele; să-l aducă pe doctor. Dar nici mama nu se-arată - Încă. În schimb, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
șantier, la Canal ori la Casa Poporului. Păi, gardieni, deh, pușcăriași, nu-mi dau seama ce-o fi în căpățâna aia a ta, la care el, fă socoteala câți ani de aici încolo ne-ar mai trebui să ajungem ca orfanii ăștia retardați, fără familie, fără viitor, fără nici un Dumnezeu... Cum i s-a mai răsucit mintea sărmanului Milică, de nu-l mai recunoști. Ce poate să facă o femeie din omul cu scaun la cap pe care-l știai, Rafaele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
lipsi de bună voie. Atunci? Poate că lehamitea aia grea pe lângă care trecuse în urmă cu șapte ani, până să-și afle menirea ori harul, ori ce dracu’ o fi fost. Tată iubitor, deh, cât să mai stea în loc de mila orfanilor, văzându-și în ei ca într-o oglindă copilăria, dar uite că totodată lumea-și vede de treburi. Jupân Foloștină cu ale lui, biroul curat și bine luminat, un adevărat post de comandă și o garanție de netăgăduit a supraviețuirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
copiilor. Domnu’ Ogrinjan catadicsește, uneori, să facă pe deșteptu’ cu filozofii creștine de genul ăsta, cică lumea-i îndatorată lor până peste cap, auzi, dacă Dumnezeu se mai îndură să țină în ființă lumea asta smintită, numai și numai datorită orfanilor ăstora, fără de care de mult s-ar fi ales praful, idiotul, cică bestiile astea mici și periculoase ar avea tot dreptul asupra noastră... Păi, ia încearcă de slăbește numai puțin hăturile și ești mâncat. Cazi printre copilași cu capu-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
lumea... N-aveai decât să suspini în veci după Milică, Rafaele, și după harul acelei mile și iubiri resemnat surâzătoare, pe care vi-l insuflați reciproc și care nu vă lăsase vreodată să vă călcați pe inimă, păi, retardații, Milică, orfanii, Rafaele, dezmoșteniții... Și voi le erați datori. Ce dacă se pișă pe ei toată noaptea în pat, de-ai zice că înadins o fac?... Le e frig, sunt răciți, bolnavi copți, le curg franjuri de muci și li se înnoadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
un surâs sfios, aproape vinovat, mi-e foame, domnu’ Ogrinjan, mănânci cu mine? Nu, mulțumesc, tocmai am mâncat când am plecat de-acasă, și-n afară de asta, invitația ei suna oribil. Era ca și cum l-ar fi îmbiat cu carne de orfan, carnea sălbăticiunilor ălora mici pe care le ucidea seară de seară cu bulanul și cu zvasturi în cap... Și el fusese cândva ucis. Nu se putuse împotrivi și nu putea nici acum. Era un blestem perpetuându-se de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
nădejde că-n felul ăsta s-ar liniști până într-atât că n-ar mai simți nevoia să asude cu bulanul. Dacă milițianul e bun doar să se pișe pe el, sărmanei femei nu i-or mai fi rămas decât orfanii ăștia pe care să-și verse focul ăla marele. Cât de focoasă și drăcoasă, aulică-aulică, io v-am făcut, io vă omor, încă-i sunau vorbele ei în cap, în timp ce încerca să și-o închipuie trăgându-și fermoarul blugilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
în brațe în contul nevestei lui Milică. Îi distingea de-acum în întuneric mirosul, dimpreună cu surâsul acela vinovat cu care se așeza la masă. Era ca și cum madam Ortansa s-ar fi pregătit să se înfrupte din trupul lui de orfan, spunându-i printre aburii ieșindu-i din gură că-i e frig, că a venit lângă el în pat să se încălzească... 11. Adevărul e că nu se amestecase în războiul ăla atât cât să poată spune că ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
profesori, supraveghetori, bucătărese, infirmiere, femei de serviciu mișunau ca furnicile pe lângă camioane să ajute la descărcat, sortat, stivuit și aranjat în sălile de clasă de la parter, transformate în depozite și hambare pentru roadele Revoluției. Cadourile de Crăciun și ajutoarele pentru orfanii din România curgeau și se revărsau ca dintr-un corn al abundenței. Baloți și saci cu haine de tot felul, de la chiloți și șosete până la șube siberiene, blugi, tricouri, costume pentru tot felul de ocazii, pături, saci de dormit, corturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
în draci de la bucătărie margarina și gemul, și salamul pentru copiii lor de acasă, dar tot nu se săturau, și uite-i îmbuibându-se și cu ajutoarele lor, să le fie rușine. Li se urcase și ăstora democrația la cap. Orfanii, handicapații, retardații, oligofrenii, pegra și rușinea unei țări care se vrea intrată în Europa, se distrau cu jos directoru’ tiran și profesorii comuniști care ne mănâncă din drepturi, ne omoară cu bătaia și ne lasă să răbdăm de foame ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
permis de liberă trecere prin toată Europa, vezi, se emancipaseră de-acum, Occidentul venise să-i ia de suflet cu ajutoare și cadouri. Adevărul e că a picat și a curs ca din cer și ca de la un Dumnezeu al orfanilor, care a lăsat să dea din belșug pe afară, miluind toată suflarea școlii. Păi, bineînțeles că datorită lor, orfanilor ăstora oligofreni, știe el domnu’ Ogrinjan ce știe când spune că ei ne vor scoate din necaz salvând lumea. Până să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cu ajutoare și cadouri. Adevărul e că a picat și a curs ca din cer și ca de la un Dumnezeu al orfanilor, care a lăsat să dea din belșug pe afară, miluind toată suflarea școlii. Păi, bineînțeles că datorită lor, orfanilor ăstora oligofreni, știe el domnu’ Ogrinjan ce știe când spune că ei ne vor scoate din necaz salvând lumea. Până să pună jupân Foloștină picioru-n prag, numai cine n-a vrut n-a luat, ceea ce s-a dovedit până la urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și cât să mai fi durat sărbătoarea Crăciunului ăluia? Pe la începutul verii, deja dădea semne de osteneală, tot mai rar apăreau camioane în curtea școlii, în timp ce Rafael rânjea cu bogdaproste, să fie primit, să fie de sufletul eroilor-martiri și al orfanilor care suntem, surioară, nu ne mai întâlnim cu pomana asta... Elenuța nu știa ce să creadă, și parcă s-ar fi temut să râdă văzându-l pe frate-său cum îi dădea înainte cu sângele martirilor și, orfanilor, care s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]