3,686 matches
-
orice neam din lume, fie el chiar un trib de sălbatici, dacă ar afla că după 20 de ani de la război, sfintele oase, făuritorii României Mari, eroii noștri sunt mâncați de fiarele sălbatice în pădure, și-ar întoarce capul cu oroare și ne-ar disprețui pentru totdeauna, ca pe un neam de nemernici. După o muncă a tineretului, cărând pietre și ciment în spate, de la kilometri, acest mausoleu este aproape gata. Acum s-a întâmplat infamia care ne sângerează inimile și
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
întrebării, ce vreți să spuneți? E posibil ca un legionar să aibă un astfel de comportament? Și mai ales față de mine? Am impresia că visez... N-ați mai stat în cameră, pe nicăieri, cu legionari? Nu! Și, spun sincer, aveam oroare numai gândindu-mă că m-aș putea întâlni cu ei. Eu am stat cu foarte mulți și din toate straturile sociale. Nu vă spun impresia mea, ca să nu mă acuzați de contaminare cu ideile și mentalitatea lor. Atent la discuția
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
de intelectuali strâns din toată Jilava, și s-a zvonit că ar fi fost trimiși la Aiud. La plecare, unii dintre cei ce-l simpatizau îi urau: Să vă vedem iarăși ministru, domnule Micescu! Dacă ajungeți la Aiud, veți avea oroarea să întâlniți mulți legionari. Vă rog să i salutați din partea mea, mi-am luat și eu rămas bun. Mi-a zâmbit fără să-mi răspundă. * Molohul comunist, scula cea mai eficientă a iudeo masoneriei, a plătit și celor ce l-
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
înțelepții din ocultă trebuiau să-l transforme în proces împotriva Mișcării Legionare. Am înțeles din puținele fraze ale rechizitoriului care răzbăteau până la noi și din discuțiile primelor anchete, că procesul vrea să ducă la acuzația că Mișcarea Legionară a organizat ororile împotriva deținuților politici, pentru compromiterea partidului comunist în plan internațional, dar mai ales și-a verificat cadrele, în vederea unei întreprinderi de spionaj și dezinformare în cadrul partidului comunist. Oricine, oricât de neavizat ar fi, poate intui falsul acuzației prin simpla întrebare
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Fischer nu era deloc mai rău. Oriunde au introdus națiunile occidentale industria și capitalismul în China, India, Indiile Olandeze au fost comise nedreptăți grave. Iorga însuși scria că "societățile industriale capitaliste conțin nedreptăți uriașe"183. Întreaga industrializare occidentală pălește în comparație cu ororile care au însoțit industrializarea forțată a Rusiei de către Stalin, pentru care țărănimea a plătit un preț atît de îngrozitor. Procesul acela dureros nu putea fi totuși identificat cu o minoritate neasimilată și, în cazul acesta, neasimilabilă. Declanșată în nordul Moldovei
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
184. Cele mai grave excese antisemite au fost comise de lipoveni; aceștia i-au masacrat pe evrei și au lansat acuzații mincinoase și sîngeroase împotriva lor, urmînd întocmai exemplul dat de țara lor de origine 185. "Neamul românesc" a descris ororile, luînd o poziție clară în favoarea țăranilor. Evreii plecau în masă. Iorga le-a comunicat furios cititorilor că boierii ceruseră intervenția trupelor austro-ungare pentru restabilirea ordinii 186. Dar generalul român Averescu a restabilit repede ordinea ucigînd aproape zece mii de țărani. Reprimarea
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
investigheze problema masacrării armenilor. Avea legături strînse cu numeroase comunități armene din România. A descris masacrarea armenilor de către turci din 1915. A vorbit despre poporul gonit în Mesopotamia, despre copiii orfani rătăcind luni în șir fără părinți și despre alte orori care au însoțit masacrele. Iorga știa că reprezentanții locali (consulii) ai Germaniei cunoșteau fiecare detaliu, dar păstrau tăcerea 39. "Neamul românesc" reproducea fidel articolele istoricului scoțian R. W. Seton-Watson. Mai tîrziu, atunci cînd România a intrat în conflictul militar, Seton-Watson
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
lui Mircea Eliade, dar era clar pentru toată lumea la cine se referea. Ce se întîmplase, practic? Este evident că erau implicați mai mulți factori. Era vorba de ego-ul lui Iorga, de temperamentul său și de lipsa simțului proporțiilor; dar binecunoscuta oroare a lui Iorga față de misticismul religios și disprețul lui și mai mare față de abstract au jucat și ele un rol important. Întregul incident acoperă perioada 1925-1927 și este ilustrat de vreo șase articole și de mai multe recenzii critice ale
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
tendințele anexioniste și naționaliste ale țarilor". Mai mult, Adamov ignora documentele fundamentale privind Basarabia, folosite de Rakovski și de "venerabilul Karamzin". Iorga sublinia faptul că Adamov îi ignora lucrările sau, dacă le menționa, dădea citate eronate. În timpul guvernului lui Iorga, ororile colectivizării agriculturii din Rusia au atins apogeul. "Neamul românesc" a publicat un fel de jurnal al acestor orori, relatînd zilnic cum țăranii încercau să treacă Nistrul doar ca să fie împușcați de grăniceri. Erau lăsați răniți să moară pe gheață, fiind
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
de "venerabilul Karamzin". Iorga sublinia faptul că Adamov îi ignora lucrările sau, dacă le menționa, dădea citate eronate. În timpul guvernului lui Iorga, ororile colectivizării agriculturii din Rusia au atins apogeul. "Neamul românesc" a publicat un fel de jurnal al acestor orori, relatînd zilnic cum țăranii încercau să treacă Nistrul doar ca să fie împușcați de grăniceri. Erau lăsați răniți să moară pe gheață, fiind uneori devorați de cîini vagabonzi sub ochii țăranilor români și ruși. Nu li se acorda nici un ajutor de către
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Atunci cînd acest lucru va deveni evident, se va instala anarhia. Cinci ani mai tîrziu, cînd anarhia a scăpat din lanț, Iorga scria: "Fascismul spaniol va încerca să înrobească gîndirea, așa cum face orice dictatură". Dar Iorga era înspăimîntat de spectacolul ororilor dezlănțuite. El era de părere că influența sovietică nu explica acest lucru, explicația fiind caracterul național. Întreba însă: "Ce face sistemul de educație din Spania?" Cînd Franco și-a făcut Declarația, Iorga a făcut următorul comentariu: "Este deplorabil ca armata
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
perioadă îndelungată, poporul român a trecut prin mari suferințe. În Balcani, această răscruce a istoriei aflată între două continente și două lumi, mulți alți oameni au avut de suferit. Nu există alt loc cu care să poată fi comparat în privința ororilor cu acesta. Proverbele românești sînt dovezi mai bune ale instinctului național al românilor decît multe cărți de istorie: "Apa trece, pietrele rămîn"; sau "Vîntul culcă iarba, dar n-o smulge din rădăcini"; sau, cel mai ilustrativ: "Nu-i da, Doamne
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
mai cu seamă cea a Ambasadorului german Fabricius și a Doctorului Naubacher, ca și transferarea lor în incinta ambasadei le-a salvat viața. Era oare Iorga la curent cu aceste evenimente? Nu. Numai cîteva ore s-au scurs între săvîrșirea ororilor de la București și răpirea lui Iorga, așa că știrile (ținînd cont de suprimarea totală a difuzării lor) n-ar fi putut ajunge la Sinaia. Reconstituind ultima zi a vieții lui Iorga, se pare că era destul de mulțumit. Primise cu poșta de
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
lui Iorga era imposibil ca un politician romîn să găsească o soluție constructivă, iar situația aceasta s-a menținut mult după ce el părăsise scena. O asemenea soluție se speră că va apărea în secolul următor în cadrul unei Europe Unite. După ororile celor două războaie mondiale, națiunile Europei au înțeles că un război între ele poate deveni inimaginabil numai dacă își cuplează economiile. Procesul acesta este destul de avansat. Totuși, nepăsarea și nechibzuita pasivitate a Europei față de actuala criză a Iugoslaviei au dovedit
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
parte de șervete de pânză și nu de hârtie. Hrana este un subiect serios și, întâmplător, unul dintre subiectele asupra cărora nici un scriitor nu minte. Mă minunez de unde am moștenit fericita mea dibăcie gastronomică? O copilărie săracă mi-a inspirat oroare față de hrana risipită. Îmi plăcea din toată inima mâncarea modestă care mi se servea acasă. Mama era „o bucătăreasă bună și obișnuită“, dar nu avea acea inspirată simplitate care constituie pentru mine esența unei mese bune. Cred că revelația mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
După asemenea tiradă, s-ar zice că descrierea casei mele va trebui să mai aștepte până mâine. Ar trebui să adaug aici (lucru care, cred, a devenit evident), că nu sunt vegetarian. În realitate, mănânc foarte puțină carne și am oroare de „carnivorii biftecurilor de casă“. Dar există unele alimente (ca, de pildă, pastă de anșoa, ficat, cârnăciori, pește) care dețin o poziție strategică în regimul meu, și de care nu m-aș dispensa decât cu părere de rău; aici, hedonismul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de nebuneasca experimentare a odiosului drog. E drept că figura unui monstru încolăcit, ridicându-se din ape, nu prea seamănă cu imaginile care mi s-au arătat atunci, după cum nu seamănă nici cu viermele roșu din mlaștină. Dar senzația de oroare pe care am resimțit-o are aceeași calitate, sau, în orice caz, așa a început să-mi pară curând după vedenie. De asemenea și tendința de a uita pare să fi avut în ambele cazuri aceeași calitate. Mi s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Deși am fost categorisit ca „experimentalist“, mă declar categoric în favoarea scenei cu rampă și cortină. Sunt pentru crearea iluziei, și împotriva alienării. Detest foiala continuă a unei scene deschise, înconjurate de public, care dizolvă claritatea acțiunii. De asemenea, îmi inspiră oroare acel nonsens al „participării publicului“. Gălăgia și alte activități colective s-ar putea să-și aibă valoarea lor, dar nu trebuie confundate cu arta dramatică. Drama trebuie să creeze o clipă prezentă de vrajă artificială, în care să-l înlănțuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
în Anglia, a urmat un neașteptat interval de pace și o atmosferă de inocență și de bucurie redobândită. Era vară. Mă găseam în relații foarte bune cu Clement, care pe atunci era încurcată cu unul din tinereii ei imbecili. După ororile din California, mă simțeam iar liber și fericit. Și după mocirla în care mă bălăcisem în America, simțeam nevoia de a mă întoarce iar la Shakespeare. Un regizor aflat în trecere, pe nume Isaiah Mommsen, m-a distribuit în Prospero
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
petrec întreaga noapte cu o femeie cu care am făcut dragoste. Când o văd dimineața în pat, îmi apare ca o târfă. Căsătoria e un fel de lavaj al creierului, care îți silește spiritul să accepte o suită întreagă de orori. Cât de neglijenți, de urâți și lipsiți de farmec își îngăduie adeseori să devină oamenii căsătoriți, fără ca măcar să-și dea seama de acest lucru. Uneori reflectez asupra unor atari grozăvii numai pentru a-mi oferi desfătarea gândului că eu am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de viață. Trebuie să adaug că noi locuiam într-o casă cu chirie, în care singurătatea se îmbina cu lipsa de intimitate. De obicei, mă duceam singur în vizită la Ramsdens, clădirea de piatră împrejmuită de copaci, pentru că mama avea oroare să se afle sub acoperișul cumnatului ei, iar tata avea oroare să se afle sub orice alt acoperiș în afară de cel al casei lui. Acum, când vorbesc de mama, trebuie s-o descriu și pe mătușa Estelle. Era, după cum am mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cu chirie, în care singurătatea se îmbina cu lipsa de intimitate. De obicei, mă duceam singur în vizită la Ramsdens, clădirea de piatră împrejmuită de copaci, pentru că mama avea oroare să se afle sub acoperișul cumnatului ei, iar tata avea oroare să se afle sub orice alt acoperiș în afară de cel al casei lui. Acum, când vorbesc de mama, trebuie s-o descriu și pe mătușa Estelle. Era, după cum am mai spus, americană, deși nu-mi amintesc să fi descoperit vreodată de unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
sau hotărât. Trebuia să ascundem taina noastră prețioasă, ca să nu fie atinsă, luată în râs, vătămată sau insultată în vreun fel. Părinții mei o cunoșteau desigur, vag, pe Hartley, dar ea nu venea aproape niciodată la noi, din cauza morbidei lor orori față de musafiri și pentru că nici eu nu le-am sugerat vreodată s-o invite. Nu bănuiau interesul special pe care i-l purtam, pentru că mă socoteau prea tânăr pentru asemenea interese speciale. Părinții ei, de asemenea, erau vag conștienți de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
măritat... atunci? — Da, e același. — Nu i-am cunoscut niciodată numele... nu-ți știu numele de femeie măritată. — Sunt doamna Fitch. Numele lui este Fitch - Benjamin Fitch. M-am îndoit, de parc-aș fi primit o lovitură în stomac. Acum, oroarea de a o ști măritată era legată de un nume, acea oroare cu care va trebui să coexist de aici înainte. M-a inundat un imens val de milă de mine însumi și mi-am încrețit fața de durere. — Hartley
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
-ți știu numele de femeie măritată. — Sunt doamna Fitch. Numele lui este Fitch - Benjamin Fitch. M-am îndoit, de parc-aș fi primit o lovitură în stomac. Acum, oroarea de a o ști măritată era legată de un nume, acea oroare cu care va trebui să coexist de aici înainte. M-a inundat un imens val de milă de mine însumi și mi-am încrețit fața de durere. — Hartley, cu ce se ocupă el, vreau să spun, ce face, ce lucrează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]