3,831 matches
-
noaptea lor! La nunta unor vechi îndrăgostiți De-atâția ani voi v-ați iubit, Că pot s-afirm -și nu vă mint Un pic de-ați mai fi zăbovit, Făceați și... nunta de argint! Idilă antică (amfibrah) Duios patriciana declama Ostașului ce-o-mpresura setos, Pe când corsetul fin i-l despuia: „Ah, noli tangere circulos meos!” Iubita poetului Domnișoara a schimbat, Motivat, mai mulți amanți: Ultimul că-i talentat, Dar e fără de talanți! Virtutea (definiție) Ca un merit cunoscut e, Să
MIHAI COSMA by MIHAI COSMA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83942_a_85267]
-
târziu. Boabe roșii și semețe, Pentru urși ispititoare, Acre-dulci, mirositoare, Care cresc pe niște bețe. Într-o liniște mult calmă, Eu vă spun numai atât: Mărgeluțe roșioare Și plăcut mirositoare, Prăpădite de la gât Pe sub arbuștei de-o palmă. Rânduită ca ostașii Adunați pentru paradă - Marinari sau grăniceri - Ca să nu încurce pașii Și nicistraiele să-i cadă, S-a suit pe spalieri. S-a golit burta garafei; Cum se cheamă fiul scroafei? Pe aceasta cred că n-o știi: Cum se cheamă
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
Ierihonul era închis și întărit de teama copiilor lui Israel. Nimeni nu ieșea din el și nimeni nu intra în el. 2. Domnul a zis lui Iosua: "Iată, dau în mîinile tale Ierihonul și pe împăratul lui, pe vitejii lui ostași. 3. Înconjurați cetatea, voi toți bărbații de război, dînd ocol cetății o dată. Așa să faci șase zile. 4. Șapte preoți să poarte înaintea chivotului șapte trîmbițe de corn de berbece; în ziua a șaptea, să înconjurați cetatea de șapte ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85104_a_85891]
-
găsea armata franceză în acel moment. Dar și un semnal de alarmă venit dinspre armata austriacă, mult mai bine înzestrată și instruită. Dar, abilul comandant s-a dovedit și un bun psiholog. Și tot atât de priceput în manevrarea sufletelor și mândriei ostașilor. Atunci, în acele condiții precare, el a dat o celebră Proclamație către armata din Italia, care avea să-i sporească nu numai prestigiul de comandant, ci și simpatia, poate chiar dragostea, în rândurile luptătorilor: „Soldați! V-ați bătut până acum
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
se retragă la Siena. De acolo a plecat în Franța, unde a și murit, la vârsta de 81 de ani. Soldatul este făcut să lupte în aceste cuvinte se poate condensa viziunea lui Napoleon Bonaparte despre rolul și rostul unui ostaș, indiferent de gradul afișat pe umeri. El însuși a ilustrat cu asupra de măsură zicerea, acceptând aceleași privațiuni pe care le-a impus și subordonaților săi. Soldați cărora le-a insuflat, întotdeauna, spiritul reușitei. Al victoriei. Toate îndemnurile adresate de
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
de gradul afișat pe umeri. El însuși a ilustrat cu asupra de măsură zicerea, acceptând aceleași privațiuni pe care le-a impus și subordonaților săi. Soldați cărora le-a insuflat, întotdeauna, spiritul reușitei. Al victoriei. Toate îndemnurile adresate de el ostașilor ar putea fi și ele condensate în puține cuvinte: „Un ostaș adevărat acceptă înfrângerea, dar nu se împacă cu ea. Victoria este deviza lui sfântă și pentru asta i se cere supremul sacrificiu. Lenea nu naște eroi”. Credincios devotat propriilor
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
de măsură zicerea, acceptând aceleași privațiuni pe care le-a impus și subordonaților săi. Soldați cărora le-a insuflat, întotdeauna, spiritul reușitei. Al victoriei. Toate îndemnurile adresate de el ostașilor ar putea fi și ele condensate în puține cuvinte: „Un ostaș adevărat acceptă înfrângerea, dar nu se împacă cu ea. Victoria este deviza lui sfântă și pentru asta i se cere supremul sacrificiu. Lenea nu naște eroi”. Credincios devotat propriilor principii, Napoleon și-a îmbogățit palmaresul cu noi victorii, de data
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
asupra insulei Elba, situată în Marea Mediterană. De asemenea, i s-a dat dreptul de a-și alege patru sute de oameni care să-l urmeze în exil. Spre surprinderea unora, însă, solicitările au fost nenumărat mai multe, îndeosebi din rândurile ostașilor. în consecință, cifra a devenit 600 de însoțitori. Ziua de 20 aprilie - era într-o miercuri - a rămas în istorie ca moment al plecării lui Napoleon către locul exilului. Era ceață și frig. La propriu și la figurat. în curtea
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
făcut următoarea cerere: "Vreau să-mi dai îndată într-o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul." 26. Împăratul s-a întristat foarte mult; dar, din pricina jurămintelor sale și din pricina oaspeților, n-a vrut să zică nu. 27. A trimis îndată un ostaș de pază, cu porunca de a aduce capul lui Ioan Botezătorul. Ostașul de pază s-a dus și a tăiat capul lui Ioan în temniță; 28. l-a adus pe o farfurie, l-a dat fetei, și fata l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
lui Ioan Botezătorul." 26. Împăratul s-a întristat foarte mult; dar, din pricina jurămintelor sale și din pricina oaspeților, n-a vrut să zică nu. 27. A trimis îndată un ostaș de pază, cu porunca de a aduce capul lui Ioan Botezătorul. Ostașul de pază s-a dus și a tăiat capul lui Ioan în temniță; 28. l-a adus pe o farfurie, l-a dat fetei, și fata l-a dat mamei sale. 29. Ucenicii lui Ioan, cînd au auzit acest lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
să strige și mai tare: "Răstignește-L!" 15. Pilat a vrut să facă pe placul norodului, și le-a slobozit pe Baraba; iar pe Isus, după ce a pus să-L bată cu nuiele, L-a dat să fie răstignit. 16. Ostașii au adus pe Isus în curte, adică în palat, și au adunat toată ceata ostașilor. 17. L-au îmbrăcat într-o haină de purpură, au împletit o cunună de spini, și I-au pus-o pe cap. 18. Apoi au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
norodului, și le-a slobozit pe Baraba; iar pe Isus, după ce a pus să-L bată cu nuiele, L-a dat să fie răstignit. 16. Ostașii au adus pe Isus în curte, adică în palat, și au adunat toată ceata ostașilor. 17. L-au îmbrăcat într-o haină de purpură, au împletit o cunună de spini, și I-au pus-o pe cap. 18. Apoi au început să-I ureze, și să zică: "Plecăciune, Împăratul Iudeilor!" 19. Și-L loveau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
toți ca loviți de streche țam căutat în dicțio narele vremii această expresie, chiar și în îndrumarele medicale, dar dat fiind că nu am găsit nici o referire la aceasta, voi trece peste ea fără să mai dau vreo explicație). Așadar, ostașii dădeau în leșin și se prăvăleau cât erau de lungi, de lați și de rotunzi pe pământul reavăn, în poziții care mai de care mai incomode, ca să nu mai vorbim de cele indecente. Încă un eveniment demn de relatat este
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Monumentul legiona rilor“, trimiterea fiind la „legionarii romani ce-și purtau pe scut camarazii uciși în luptă“, necum la „nicadori“. Vrednic palimpsest pietros, în locul lui s-a înălțat statuia lui Ferdinand, spulberată și ea cinci ani mai târziu, în favoarea „Monumentului ostașului Sovietic“. Dejismul se debarasează în 1956, la doar cinci ani de la inaugurare, de statuia lui Stalin (Dumitru Demu, la fântâna Mudura din Herăstrău, pe Aleea Cariatidelor gândite de Baraschi, la o sută de metri de impozantul Charles de Gaulle de
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
statuia lui Ferdinand) și Petru Groza (Romulus Ladea, 1971) cu nasul în iarbă la Mogoșoaia. Te și miri cum de-a rămas în picioare impre sionantul Monument din Parcul Carol, fost Libertății, mausoleul comuniștilor (inaugurat în 1963), vecin cu Mormântul Ostașului Necunoscut (1923, demon tat în 1958, reamplasat la Mărășești, însă readus în 1991). Cinstit să fiu, dincolo de lugubrul inițial, de faptul că Dej, Groza, Parhon locuiau în criptele de acolo (au fost mutați între timp), ca și de persistenta ambiguitate
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
în februarie 1969, publicat de British Pathe "Ne-am trezit peste noapte împotmoliți în frumos și primii care au protestat împotriva acestei estetiici cam abuzive au fost automobiliști de toate mărcile. (...) Și atunci orașele țării cu oamenii săi harnici, cu ostași și ofițeri în primele rânduri, au pornit o bătălia veselă, dar mai ales obositoare împotriva zăpezii", se mai prezenta în materialul dedicat informării românilor. La fel de metaforic erau prezentate și coloanele mijloacelor de transport în comun, blocate din cauza nămeților: În ciuda căderilor
Cum era prezentată în 1969 "lupta" românilor împotriva nămeților - Video () [Corola-journal/Journalistic/62669_a_63994]
-
Gigi Becali este citat indicând locul exact unde îl doare din cauza procesului de calomnie intentat de Zăvoranca. Pe durata tratamentului mai respiră și echipa Steaua, în astfel de cazuri, alături de ampicilină, repaosul fiind absolut obligatoriu. Adevărul dezvăluie că fraza celebră:”Ostași, vă ordon: treceți Prutul!” a fost doar o manevră de imagine a mareșalului Antonescu. În realitate, nu el comanda, ci doar executa ceea ce îi spuneau nemții să facă. Vezi că, la proces, nu i-a prea folosit. Așa și Boc
Ziare, la zi: Noua centrală nucleară, la Cioflinceni () [Corola-journal/Journalistic/28055_a_29380]
-
cuminte, cu capul în jos, zâmbind cu bunătate. Era un bărbat înalt, puțin cam pletoric, cu fața roză și păr bIond, rar. Cu tot numele nemțesc, era român curat, dintr-o familie răzășească, și bănuia a se trage dintr-un ostaș al lui Ștefan cel Mare poreclit astfel ori poate de origine străină. Hergot profesa medicina infantilă și trăia în casa albă cu două loggia, împreună cu soră-sa, ceva mai tânără, Erminia, celibatară ca și el. O altă soră, Paulina, se
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
La acea vârstă spiritul e turbulent, suferă în contact cu disciplina ostășească. De altfel, cum ați auzit, nu împotriva armatei protesta acuzatul, din moment ce domnul procuror însuși pretinde că aduce maniere militare în viața civică, ci împotriva a ceea ce slăbește combativitatea ostașului. Toată lumea e de acord cu împricinatul în această privință, problema a fost dezbătută pe larg pe vremuri și autoritatea superioară a interzis regulamentar orori de acelea pe care le-a veștejit acuzatul. Să viu la nefericitul accident al subprefectului. Chestia
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
-l ducă în automobil. Voia să vadă dacă îndrăzneau canaliile să împuște o Hangerlioaică și să facă măcel printre săteni. Țăranii nu se arătară deloc entuziaști de această propunere și mai dovediră pe deasupra un bun-simț exasperant. Majoritatea făcuse serviciul militar. . - Ostașul, zicea un țăran, dacă are ordin să tragă, trage.Eu să fiu unul, îndeplinesc porunca superiorului. . - Soldatul e țăran și el, zise Hangerlioaica; să vedem,trage într-ai lui? . - Tragi și-n părinți dacă așa e porunca stăpînirii! fu răspunsul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
plai. Schițe de la țară, București, 1909. Textul însemnării, scris îngrijit, probabil de un tânăr utemist de la învățământul seral al anilor 5060, este sugestiv, dacă îl citim în contextul unor durate mai lungi ale istoriei noastre contemporane, și se intitulează Drepturile ostașului : „Cât de greu era odată / Viața noastră în armată / Toată ziua stam flămânzi / Iarna de frig tremurând / Echipați la întâmplare / Cu efecte seculare. // Azi situația-i schimbată / Nu mai e ce-a fost odată / Drepturi noi avem fixate / Foarte multe
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93273]
-
reținere / Un leu pentru întreținere / Lemne pentru făcut mâncare / De-ncălzit când frigu-i mare / Și-n plus una și mai bună / Două cărți poștale-n lună. // Multe drepturi sunt, bădie, / Însă nu-s doar pe hârtie / Cum era odinioară / Astăzi tot ostașul știe / Că-s drepturi nu vorbărie / Și-nțelege să-ntărească / Republica Românească / Pentru steag, pentru popor / Pentru tot ce-i muncitor / Dușmanii în veci să piară / Dinăuntru și de-afară / Și în veci să înflorească / Republica Românească”. Această veche bibliotecă
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93273]
-
fi respectat în toate ale sale și când Vasile Vodă Lupul poruncește ca "Cel ce-și viclenește moșia și neamul, mai rău decât ucigașii de părinți să se certe" el stabilește prin aceasta solidaritatea între români, făcând din fiecare un ostaș deștept al naționalității sale. [26 ianuarie 1882] ["ÎNTR-UN LUNG ARTICOL"] Într-un lung articol, prin care ni se impută nouă îndeosebi boala morală de care n-am suferit niciodată, reaua credință, " Romînul" substituie adunării proprietarilor, ținute la Iași, intenția
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
fie în opoziție, în unele părți măcar, cu "bătrînele și bunele datini" ale țării precum zicea Matei Basarab. Cronicele amânduror țărilor ne-o spun limpede: La început tot pământul țării domnesc era" ager publicus, indiviziunea. Acest pământ se împarte între ostașii cuceritori, gentes, moșneni sau răzeși, între căpitanii lor - boieri - și restul rămâne pământ domnesc. Moșiile cari se dau boierilor li se dau cu privilegiul de-a le coloniza cu ce condiții vor putea; favoarea cea mai mare pentru colonizări era
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
și, ca realitate etnologică, asemenea un neadevăr. Încă din suta a treisprezecea poporul românesc avea ținuturile lui proprii, legea lui proprie - antiquam et aprobatam legem -, principii proprii, autoritățile proprie elective, fără nici un amestec din partea Coroanei ungurești. Era un neam de ostași, oameni de arme, un popor aliat maghiarilor, nu supus lor, atât de puțin supus încît notarul regelui Bela nu se sfiește a-și încuscri pe cei întîi regi de rasă arpadiană cu fiicele Domnilor români anteriori înființării statelor dunărene. Notarul
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]