6,411 matches
-
buzele, îi deschideau mintea și trupul unui altfel de sentiment de plăcere. Și-ar fi dorit, simțind cum sângele îi pulsa tare prin membre și cum tremura în brațele lui, să se găsească oriunde altundeva, numai nu în fața casei ei părintești din suburbie. Și-ar fi dorit să fie pe o plajă pustie luminată doar de stele, cu zgomotul ușor al valurilor mângâind țărmul pe fundal, în locul hărmălaiei traficului de pe strada principală. Se depărtă de ea și o privi fix în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
străbunilor a îndemnat-o să-și deschidă portița ferecată a inimii, îndemnând-o la călătoria îndelung visată. Așteptarea n-a fost de prisos, se simțea acasă, gustând, cu ochii amintirilor, vuietul pădurii, liniștea cimitirului ori dulceața merelor domnești din fața casei părintești. Și-a întâlnit rudele, i s-au dezvăluit taine, mistere ascunse ale sufletelor oamenilor. S-a simțit împlinită, descătușându-și noianul chinuitoarelor temeri și întrebări fără răspuns. A plecat spre București fericită, căutând, mereu, să ajute toate rudele, creionându-și
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
celor neajutorați și săraci. Sunt un copil de clasa a V-a cu o inimă mică dar cu un suflet mare care, dacă ar putea, ar face ca toți copiii planetei să nu ducă lipsă în primul rând de dragostea părintească, să aibă un trai decent, să meargă la școală și să aibă parte de o copilărie fericită. Dumnezeu ne-a creat pe fiecare și ne-a dat dreptul la viață și de aceea toți copiii cu probleme trebuie ajutați. Fiecare
DE LA COPII ADUNATE… by Gabriela Irimia () [Corola-publishinghouse/Imaginative/778_a_1738]
-
și societatea determină într-un fel sau altul modul de a fi al oamenilor, de pildă înainte de ’89 oamenii erau doar niște existențe goale, existau în virtutea unor legi sau a unor decrete, odată născuți începeau să existe vegheați de grija părintească a partidului, cei care încercau să mai și trăiască erau repede reeducați și readuși pe calea cea bună prin diverse mijloace de constrângere, anihilându-ți dorința de a trăi nu făceau decât să te ucidă încet, îngăduindu-ți totuși să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
nevoie să-ți deschid Cartea! a vorbit părintele Ioan și parcă pentru prima oară ochii întunecați ai părintelui Ioan se iluminară din interior, căpătând acea duioasă inflexiune a tatălui ce-și strânge la piept fiul rătăcit și reîntors la autoritatea părintească, Nu, părinte! nu mai e nevoie! și zâmbetul meu nevinovat îl aduce pe părintele Ioan lângă mine pe lavița de sub fereastră, Nu știu dacă ai auzit vreodată povestea adevărată a mănăstirii noastre, începe părintele și lumina duioasă din privirea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
unele pozne. Nu pot spune că îmi place în mod deosebit să învăț. De multe ori, când părinții îmi dau posibilitatea să fac altceva decât să învăț, accept cu multă bucurie. Și totuși mai fac și eu ascultare de sfaturile părintești și îmi îndeplinesc sarcinile școlare, dovadă fiind rezultatele mele la învățătură și faptul că am făcut față cu succes testului de admitere în clasa a V-a. Unii mă consideră cam copilăros și cam zăpăcit, dar eu pot să vă
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
spre Kay și mă minunam în sinea mea ce obsedat devenea domnul Omucideri: își neglija familia și răsfoia hârțoage până la miezul nopții. Omul invita la mărturisiri. Când i-am povestit despre Fritzie și depozit, m-a iertat cu o îmbrățișare părintească și o mustrare: — Tu să-ți iei examenul de sergent. Peste vreun an o să mă duc la Thad Green. Îmi e dator, iar când Harry iese la pensie, o să fii colegul meu de echipă. Era o promisiune pe care te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Se opri, așteptând ca ușa să se deschidă. Singur în camera lui, Germanicus citea cu mirare și tot mai neliniștit un aspru reproș al împăratului cu privire la călătoria lui neautorizată. Scrisoarea se încheia însă cu surprinzătoare cuvinte de iertare. „Cele mai părintești cuvinte pe care Tiberius le-a dictat vreodată“, observă Germanicus în timp ce punea foaia jos, iar uimirea lui se transformă într-o puternică îngrijorare. „Omul ăsta n-a iertat niciodată pe nimeni.“ Tiberius voise să-i arate că nimic nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
că nu-i nimic de râs: Roma e în pericol. Sus, pe Palatinus, „băiatul“ are momente de nebunie: vrea cu adevărat să-l numească senator pe calul lui. Îl priviră cu uimire, iar el îi sfătui, cu obișnuitul său ton părintesc: — Încercați, încercați... Și când unul dintre ei povesti sub porticurile din For, cu prefăcută îngrijorare, că, după febra aceea, mintea Împăratului fusese tot mai răvășită, iar acum ajunsese într-un punct primejdios, încât voia să aleagă drept senator un cal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
că avea cu vreo 25-30 de ani mai mult ca mine. Ar fi râs, dacă i-aș fi dat de Înțeles că-l iubesc. M-ar fi crezut un copil original și mi-ar fi dat o sumedenie de sfaturi părintești... Îl iubeam mult... O noapte... ultima noapte În care Îl mai puteam vedea... El stătea la geam, iar eu vizavi de el. O femeie, poate amanta lui, era alături de el. Mă gândeam că n-a putut trece peste timp, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
dai seama cine și ce ar fi mai bun pentru tine, dar, înainte de toate, să te distrezi. — Deci, ceea ce vreți voi să ziceți — s-o spunem cinstit — este că ar trebui să mai curvăsăresc, spuse Emmy. Leigh zâmbi cu mândrie părintească. — Da. — Și tu? Emmy se întoarse spre Adriana care își împreună mâinile și se aplecă înainte. — Exact asta încerc să spun, zise Adriana clătinând din cap. Emmy oftă și se rezemă în scaun. — Sunt de acord. Amândouă odată și aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Tocmai terminase de povestit despre angajamentul unui jucător de baseball când au intrat pe aleea din fața casei. Părinții ei n-au avut încotro și s-au stabilit în Greenwich în anii ‘80 când a murit bunica lui Leigh, lăsând casa părintească unicului ei fiu. Pe atunci tatăl lui Leigh era doar junior editor, iar mama ei abia terminase facultatea de drept, așa că șansa de a trăi fără chirie și fără ipotecă — chiar dacă asta însemna, din păcate, să stea departe de insulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
mama ei abia terminase facultatea de drept, așa că șansa de a trăi fără chirie și fără ipotecă — chiar dacă asta însemna, din păcate, să stea departe de insulă — era prea bună pentru a o rata. Leigh a locuit în frumoasa casă părintească de când era la grădiniță, juca leapșa în pădurea din apropiere, dădea petreceri de ziua de naștere la piscină și și-a pierdut virginitatea în subsolul rece ca o peșteră cu un băiat pe care își amintește cum îl chema, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
de jumătăți de propoziții. După trei gafe În trei zece minute, umilința ei era totală și abia mai putea să lege două cuvinte. Surprinzător, Butoiaș s-a descurcat admirabil În acea situație. O bătu prietenește pe mână Într-o manieră părintească și Îi spuse să nu se Îngrijoreze pentru că asemenea lucruri se mai Întâmplau. Dar ei Îi era ușor să ghicească din zâmbetul jovial și părintesc că, de fapt, aceste lucruri nu se Întâmplau și că orice dubiu pe care l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
s-a descurcat admirabil În acea situație. O bătu prietenește pe mână Într-o manieră părintească și Îi spuse să nu se Îngrijoreze pentru că asemenea lucruri se mai Întâmplau. Dar ei Îi era ușor să ghicească din zâmbetul jovial și părintesc că, de fapt, aceste lucruri nu se Întâmplau și că orice dubiu pe care l-ar mai fi avut doctorul despre faptul că era nebună se spulberase total. Tot ce-și mai dorea Ruby, era să iasă ca din pușcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
faptul că Serviciul de Asistență Socială le permiseseră lui Chanel și lui Craig să-i fie asistenți maternali lui Alfie În vederea posibilității de a-l adopta. Procesul avea să mai dureze câteva luni, dar din moment ce Claudia renunțase la toate drepturile părintești și Chanel și Craig primiseră un aviz mai mult decât favorabil când aplicaseră prima oară să devină părinți adoptivi, nu prea părea să mai existe vreun obstacol ca ei să-l adopte pe Alfie. Avocații Claudiei profitaseră și ei - Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
urâtă a Providenței, a Naturii sau a cui vrei, o glumă proastă. Dacă ar fi venit... bebelușul sau bebelușa, ce-o fi fost să fie..., dac-ar fi venit la vremea când, guguștiuci nevinovați, plini, mai mult decât de dragoste părintească, de vanitate; dacă ar fi venit când credeam că a nu avea copii înseamnă a fi mai prejos decât alții; dacă ar fi venit atunci, Doamne-ajută și să fie-ntr-un ceas bun! Dar acum, acum? Ascultă-mă pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Deși nu mi s-a șters orice imagine cu el, ci, confuz, într-o ceață oceanică, fără trăsături distincte, încă îl străvăd într-un moment în care mi s-a revelat, pe când eram foarte micuț, misterul limbajului. În casa mea părintească din Bilbao era un salon de primire, sanctuar liturgic al căminului, unde noi, copiii, nu eram lăsați să intrăm, pentru ca nu cumva să pătăm pardoseala ceruită sau să mototolim husele jilțurilor. De tavan spânzura un soi de sferă în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ani petrecuți ca femeie tânără la Lausanne, la o soră de-a tatălui ei, care trăia pe picior mare, fiind văduva directorului general al fabricii italiene de zahăr Maraini, din Roma. Abia când s-a întors la B., în casa părintească de lângă sinagogă, la începutul anilor ’30, a simțit cât de strâmtă se făcuse lumea de când părăsiseră Bucureștiul, fiindcă legionarii din „Garda de fier“ se impuneau tot mai mult, iar firmele, mai cu seamă cele ale căror proprietari erau evrei, intraseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Sunt impresionante obiectele de care s-a servit cu o zi înainte cadavrul de azi, când cugeți că omul de ieri nu va mai întinde mâna după ele, niciodată. O singură dată i-am primit sărutul rece la poarta casei părintești, când, cu coburii îndesați cu rufărie de harnicele mâni ale mamei m-am despărțit de el, ca să intru în vâltoarea războiului De ce oare nu ne-am aruncat atunci unul în brațele celuilalt, să ni se fi prelins pe obraji sarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
nuc, niciodată nu am avut dorința să-i ridic poalele rochiei deasupra genunchilor, ca să-i sărut pulpa goală, când se ghemuia în mine pe lădița din dosul scrinului cu albituri. Laura nu era pentru mine, ceea ce era unguroaica din casa părintească, pe care câteodată cădeam ca o fiară, amețit de mirosul ascuțit al trupului cald și moleșit de somn adânc. Mă apropiam de Șari tiptil, când se crăpa de ziuă și așa cum fata dormea cu lampa aprinsă, în semn de așteptare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pe mine. În ziua aceea mâncasem doar un bob de strugure scăpat din ciorchinele unui copilaș, pe dușumeaua sălii de așteptare a gării. Am plecat apoi singur și străin, de-a lungul șinelor, ca să fug cât mai departe de casa părintească. - Mama ta umblă noaptea prin odăi și-și frânge mâinile de deznădejde - spuse tata și pleoapele îi tremurau de suferință ascunsă. - În sfârșit, urmai volubil și fără să-mi mai cercetez memoria, am ajuns la o altă gară. Șeful stației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
arătătorul întins, ca pentru a-mi arăta ceva, inexistent de altfel. ...„Era o vreme, începu el, când primele frunze desprinse din castanii bulevardelor marilor orașe europene îmi aduceau, o dată cu o insuportabilă nostalgie, și dorul tot mai pronunțat după pragul casei părintești. Astăzi tristețea mi-e cu mult mai profundă când în locul acestui bolovan de stâncă, trenul mă duce către o tovarășă tăiată din piatră, rece și străină de gândurile mele. Senzația de singurătate absolută mă pornește, toamna, într-acolo, asemenea naufragiatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de instruire unde se afla Împreună cu Regimentul 44 din Massachusetts, unul din mulțimea de tineri bronzați și zâmbitori, plini de Încredere În sine, În uniforme albastre noi și elegante, urmată de ziua În care Îl văzuse adus Înapoi În casa părintească din Cambridge, câteva luni mai târziu, Întins pe targă și pe jumătate mort, cu Întâmplări Înfiorătoare de povestit din război, când se Însănătoșise. Poate pentru că trăise primul mare război al epocii industriale, primul cu victime la scară industrială, Henry a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să se bucure prea mult de dragostea soțului (odiosul Julien avea să o Înșele curând). Era ușor de văzut că prietenul său era profund afectat de faptul că fiica mai mare se pregătea să părăsească nu peste multă vreme cuibul părintesc și făcea un efort să nu se piardă Într-o tăcere mohorâtă când restul membrilor familiei dezbăteau incitați aranjamentele pentru ziua cea mare. Când ziua cea mare sosi, Du Maurier Îi făcu, bineînțeles, față cu eroism - zâmbi tuturor, ținu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]