6,523 matches
-
avusese totuși un rezultat bun, anume Îi mai calmase furia lui Janice. Roșeața pielii i se mai atenuase. Tenul ei, de obicei alb ca laptele (sau, În termenii vopselelor Dulux, lapte cu o nuanță de roz), părea acum tras și palid, iar ea, brusc foarte obosită. — Atunci, de ce Încerci să afli cine a omorât-o? mă Întrebă, coborându-și pentru prima dată glasul, până la un volum normal. Am strâns iarăși din umeri. — La Început, pentru că m-au rugat Lou și Rachel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
așezându-se În fața mea. Nu dădea semne că auzise ce discutasem, dar, din fericire, Tom vorbise cu voce scăzută. Pegg mă salută cu o mișcare a capului, ca Între tovarăși. I-am făcut o scurtă evaluare: era foarte Înalt și palid ca un cadavru, cum sunt mulți alți socialiști fanatici, deși par a consuma În permanență cantități uriașe de mâncăruri prăjite. Tenul lui Pegg, plin de pete și alb ca varul, sugera că aceasta era Într-adevăr dieta sa favorită. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Spune-o fără ascunzișuri, așa cum ți-am vorbit eu Însumi. Vei obține tot ceea ce dorești. Nu te arăta speriat, nu lăsa să treacă minutul meu de nebunească risipă! Râde. Peste nedumerirea profundă a lui Khayyam Începe să plutească un zâmbet palid. — Nu doresc nimic altceva decât să-mi continui modestele cercetări la adăpost de nevoie. Să am de băut și de mâncare, un acoperiș și veșminte, lăcomia mea nu merge mai departe. — Drept adăpost, Îți ofer una dintre cele mai frumoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Ședeam împrejurul mesei care era bună la toate, și pentru un taifas după-amiaza, și pentru prânzul familiei. Sacul adus de tata fusese împins într-un colț. Paolo, băiatul mai mic al signorei Maria, se întorsese de le serviciu. Paolo era palid la față, părea deseori stingherit și lucra pentru papa. Papa avea relații acolo, sus. În zilele de sărbătoare, transmitea salutări în mai multe limbi. Asta unea popoarele, oarecum ca lupta de clasă. În limba noastră, papa încă nu spusese vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
proaspete, ca să aflu numărul urmăritorilor mei și, în general, mă purtam ca un războinic desăvârșit. Însă nu mă pricepeam să-l imit întru totul pe Winnetou, când s-a dus să-i spioneze pe indienii cei răi și pe fețele palide. De pildă, nu știam exact cum să mă târăsc cu burta la pământ fără să fac zgomot și cum să-mi iau inamicii prin surprindere. Dar și așa, eram foarte mulțumit de mine. Am ajuns la un iaz care orăcăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
îngust, foarte frumos, și îmi mai amintesc o oglindă cu rama de lemn. La început, Iulia a părut speriată, după aceea însă m-a măsurat cu privirea, probabil i s-a făcut milă când a văzut ce slăbit și ce palid eram și m-a tras după ea, aproape alergând prin apartament, până la odăița ei. Acolo mi-a spus să aștept. Eu m-am așezat pe marginea patului, căci n-aveam cum să stau în picioare și mă apucase și amețeala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de coroane de flori. Sicriul era așezat pe un dric împodobit cu flori și cu panglici negre. Caii erau și ei negri. Am discutat între noi, întrebându-ne dacă avea ochii deschiși sau închiși și dacă era într-adevăr așa palidă, cum o vedeam noi de sus. Ca să ne sperie, Dorin susținea că ea se uitase la noi, ba chiar ne făcuse cu ochiul. Înaintea tuturor mergeau muzicanții, îmbrăcați în costumele lor bleumarin. Seara, tata a spus că sufletele morților continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
-mă cu atenție, Ascult, Apropie-te mai mult, Înainte să mi se frângă glasul, Spune. Bătrânul murmură câteva cuvinte la urechea fiicei. Ea clătina din cap, dar el insista și insista. Asta n-o să rezolve nimic, tată, bolborosi ea stupefiată, palidă de groază, O să rezolve, Și dacă n-o să rezolve, N-o să pierdem nimic dacă Încercăm, Și dacă n-o să rezolve, E simplu, mă aduceți Înapoi acasă, Și copilul, Copilul merge și el, dacă eu rămân acolo, rămâne cu mine. Fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
care amenințau cu ploaia, se Însenină și lăsă să apară luna. Putem pleca, spuse ginerele, adresându-se soției, tu conduci catârca. Mama copilului ridică puțin păturica să vadă În ce stare era micuțul. Pleoapele, Închise, erau ca două pete mici palide, chipul, un desen nedeslușit. Femeia scoase un strigăt care străbătu tot spațiul din jur și făcu să tresară În vizuini animalele pădurii, Nu, nu voi fi eu aceea care-l va duce pe fiul meu de cealaltă parte, nu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
numele cu care În general sunt cunoscută, moarte. Directorul general se ridică de pe scaun după ce văzu că Îi scoseseră imaginea de pe ecran, Îndoi copia scrisorii și o puse Într-un buzunar interior al sacoului. Observă că realizatorul venea spre el, palid, cu o figură descompusă, Atunci asta era, spunea el Într-un murmur aproape de neauzit, atunci asta era. Directorul general făcu În tăcere un semn de Încuviințare și se Îndreptă spre ieșire. Nu auzi cuvintele pe care Începuse să le bolborosească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Întotdeauna refuzase să-l facă, sau dacă voia să-l cheme pe văr ca să se Împace cu el, nici nu puteau să afișeze ipocrizia obișnuită care consta În a-l Întreba dacă se simțea mai binișor, stăteau și contemplau chipul palid și istovit, apoi se uitau la ceas pe furiș, așteptând să treacă timpul și trenul lumii să revină pe linia obișnuită ca să-și reia călătoria de totdeauna. Și nu puține au fost familiile care plătiseră deja maphiei ca să le ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
În care se află un pian deschis și un violoncel, un pupitru cu cele trei piese ale fanteziei opus șaizeci și trei de robert schumann, după cum a putut citi moartea datorită unui felinar din rețeaua de iluminat public a cărei palidă lumină portocalie intra prin cele două ferestre, și de asemenea câteva grămezi de caiete ici și colo, fără a uita biblioteca Înaltă unde literatura pare să conviețuiască cu muzica În cea mai perfectă armonie, care azi este știința acordurilor după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
extrem, o vibrație extrem de puternică. Niciodată, termen raportat la memoria unei coase, acea ușă nu fusese utilizată. Ceasurile trecură, toate cele care au fost necesare pentru ca soarele să răsară afară, nu aici În această Încăpere albă și rece, unde becurile palide, mereu aprinse, păreau să fi fost puse acolo ca să sperie umbrele din calea vreunui mort căruia i-ar fi fost frică de Întuneric. Încă e devreme ca să emită coasa ordinul mental care va face să dispară din sală al doilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Uite-l pe tati, strigă Noga și aleargă în întâmpinarea lui, iar eu îmi ridic privirea și îl văd în pragul ușii, înaintând către noi în scaunul cu rotile, cu capul dat pe spate, privind într-o parte, cu fața palidă și ascuțită, părea că devenise prizonierul bătrâneții în timpul acestei ore în care fusese plecat, mă ridic în grabă, mă aplec deasupra lui, ca și cum ar fi fost un prunc în landou, cum a fost, Udighi? și el mormăie, abia mâinedimineață vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
lui, apoi mă scufund iar, în fața ochilor mei tulburați se învârt amețitor rezultatele analizelor lui, detalii și lucruri mărunte înfricoșătoare, care se vor transforma dimineață într-o sentință, bună sau rea. Teste ce conțin sângele lui plin de viață, umbrele palide ale oaselor lui, felii tăiate din spinarea lui, cavități ale creierului său, frânturi de mușchi și nervi, tot acest amestec fatidic, coagulându-se acum împotriva noastră, asemenea unei conspirații feroce, care trebuie zădărnicită înainte de ivirea zorilor, și încep să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
înverzite din fața ei în timp ce picioarele lui ca niște bețe de chibrit se prăbușesc în prag. Cu patru mâini, îl târâm la pat, părea că în ciuda slăbiciunii sale amărăciunea îi invadase trupul și îi dublase greutatea, Noga se întinde lângă el palidă, aproape transparentă. Ai mâncat ceva, o întreb eu, iar ea îmi răspunde, încă nu, voiam întâi să mă asigur că tata s-a însănătoșit, și eu spun, atunci fugi și mănâncă, nu mai poți continua astfel, uite că s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
are loc o petrecere, iar eu sunt gata să mă alătur, să mă bucur de viața scurtă, scurtă a florilor de primăvară, care se consumă aproape la fel de repede ca aceea a unui chibrit, iată că printre copaci văd o siluetă palidă învârtindu-se în pași de dans, sărind de la un trunchi la altul, îngenunchează, își pleacă nările spre pământ, ca și când ar împlini un ritual antic, ce îmi trezește frica, imediat cobor grăbită, ies din hotel, merg spre pădure, iar acolo stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
înainte de răsăritul soarelui, întunericul se retrage, mai trage cu ochiul doar dinăuntrul caselor, dindărătul ferestrelor întunecate, învăluind somnul greu al oamenilor ca niște petice negre. Ridic ochii spre est, nori singuratici flutură asemenea unor brațe scufundate în marea de aer palid, pe acoperișuri sunt risipite cu generozitate antenele ca niște cruci tremurânde, dominând regatul acesta adormit din beton, iar între ele stă captivă luna, un balon albicios, a cărui lumină abisală încă impresionează, dar stelele care o înconjoară se pierd deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
-i acoperi lui indiferența, îi simt privirile înfipte în spinare, mă legăn nerăbdătoare în ritmul copilăriei mele, în pădure, în pădure, în pădure, vom dansa, vom dansa. Îmi întorc fața și iată-l stând acolo în picioare, rezemat de perete, palid și transpirat, nu îl auziserăm ieșind din cameră, privește cercul nostru strâns, care se desface imediat, toate trei îl privim jenate, cât de multă plăcere îi face să ne întrerupă în felul acesta, nu se alătură acestei rare armonii, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nu vom mai mânca la cină. Nu este din cauza legumelor, spune el, își trage un scaun din plastic și se așază în fața mea, pentru o clipă mi se pare că și el tremură, dar nu, este foarte stăpân pe el, palid, însă hotărât, niciodată nu îi mai văzusem expresia aceea, îl cunosc de mai bine de douăzeci de ani și încă exista o expresie pe care nu i-o cunoșteam, blândă și în același timp răutăcioasă, figura unui criminal deosebit de periculos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
am întors de la spital, iar dimineață va înțelege că îi va fi cel mai bine dacă rămâne cu noi, pentru că nu are alt loc în care să se ducă. Pupilele se agită necontenit în interiorul cuștilor înguste ale ochilor săi, buzele palide îi sunt încordate, strâns lipite una de cealaltă, am reușit să îi strecor îndoiala, îl privesc satisfăcută, dar în clipa aceea el se ridică, începe să adune în grabă hainele întinse la uscat, preocuparea aceasta casnică a sa îmi dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
sa moale și venoasă, mă învelesc în prosopul umed, nu va veni, somnul, nu îmi dă nici o clipă de liniște, nu va veni, dar din câte se pare ajunsese în cele din urmă, mai este încă destul timp, iată fața palidă a lui Noga aplecându-se deasupra mea, mami, este deja târziu, șoptește ea, eu mă ridic dintr-o singură mișcare, capul meu aproape că îl izbește pe al ei. Cum rămâne cu scrisoarea, mă sperii eu, nu am reușit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
acviline îi împovărează nasul și bărbia, dar, cu toate acestea, nu mă întorc în birou, ci mă grăbesc spre baie, mă privesc încordată în oglindă, sunt plăcut surprinsă, rujul acesta roșu mă avantajează, aduce o lumină blândă pe chipul acesta palid, alb ca laptele, iar părul pe care îl spălasem de dimineață strălucește ca o grămăjoară de fire de aur. Poate că Hava are dreptate, poate că într-adevăr va fi mai bine pentru mine, deja arăt mult mai bine decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pustiul. O mână cerească făcuse ca ei să se înalțe, munți de sare, strălucind asemenea circumvoluțiunilor lunii, Udi, unde suntem, încotro ne îndreptăm, dar scaunul șoferului este gol, navighează înăuntrul munților acestora lipiți unul de celălalt, închizând câmpia, printre pâlcurile palide de praf, care îi încețoșează silueta, ce singurătate, șoptește el, nici nu ai idee cât sunt de singur, niciodată nu ai știut. O mână grea îmi mângâie umerii, abia ieri ne-am cunoscut și astăzi așteptăm deja un copil, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
se aștern în fața noastră, un bărbat în vârstă cu o cutie micuță de vopsea în mână trasează linia despărțitoare dintre sensurile de mers. Unde suntem, nu am fost niciodată aici, de-a lungul drumului se ridică niște clădiri în construcție, palide, câteva dintre ele sunt acoperite de pălării roșii din țiglă, dar cele mai multe au capetele descoperite, chele, cu ochii larg deschiși, schelete bolnave, și-a ieșit din minți, de ce mă adusese pe șantierul acesta pustiu, dezolant, fără umbră, fără copaci, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]