3,306 matches
-
vechile ecapade boeme. Și-a schimbat adresa de 19 ori, perioadele de rezidență cele mai lungi fiind la 2 Square Robiac (iunie 1925 - martie 1931) și la 7, strada Edmond Valentin (iulie 1934 - aprilie 1939). Integrarea lui în lumea literară pariziană a fost facilitată de prietenia cu două personalități culturale importante, Sylvia Beach și Adrienne Monnier. Adrienne Monnier îl prezintă pe Joyce unor scriitori ca André Gide și Paul Valéry. Irlandezul îl cunoaște de asemenea și pe Valery Larbaud, cel ce
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
la 4 iulie 1931, la un registru de stare civilă din Londra. Deși la începutul verii intenționa să se stabilească definitiv în capitala britanică, Joyce părăsește în toamna aceluiași an cartierul londonez Kensington, simțindu-se din nou atras de lumea pariziană. Fiul său, Giorgio, își întemeiază propria familie: se căsătorește la 10 decembrie 1930 cu Helen Kastor Fleischman, o americancă divorțată, de etnie evreiască, iar la 15 februarie 1932 i se naște primul (și singurul) copil - Stephen James Joyce. Aceste două
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
d. 27 septembrie 1917, Paris) a fost un pictor francez din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. A început cu academismul clasic, însă după câtva timp revine la tematica realistă, pentru care și-a căutat idei în teatrele pariziene, în lumea fascinantă a balerinelor, atelierele modistelor, la cursele de cai sau în studierea corpului omenesc. S-a distins cu talentul excepțional de desenator și cu pasiunea pentru obiectele efemere în mișcare. Împreună cu Claude Monet, Auguste Renoir, Camille Pissarro este
Edgar Degas () [Corola-website/Science/298818_a_300147]
-
În anul următor expune la Salonul Independenților tabloul intitulat ""Războiul"", care este remarcat de scriitorul Alfred Jarry, originar tot din Laval. Jarry se împrietenește cu Henri Rousseau și îl poreclește ""Le Douanier"" ("Vameșul"). În 1895, Rousseau se mută în cartierul parizian Montparnasse, pe malul stâng al Senei, care va deveni locul preferat de întâlnire a avangardei intelectuale și artistice. Începând din 1902 predă în fiecare dimineață de duminică lecții gratuite de acuarelă și pastel, precum și de pictură pe ceramică și porțelan
Henri Rousseau le Douanier () [Corola-website/Science/298817_a_300146]
-
1989 (18 ani), este redactor la România literară. În 1989 cere azil politic în Franța, stabilindu-se la Paris. În 1991, scrie prietenului Ioan Groșescu: „Am, în sfârșit, toată familia aici. Am o locuință convenabilă, într-un fel de Otopeni parizian. [...] Fac o teză de doctorat, pe care vreau s-o susțin la anul. Muncesc în draci. Strâng din dinți de efort, ca un mărșăluitor care știe că ținta e departe.”(scrisoare olografă aflată în posesia lui Ioan Groșescu) Debutează publicistic
Mircea Iorgulescu () [Corola-website/Science/298915_a_300244]
-
2, care a fost construită în 1750-1760 de către armeanul Hagi Kevork Nazaretoglu, găzduiește azi Muzeul "Theodor Pallady", în care sunt expuse tablouri pictate pe pânză de Pallady precum și peste 800 desene cu peisaje, nuduri, portrete sau interioare, reprezentative pentru perioada pariziană a lui Pallady. Clădirea este astăzi cea mai veche casă din București și este inclusă pe lista momumentelor sub codul LMI: B-II-m-A-19723. În curtea muzeului se găsește statuia lui Theodor Pallady, realizată din bronz, operă a sculptorului român Gheorghe D.
Theodor Pallady () [Corola-website/Science/297777_a_299106]
-
ochelari și purtam aparat de îndreptat dinții"" ( în memoriile sale "Initiales B.B."). Transformarea într-o superbă femeie și inițierea unei cariere de o deosebită strălucire s-au produs treptat. A lucrat mai întâi ca manechin pentru marile case de modă pariziene. La vârsta de 15 ani apare pentru prima dată pe coperta revistei "Elle" și începe să facă cinematografie la 17 ani. Debutul este în "Le trou normand" de Jean Boyer în 1952, anul în care se căsătorește cu Roger Vadim
Brigitte Bardot () [Corola-website/Science/297805_a_299134]
-
Oficial" și la expoziția din cadrul "Lunii Bucureștilor". O privire retrospectivă asupra operei lui Tonitza ne revelează în prima perioadă o pictură academistă purtând pecetea școlii müncheneze, și, drept corolar, un interes major pentru desen, în detrimentul picturii. În scurtul său popas parizian, face tentative timide de a-și însuși viziunea impresionistă, dar preferința lui pentru exprimarea grafică îi va îndrepta atenția spre creațiile lui Daumier. Revirimentul cromatic, pe care fruntașii picturii franceze nu izbutiseră să-l provoace, a fost declanșat de Ștefan
Nicolae Tonitza () [Corola-website/Science/297815_a_299144]
-
acest mediu artistic, Grigorescu este preocupat de însușirea unor modalități artistice novatoare de expresie în atmosfera cultului pentru pictura ""en plein-air"", ce pregătește apropiata afirmare a impresioniștilor. În cadrul "Expoziției Universale" de la Paris (1867), participă cu șapte lucrări, expune la Salonul parizian din 1868 tabloul "Tânără țigancă", revine de câteva ori în țară și, începând din 1870, participă la Expozițiile artiștilor în viață și la cele organizate de "Societatea Amicilor Bellelor-Arte". În anii 1873-1874 face călătorii de studii în Italia (Roma, Napoli
Nicolae Grigorescu () [Corola-website/Science/297835_a_299164]
-
studiat medicină la Paris, incepand cu anul 1888, obținând în 1897 titlul de Doctor în Medicină cu teza "Recherches sur la structure de la rate" (Cercetări asupra structurii splinei). A lucrat în spitalele din Paris, mai întâi că extern la spitalul parizian „Hôtel-Dieu” (1891-1894) în serviciul profesorului , ilustru clinician și anatomo-patolog, si apoi că intern (1894-1897) sau ca medic secundar (1897-1900) la spitalul "Notre Dame du Perpétuel-Secours", fiind adjunct al profesorului Lancereaux și secretar de redacție al revistei "Journal de Médecine Interne
Nicolae Paulescu () [Corola-website/Science/297856_a_299185]
-
1802), și în cele din urmă, în anii 1830 și 1840 apare enorma sa autobiografie Mémoires d'outre-Tombe ("Memoriile de dincolo de mormânt") . După [[restaurația franceză|restaurația burbonilor]] romantismul francez s-a dezvoltat în viața de zi cu zi prin teatrul Parizian, cu producții de Shakespeare, în Franța fiind un autor romantic de bază, Schiller și adaptări după Scott și Byron alături de autori francezi, dintre care mai mulți au început să scrie după 1820. S-au dezvoltat clici pro-și anti-romantism, iar
Romantism () [Corola-website/Science/297855_a_299184]
-
Poeții romantici francezi din anii 1830 până în anii 1850 îi includ pe [[Alfred de Musset]], [[Gérard de Nerval]], [[Alphonse de Lamartine]] și bombasticul [[Théophile Gautier]]. [[George Sand]] a fost cea mai remarcabilă printre scriitoare, fiind figura centrală a scenei literare pariziene, fiind faimoasă atât pentru romanele sale, cât și pentru relația ei cu [[Chopin]] și alte figuri marcante ale societății. [[Stendhal]] este probabil cel mai apreciat romantic francez în zilele noastre din acea perioadă, dar el se află într-o relație
Romantism () [Corola-website/Science/297855_a_299184]
-
soacra ei ea nu a fost agreată de către presă fiole de cântărire utilizate pentru cântărirea cu pecizie a substanțelor solide sub forma de pulberi oricum sosirea în marele oraș nu curmă șirul boroboațelor pentru care tânărul gascon nedeprins cu obiceiurile pariziene pare făcut rezistența a început vânătoarea milițienilor individuali care erau asasinați în locuri publice precum cafenelele sau străzile aglomerate furnizează controlul erorilor și controlul fluxului de date între două puncte terminale asigurând ordinea corectă a pachetelor de date martorii oculari
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
se cațără în copaci după aceștia talamotomia nu acționează asupra bradikineziei rigidității fluctuațiilor motorii sau diskineziei enlilzeul vremii și furtunilor în interiorul sistemului nostru solar se cunosc mai multe corpuri cerești care îndeplinesc condițiile minime necesare pentru apariția vieții discipolii săi parizieni însă vor continua să se implice direct în polemica universitară în ciuda beneficiilor posibile consumul excesiv de ciocolată poate favoriza obezitatea și apariția diabetului zaharat crucea este realizată din marmură iar împrejmuirea este făcută cu un gard din beton președintele desemnează cancelarul
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
cercului magic din loc în loc pe suprafața câmpiei au apărut mici crovuri formate prin prăbușiri locale ale unor pachete de loess abuz de alcool sau droguri pe parcursul vieții a avut unsprezece copii a realizat diferite construcții la solicitarea marii nobilimi pariziene tigrul siberian și tigrul chinezesc sunt specii extrem de periclitate aduse aproape în pragul dispariției mulți români care au supraviețuit bombardamentului au început să fugă în spate pentru această încercare el a sprijinit crearea unei clase puternice a burgheziei ambii au
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
Academia Julian principii conservatoare de desen dobândite de la Jean Auguste Dominique Ingres și Jacques-Louis David. Adevărata revelație a fost pentru Luchian cunoașterea operelor lui Vincent Van Gogh și Paul Cézanne. A putut cunoaște astfel, în muzee și expoziții, viața artistică pariziană aflată în acea perioadă în plină efervescență impresionistă. De altfel, Luchian a declarat: „"...Nu m-am împăcat niciodată cu școala... Am învățat mai mult de la Grigorescu și prin muzeele și expozițiile din străinătate"”. Anul 1891 petrecut la Paris a fost
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
Mirea. Una dintre lucrările expuse la ediția din 1893 a fost "", cu o tematică grigoresciană. În anul 1894 a expus la Salonul oficial de arte plastice, intitulat "Expoziția artiștilor în viață", și din nou la "Cercul Artistic", lucrări din epoca pariziană cum a fost "Ultima cursă de toamnă", sau cele cu tematică românească precum micul tablou intitulat "Liniște (Amurg)" și altele ca "Nebună de dragoste, Idilă cazonă, Transport primitiv, Un conac, Fructe, Vedere din Tg. Jiu, Primul suspin" și "Cap de
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
în aer liber conduse de Fritz Thaulow. Thaulow, apreciind talentul lui Munch, se hotărăște să-i finanțeze o călătorie la Anvers și Paris. Pleacă în 1885 la Paris, unde rămâne timp de patru săptămâni, și ia contact cu cercurile artistice pariziene, fiind uimit de pictorii impresioniști. În 1889 organizează la Christiania prima sa expoziție personală iar în 1892 participă la expoziția Asociației Artiștilor Berlinezi. În Berlin, realizează primele gravuri și litografii. În timpul următoarei călătorii la Paris (1896) își expune lucrările la
Edvard Munch () [Corola-website/Science/297872_a_299201]
-
strică. Picasso începe o legătură amoroasă cu Marie-Thérèse Walter. În 1925, Picasso participă cu tabloul "Trei dansatoare" la prima expoziție suprarealistă din Paris. Picasso nu este însă un artist suprarealist în sens propriu și nu a făcut parte din cercul parizian din jurul lui André Breton. Totuși este uneori considerat ca suprarealist, prin faptul că opera sa nu reflectă o realitate vizibilă, ci redă o reprezentare interioară ("Pictorița" 1933, "Nud în mijlocul unui peisaj" 1933). În acest timp Picasso pictează un ciclu dedicat
Pablo Picasso () [Corola-website/Science/297881_a_299210]
-
de calomniere în presa românească și în publicațiile finanțate de către regimul comunist. Monica Lovinescu a fost căsătorită cu poetul, publicistul și omul de radio Virgil Ierunca. Cuplul Lovinescu-Ierunca a întreținut relații apropiate cu figurile importante ale exilului românesc, locuința lor pariziană devenind un nod pentru exilul românesc și pentru scriitorii și personalitățile culturale române aflate în vizită la Paris. Prin publicitatea făcută disidenților români în presa internațională, Monica Lovinescu și Virgil Ierunca au contribuit la ameliorarea tratamentului acestora de către autoritățile de la
Monica Lovinescu () [Corola-website/Science/297917_a_299246]
-
sale deosebite, angoasa și frământările unei întregi generații de francezi și vest-europeni, martori interbelici ai ascensiunii nazismului, respectiv participanți ulteriori ai reconstrucției postbelice a democrațiilor europene. Numele său adevărat era Édith Giovanna Gassion. Și-a luat pseudonimul "Piaf" (în argoul parizian = vrabie) cu ocazia debutului, în anul 1935. De origine socială modestă, fiica a cântăreței ambulanțe Line Marșa, de origine italo-algeriană și a acrobatului de circ Louis Gassion, a avut o copilărie grea, fiind crescută de bunica ei, patroana a unui
Édith Piaf () [Corola-website/Science/297974_a_299303]
-
legături cu un anume Louis Dupont. Fiica sa, Marcelle, va muri de meningita în anul 1935. Părăsita de "P'tit Louis", Édith - în vârstă de 20 de ani - decade tot mai mult, frecventează straturile cele mai de jos ale societății pariziene, lumea vagabonzilor, proxeneților, a traficanților de droguri, a prostituției. Continuă să cânte pe străzile Parisului, pentru a-și asigura o existență de mizerie. Într-o seară a anului 1935, Édith îl cunoaște pe Louis Leplée, proprietarul cabaretului ""Le Gerny's
Édith Piaf () [Corola-website/Science/297974_a_299303]
-
s-a încheiat în urma unui abuz fizic pe care protagonista l-a taxat prompt cu un divorț. Vestea că a fost asaltată sexual este comunicată prietenilor într-un restaurant scump, intenția fiind aceea de a lua în derâdere manierele burgheziei pariziene: în timp ce chelnerul aduce sticla de șampanie la masă prezentând pompos denumirea brand-ului, Michèle le spune sec celor prezenți (fostul soț, actuala parteneră de afacere și soțul ei, respectiv amantul protagonistei) că a fost violată. Regizorul are grijă să puncteze
Cronică – Elle, regia Paul Verhoeven () [Corola-website/Science/296163_a_297492]
-
alt poet revoluționar bulgar și viitor politician, Stefan Stambolov. Poezia lui Botev evidențiază resentimentele oamenilor săraci, împreună cu idei revoluționare ce luptă pentru libertatea lor din mâna tiraniei străine și autohtone, lirica sa e influențată de democrații revoluționari ruși și personalități pariziene. Sub această influență Botev se remarcă și ca poet și ca revoluționar democrat. Multe dintre poeziile sale sunt îmbibate cu zel revoluționar și determinare cum ar fi “Rugăciunea mea” ("Moyata molitva"), “La revedere” ("Na proshtavane"), “Hajduks” ("Haiduci"), “În tavernă” ("V
Hristo Botev () [Corola-website/Science/298490_a_299819]
-
orașe apărând astfel o rivalitate. La sfârșitul dominației austriece, nobilimea și burghezimea din Brabant se mută treptat la Bruxelles. La nașterea Belgiei, în 1830, orașul era populat de flamanzii autohtoni, dar și de valoni, germanofoni, precum și de francofoni de origine pariziană. Valonii s-au instalat la Bruxelles ca muncitori, iar parizienii erau refugiați din urma revoluției franceze. Puterea era controlată de burghezia și de nobilimea din Brabant. Doar aceste categorii aveau drept de vot, și se preocupau de o unificare națională
Regiunea Capitalei Bruxelles () [Corola-website/Science/298523_a_299852]