3,408 matches
-
a fost mutat în anul 1886 în centrul orașului Iași, iar în chiliile mănăstirii s-au stabilit mai întâi o școală de arte și meserii și apoi un spital de psihiatrie. În perioada regimului comunist, biserica a funcționat ca biserică parohială. Ulterior, ea a devenit biserică pentru bolnavii Spitalului universitar de psihiatrie.
Socola, Iași () [Corola-website/Science/306055_a_307384]
-
dependență de banii de care a dispus școala. Cele mai multe și mai valoroase cărți au trecut în biblioteca satului Torac. Torăcenii dintotdeauna au știut să aprecieze cultura și respecte litera scrisă. Preoteasa Ana a făcut cadou câteva zeci de cărți bibliotecii parohiale din loc. În anul 1958, clasele românești ale școlii au trecut în clădirea școlară fost germană, devenită acum Școală generală cu limba de predare sârbo-croată unde a fost încadrat și ciclul I-VIII cu limba de predare română. Clădirea școlii
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
lume aparte crată de autor dar, care aseamănă și cu viața reală. Școala din Sărcia a fost școală confesional și a aparținut bisericii ca mai toate școlile din timpurile acelea. Biserica a avut în posesia sa două case. În casa parohială a fost o sală de clasă și locuința preotului. Ea s-a aflat, unde este și astăzi, lângă biserică. Casa care a aparținut școlii a avut o sală de clasă și locuința pentru învățător. Ea s-a aflat lângă casa
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
a fost o sală de clasă și locuința preotului. Ea s-a aflat, unde este și astăzi, lângă biserică. Casa care a aparținut școlii a avut o sală de clasă și locuința pentru învățător. Ea s-a aflat lângă casa parohială, la colțul străzii. Când, în anul 1958, clasele cu limba de predare română au fost încluse în cadrul Școali generale „Ivo Lola Ribar” cu limba de predare sârbo-croată, clădirea școlii românești a fost adaptată și deschis un magazin comerial. Din ce
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
celor întâmplate în mai multe sate pe cum Mărghita, Barițe, Petrovăsâla și altele când, în anul 1944, la instalarea conducerii noi, în dorința să se întrerupă orice legătură cu trecutul, s-au ars arhivele și cărțile vechi, în special bibliotecile parohiale unde s-au păstrat documente importante legate de sat cu scopul de a se promova doar ce-i nou. A mai existat aci și o sală unde s-au ținut, la nevoie, întruniri de partid, s-au prezentat filme și
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
sală unde s-au ținut, la nevoie, întruniri de partid, s-au prezentat filme și făcut serbări cu diferite ocazii. Afară a fost și un spațiu destul de larg cu copaci frumoși și loc potrivit pentru joc. Biserica este vis-a-vis, casa parohială și fosta clădire a școalii iar în casa „lu Boașcătă”, confiscată dealtfel, a fost înființată Cooperativa agricolă aci, și pe mai departe, a continuat să fie centrul satului. Când este vorba despre forma satului, trebue să amintim că are o
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
anul 1967. La 3 iulie 1971, prin episcopul Dr.h.c. Carl Joseph Leiprecht este hirotonit preot pentru Dieceza de Rottenburg (Germania). Pr. Martin Roos activează apoi ca preot la diferite parohii romano-catolice din Germania: preot-vicar în parohia Stuttgart-Obertürkheim (1971-1973); administrator parohial în Stimpfach (1973-1974) și preot-paroh în Stimpfach (1974-1990). În anul 1987 este ales ca vicepreședinte al Institutului de Istorie a Culturii și Bisericii pentru Șvabii Dunareni. În anul 1988 devine președintele Asociației Preoților "Sf. Gerard" (Priesterwerk St. Gerhard). În anul
Martin Roos () [Corola-website/Science/304897_a_306226]
-
1838. Totodată s-a procedat și la o inventariere amînunțită a stricăciunilor provocate bisericilor cu ocazia cutremurului. Noua catagrafie s-a întocmit ""potrivit cu așezarea cinstitei comisii catagraficești"". Orașul a fost împărțit și de această dată în mahalale grupate în jurul bisericilor parohiale. La socotirea populației s-au luat în considerație tot "numai creștini dajnici i boieri". La statistica din 1838 s-au enumerat numai 26 de mahalale, cu una mai puțin decât în 1835, eliminându-se Mahalaua Haralambie. Despre aceasta nu s-
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
de 29 noiembrie 1868, în familia unui preot din satul Pogreshino, raionul Seredskogo din gubernia Kostroma. A primit la botez numele de Nikolai Vasilievici Krotkov. În anul 1889 a absolvit Seminarul Teologic din Kostroma, fiind numit ca profesor la Școala parohială. Din data de 25 februarie 1890 slujește ca preot al Bisericii "Sf. Petru și Pavel" din satul Tezino, raionul Kineshemsk. A adus în biserica parohială lecturile din lucrările de teologie ale vremii, înainte de a citi acatistele. Era o persoană foarte
Nikodim Krotkov () [Corola-website/Science/305682_a_307011]
-
În anul 1889 a absolvit Seminarul Teologic din Kostroma, fiind numit ca profesor la Școala parohială. Din data de 25 februarie 1890 slujește ca preot al Bisericii "Sf. Petru și Pavel" din satul Tezino, raionul Kineshemsk. A adus în biserica parohială lecturile din lucrările de teologie ale vremii, înainte de a citi acatistele. Era o persoană foarte talentată pe plan muzical. După moartea copilului și apoi al soției sale, Nikolai Krotkov s-a înscris în anul 1896 la Academia Teologică din Kiev
Nikodim Krotkov () [Corola-website/Science/305682_a_307011]
-
Imperiului țarist. După Revoluția din februarie 1917, este trimis la Saratov, dar după o serie de cereri imperative din partea clericilor și laicilor din Kiev s-a reîntors după trei luni la vechiul post. La inițiativa sa au fost înființate consiliile parohiale, care l-au ales ca mitropolit al Kievului pe IPS Vladimir Bogoyavlenski. Episcopul Nikodim a fost suporterul Rusiei unite și indivizibile, ca urmare a acestui fapt intrând în conflict cu activiștii pentru reînființarea statului național ucrainean și pentru autocefalia bisericească
Nikodim Krotkov () [Corola-website/Science/305682_a_307011]
-
Sava Baltaga, arhitector fiind domnul Cupcea. Construcția a durat un an (1908-1909), iar clopotul a fost adus de către Simion Iovu Mereacre în anul 1914 de la Sankt Peterburg și cântărea 4800 kg. În 1842 s-a deschis la Costești o școală parohială bisericească , iar la Gîrla, în 1861 s-a mai deschis o asemenea școală. Și în Costești și la Gîrla școlile au fost deschise în case țărănești. Pe lângă fiecare școală lucra numai câte un învățător. La 1 iulie 1872 la Costești
Costești, Ialoveni () [Corola-website/Science/305685_a_307014]
-
școală primară care e întreținută de țărani și în care lucrează în calitate de învățător Antip Ternovițki. În această școală învățau 16 băieți și 4 fete . În anul 1904 în Costești activau 30 școli, dintre ele 10 - ministeriale, 2 - de zemstva, 15 - parohiale bisericești și 3 școli elementare. În aceste școli învățau cca 1320 baieți și 89 fete ceea ce alcătuia puțin mai mult de jumătate din toată populația. Învățau la școală în limba rusă, ceea ce rezultă că se făcea o intensă politică de
Costești, Ialoveni () [Corola-website/Science/305685_a_307014]
-
situat la 24 km de comuna Tarcău și 11 km est de satul Brateș. "Schitul Înălțarea Domnului - Brateș" - Este un schit de călugări înființat după 1989 și construit pe o colină în mijlocul satului Brateș. La origini a fost o biserică parohială. "Schitul Bahrin" - Este schit de călugări, fiind un schit lipoveneasc de rit vechi cu hramul Sfântul Cuvios Paisie. Este situat la poalele vârfului Bahrin. Accesul se face din Piatra-Neamț pe drumul forestier axial al pârâului Doamna, continuat cu cel al
Munții Tarcău () [Corola-website/Science/306305_a_307634]
-
6 decembrie 1814 a fost hirotonit preot. Soția sa a murit pe 18 februarie 1818, iar el a rămas văduv. A încetat din viață la 7 septembrie 1867 la Blaj, la vârsta de 73 ani. A fost înmormântat lângă biserica parohială din Blaj. În anul 1836 a devenit protopop al Șimleului. În sinodul electoral din 30 septembrie 1850, a fost ales pe locul întâi drept candidat pentru scaunul episcopal de Făgăraș și Alba Iulia. Pe 18 noiembrie 1850, a fost numit
Alexandru Sterca-Șuluțiu () [Corola-website/Science/306397_a_307726]
-
lui Iațco, a fost construită o biserică nouă. Mănăstirea de călugărițe din Ițcani a ființat până în anul 1776 când, în urma încorporării Bucovinei de către Imperiul Habsburgic, a fost desființată, ca și alte mănăstiri, iar biserica ei a fost transformată în biserică parohială, situație în care se află și astăzi. În ianuarie 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte din teritoriul
Ițcani () [Corola-website/Science/305813_a_307142]
-
Chișinău. În anul 1867 moare Nicolae Dimo, moșier în satul Parcani, aici e și înmormîntat. La 03 noiembrie 1867 toată pădurea este vîndută lui Pavel Nicolaevici Dimo pentru a fi tăiată. În anul 1862 la Parcani s-a deschis școala parohială bisericească, iar în anul 1897 s-a înființat o școală populară a ministerului de o singură clasă. În anul 1900 școala aceasta trece sub controlul zemstvei și se predau lecții de pomicultură și viticultură. În această școală învățau 95 elevi
Parcani, Șoldănești () [Corola-website/Science/305825_a_307154]
-
Neamț; facultatea „Patriarhul Iustinian”, București; doctoratul ne finisat la facultatea „Ovidius”, or. Constanța. Corul bisericesc este condus de Dumitrașcu Ina, corul fiind tînăr atît după voci, cît și după vârstă. Staroste al bisericii este Panciuc Petru, secretar Buzdugan Nina. Casa parohială este la moment în construcție și tragem nădejdea ca în 2-3 ani să fie finisată, în timp se va amenaja și ograda Bisericii. Vrănești este un sat din cadrul orașului Sîngerei din raionul Sîngerei Republica Moldova.
Vrănești, Sîngerei () [Corola-website/Science/305875_a_307204]
-
este prezentă aproape pe tot teritoriul României, dar și dincolo de granițele ei. Activitatea Oastei Domnului are ca bază așa numitul „voluntariat al laicilor”, chiar dacă din mișcare fac parte și numeroși clerici. Întâlnirile membrilor Oastei Domnului au loc în biserici, case parohiale sau particulare, după Slujbele Bisericii. Programul acestor întîlniri frățești, cuprinde: rugăciuni, cântări, poezii religioase, cuvinte de învățătură și de mărturisire duhovnicească, cateheze și activități pentru copii și tineri. De asemeni, zonal sau regional, Oastea Domnului dezvoltă o bogată activitate educativă
Oastea Domnului () [Corola-website/Science/305928_a_307257]
-
ani. În aceeași zi a demisionat din Camera Deputaților. În anul 2007 a inițiat proiectul de lege nr. 368/2007, privind "regimul juridic al bunurilor imobiliare aparținând cultelor religioase ortodox și greco-catolic din România". Conform acestui proiect, restituirea bisericilor, caselor parohiale și mănăstirilor Bisericii Române Unite cu Romă ar fi urmat să fie făcută în funcție de ponderea credincioșilor din unitățile administrativ-teritoriale de la locul situării imobilului, ceea ce ar fi echivalat cu exproprierea BRU. O excepție de la această regulă a fost prevăzută la art.
Augustin Zegrean () [Corola-website/Science/305286_a_306615]
-
întâiul martir. Catedrala în forma sa romanică și gotică, așa cum este văzută astăzi în Stephansplatz, a fost în mare măsură inițiată de Ducele Rudolf al IV-lea și se află pe ruinele a două biserici anterioare, prima fiind o biserică parohială sfințită în 1147. Cel mai important edificiu religios din capitala Austriei, Catedrala Sf. Ștefan a fost martorul mai multor evenimente importante din istoria acestei țări și a devenit, cu acoperișul său din țigle multi-colorate, unul dintre simbolurile cele mai cunoscute
Catedrala Sfântul Ștefan din Viena () [Corola-website/Science/303418_a_304747]
-
devenit, cu acoperișul său din țigle multi-colorate, unul dintre simbolurile cele mai cunoscute ale orașului. Pe la mijlocul secolului al XII-lea, Viena a devenit un important centru al civilizației germane din estul Europei, iar cele patru biserici existente, inclusiv singura biserică parohială, nu mai corespundeau necesităților religioase ale orașului. În 1137, episcopul Reginmar de Passau și Leopold al III-lea al Austriei au semnat Tratatul de la Mautern, care se referea pentru prima dată la Viena ca la o „Civitas” și transfera Biserica
Catedrala Sfântul Ștefan din Viena () [Corola-website/Science/303418_a_304747]
-
Viena ca la o „Civitas” și transfera Biserica Sf. Petru în Dieceza de Passau. În conformitate cu Tratatul, Margraful Leopold al IV-lea a primit din partea episcopului suprafețe întinse de terenuri dincolo de zidurile orașului, cu excepția notabilă a teritoriului alocat pentru noua biserică parohială, care va deveni în cele din urmă Catedrala Sf. Ștefan. Deși se credea că a fost construită într-un câmp deschis din afara zidurilor orașului, noua biserică parohială a fost, în realitate, probabil construită pe un cimitir vechi ce data din
Catedrala Sfântul Ștefan din Viena () [Corola-website/Science/303418_a_304747]
-
de terenuri dincolo de zidurile orașului, cu excepția notabilă a teritoriului alocat pentru noua biserică parohială, care va deveni în cele din urmă Catedrala Sf. Ștefan. Deși se credea că a fost construită într-un câmp deschis din afara zidurilor orașului, noua biserică parohială a fost, în realitate, probabil construită pe un cimitir vechi ce data din vremea Romei antice; săpăturile efectuate în anul 2000 pentru un sistem de încălzire au scos la suprafață morminte la adâncimea de 2,5 metri sub nivelul solului
Catedrala Sfântul Ștefan din Viena () [Corola-website/Science/303418_a_304747]
-
II-lea, Ducele Rudolf al IV-lea „Fondatorul”, pentru a crește influența religioasă de la Viena. În 1365 la doar șase ani după începerea extinderii gotice a altarului albertin, Rudolf al IV-lea a ignorat statutul Domului Sf. Ștefan ca biserică parohială simplă și a stabilit un capitlu de canonici ca la o catedrală mare. Această mișcare a fost doar primul pas în dorința Vienei de a fi sediu de dieceză; în 1469, împăratul Frederic al III-lea l-a convins pe
Catedrala Sfântul Ștefan din Viena () [Corola-website/Science/303418_a_304747]