2,964 matches
-
(n. 24 ianuarie 1940, Rostock, Germania) este un activist pentru drepturi cetățenești din fosta RDG, de profesie pastor luteran, din 2012 președinte federal al Germaniei. Între anii 1990 și 2000 a deținut funcția de Comisar federal pentru arhivele Stasi. La 19 februarie 2012, în urma convorbirilor dintre partidele CDU, CSU, FDP (aflate la guvernare), precum și SPD și Verzii (aflate
Joachim Gauck () [Corola-website/Science/325612_a_326941]
-
-ului se extinde după ce cooptează în bandă un angajat la o stație de benzină, C.W. Moss (Michael J. Pollard), apoi pe fratele mai mare al lui Clyde, Buck (Gene Hackman), și soția sa, Blanche (Estelle Parsons), o fiică de pastor baptist. Femeile se detestă reciproc la prima vedere și cearta lor escaladează ulterior: Blanche nu are decât dispreț față de Bonnie, Clyde și C.W., în timp ce pistolara Bonnie vede prezența lui Blanche ca un pericol constant pentru activitatea bandei. Bonnie și
Bonnie și Clyde (film) () [Corola-website/Science/325697_a_327026]
-
american de dragoste din 1961, care relatează o poveste de dragoste, de reprimare a instinctelor sexuale, de despărțire și de tulburări maniaco-depresive (de care suferă personajul Deanie). Cu un scenariu scris de William Inge, care apare în film ca un pastor protestant și câștigător al Premiului Oscar pentru cel mai bun scenariu original (1962), filmul a fost regizat de Elia Kazan. Acțiunea filmului are loc în anul 1928 în statul american Kansas. Wilma Dean "Deanie" Loomis (Natalie Wood) este o adolescentă
Splendoare în iarbă () [Corola-website/Science/325028_a_326357]
-
și Vlad Pardanschi, cei trei fiind la liceu. În primul an de activitate a fost solist Vasile Miheț, înlocuit din 2007 de Vlad Pardanschi, care cânta și la chitară, iar la tobe a fost chemat un coleg de liceu, Andrei Pastor. Colaborarea cu Pastor nu a ținut decât câteva luni, locul la tobe fiind luat de Vlad Varga. După plecarea acestuia, Pardanschi a început să cânte la tobe, iar locul la voce a fost ocupat de membrul actual, Valentin Costea. Primele
Van Cramp () [Corola-website/Science/325092_a_326421]
-
cei trei fiind la liceu. În primul an de activitate a fost solist Vasile Miheț, înlocuit din 2007 de Vlad Pardanschi, care cânta și la chitară, iar la tobe a fost chemat un coleg de liceu, Andrei Pastor. Colaborarea cu Pastor nu a ținut decât câteva luni, locul la tobe fiind luat de Vlad Varga. După plecarea acestuia, Pardanschi a început să cânte la tobe, iar locul la voce a fost ocupat de membrul actual, Valentin Costea. Primele concerte le-au
Van Cramp () [Corola-website/Science/325092_a_326421]
-
studiază procesarea datelor, fură un cod personal de identitate disponibil indivizilor privilegiați care vor să își trăiască viețile fără a fi supravegheați și fuge. Pe drum, își acoperă urmele și își creează noi identități, una dintre ele fiind cea a pastorului unei biserici populare, alta a unui gigolo numit Sandy Locke. Sub această identitate devine amantul directorului executiv Ina Grierson de la o puternică hiper-corporație. Lucrând în cadrul corporației pentru a-și valida în continuare codul după cei șase ani de când a fugit
Călător pe unda de șoc () [Corola-website/Science/324579_a_325908]
-
și pentru profesorul John Stevens Henslow, care aveau alte angajamente, au fost refuzate. Ambii l-au recomandat pe tânărul de 22 de ani Charles Darwin care tocmai își obținuse diploma "Bachelor of Arts" care era necesară pentru o carieră de pastor, și care tocmai se întorsese dintr-o excursie de studiu geologic efectuată împreună cu Adam Sedgwick. Ca urmare, la întoarcerea acasă, Darwin a primit o scrisoare din partea lui Henslow în care era descris postul și în care se spunea Peacock a
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
devină învățătorul lor. Când liderii din Boston au aflat de aceasta, ei au protestat energic, și oferta a fost retrasă. Pe la sfârșitul verii anului 1631, Williams s-a mutat la colonia din Plymouth unde era binevenit, și neoficial a asistat pastorului acolo. El a predicat în mod regulat și în conformitate cu guvernatorul Bradford, „învățăturile lui au fost bine acceptate.“ După un timp, Williams s-a simțit dezamăgit de faptul că Biserica Plymouth nu a fost suficient separat de Biserica Anglicană, și studiul
Roger Williams () [Corola-website/Science/326083_a_327412]
-
pe Regele James că a rostit o „minciună solemnă“ atunci când a afirmat că el a fost primul monarh Creștin care a descoperit țara. Ulterior, el s-a mutat înapoi la Salem în toamna anului 1633 și a fost salutat de pastorul Samuel Skelton ca un asistent neoficial în biserică. Autoritățile din Massachusetts nu au fost încântați să-l vadă pe Williams reântors, iar când au aflat de tractatul său atacând regele și documentele constitutive, el a fost citat în decembrie 1633
Roger Williams () [Corola-website/Science/326083_a_327412]
-
au aflat de tractatul său atacând regele și documentele constitutive, el a fost citat în decembrie 1633 să apară în fața Curții Generale în Boston. Problema a fost netezită, și tractatul a dispărut pentru totdeauna, probabil ars. În august 1634 (murind pastorul Skelton), Williams a devenit pastorul în funcție al bisericii Salem și a continuat să fie implicat în controverse. El a promis mai devreme, să nu mai ridice problema documentelor constitutive din nou, dar a făcut-o. Din nou, în martie
Roger Williams () [Corola-website/Science/326083_a_327412]
-
atacând regele și documentele constitutive, el a fost citat în decembrie 1633 să apară în fața Curții Generale în Boston. Problema a fost netezită, și tractatul a dispărut pentru totdeauna, probabil ars. În august 1634 (murind pastorul Skelton), Williams a devenit pastorul în funcție al bisericii Salem și a continuat să fie implicat în controverse. El a promis mai devreme, să nu mai ridice problema documentelor constitutive din nou, dar a făcut-o. Din nou, în martie 1635 i s-a ordonat
Roger Williams () [Corola-website/Science/326083_a_327412]
-
dacă avem Duhul Sfânt în noi. Iar un altul pe nume: Matthias Vehe-Grilius, din Pfalz, 1545 - 1590, a murit în închisoare, a fost prigonit peste tot, este autorul cărții: „Mattanjah” - Cunoștința lui Dumnezeu - 1578. O ramură a anabaptiștilor condusă de pastorul Adam, care înainte a fost un preot german, dar care s-a alăturat în 1533 anabaptiștilor, ulterior ne mai crezând în trinitate el a fost exclus în 1547, și a creat o ramură separată a anabaptiștilor. Adepții lui Adam au
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
un alt cleric, prieten al lui Whiston, susținea idei ariene, de subordonare a Fiului față de Tatăl, spunând că Fiul nu trebuie să primească închinare de Dumnezeu; ci, de Mijlocitor. William Whiston s-a născut în 1667, ca fiu al unui pastor al Bisericii Anglicane. După ce a fost ordinat în 1693, s-a întors la Universitatea Cambridge pentru a studia matematica și a devenit asistentul lui Newton. Între ei s-a legat o strânsă prietenie. Circa trei ani mai târziu, când a
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
poate fi explicat rațional. Testul doctrinar era: se conformează oare cu citirea cea mai evidentă și literală a Bibliei? Joshua Himes, James White și Joseph Bates erau membri ai acestei mișcări când s-au alăturat mișcării adventiste. Henry Grew, un pastor baptist american (exclus de baptiști în 1811 pentru ceea ce ei au numit „vederi și purtări excentrice”), atent cercetător biblic și mare polemist, a început să susțină antitrinitarianismul. În 1824, el a tratat pe larg acest subiect în cartea An Examination
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
în cartea An Examination of the Divine Testimony Concerning the Character of the Son of God (O examinare a mărturiei divine privind persoana Fiului lui Dumnezeu). A publicat și reeditat în 1824, 1841, 1850, 1855. Învățăturile lui au convins pe pastorii milleriți Charles Fitch și George Storrs, dintre care, ultimul a influențat puternic grupurile adventiste de după 1844. Mișcarea adventistă (millerită) apărută în acest timp, era predominant trinitariană, unii dintre adventiști proveneau însă din confesiuni antitrinitariene. Întrucât însă prioritatea mișcării nu consta
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
început al zilelor”. Până în 1942, în cadrul mișcării adventiste nu a fost introdus oficial crezul în doctrina trinității. Spre o mai buna documentare asupra subiectului trinității va recomand pagina de internet www.laodicea.ro O pagina susținută de fostul director (și pastor adventist) al editurii adventiste: „Viață și sănătate” din București. El a plecat din mișcarea adventistă datorită doctrinei false a trinității. Cât și site-ul: http://wald.heim.at/schwarzwald/520974/sanatate 001.htm Unde sunt câteva articole antitrinitariene și chiar cartea
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
1844 - d. 7 ianuarie 1918), a fost un cercetător biblic și orientalist german, cunoscut în special pentru contribuția sa notabilă la înțelegerea științifică a originilor Pentateuhului / Torei (primele cinci cărți ale Bibliei). Născut la Hamelin în Regatul Hanovra, fiul unui pastor protestant, a studiat teologia la Universitatea din Göttingen sub îndrumarea lui Georg Heinrich August Ewald și a devenit "Privatdozent" de istoria Vechiului Testament în 1870 la această universitate. În 1872 a fost numit profesor ordinarius de teologie la Universitatea din
Julius Wellhausen () [Corola-website/Science/322635_a_323964]
-
bigote de la Oxford, tânărul Gibbon se convertește la catolicism (8 iunie 1753). Este nevoit să plece de la colegiu (Universitatea anglicană de la Oxford nu admitea studenți catolici). Furios, tatăl său l-a trimis în Elveția, la Lausanne, dându-l în grija pastorului reformat Daniel Pavillard, care urma să-l readucă la credința protestantă și să-i completeze educația. Ambele scopuri au fost îndeplinite: de Crăciunul anului 1754, Edward Gibbon s-a reconvertit la protestantism, iar educația sa s-a îmbogățit substanțial. Astfel
Edward Gibbon () [Corola-website/Science/322717_a_324046]
-
acceptat pentru ca o fată pe care o simpatiza juca în aceeași piesă. Din acest moment, a continuat să joace în piesele de la scoală pentru următorii ani. Interesul său în actorie și decizia de a deveni actor a fost influențată de pastorul său, Ian Paisley. Neeson a spus despre Paisley ca ""Era o prezență impunătoare și era incredibil să privești această persoană de peste 1,90 metri vorbind despre Biblie... Era actorie, dar și agitație în același timp."" În 1971, Neeson s-a
Liam Neeson () [Corola-website/Science/322156_a_323485]
-
o familie nobiliară săsească originară din satul Stein (astăzi Dacia), din fosta diviziune administrativă săsească a Scaunului Rupea ("Repser Stuhl"). Printre membrii ei s-au numărat politicieni și funcționari din administrația de stat a Transilvaniei, precum și ofițeri de armată, cărturari, pastori și artiști. Strămoșii familiei au emigrat în Evul Mediu din zona vestică a Germaniei actuale în sud-estul Transilvaniei, ca parte a grupului de coloniști germani (strămoșii sașilor) invitați de către regii maghiari să se așeze la granițele estice ale regatului. Numele
Casa de Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329594_a_330923]
-
de familie a fost latinizat de la Schöchter(t) la Soterius (care e de asemenea similar cu cuvântul grecesc "soter", "cel care salvează, izbăvește"). Fiul lui Peter Schöchtert a fost Petrus Soterius, născut în Ștena, în 1618. El a devenit un pastor luteran în Bodendorf (astăzi Bunești), primul dintr-o serie de trei generații de pastori din această familie. Petrus s-a căsătorit de două ori, prima dată cu Anna Thomae (1632-66) și a doua oară cu Barbara Kissling (1633-91), dintr-o
Casa de Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329594_a_330923]
-
similar cu cuvântul grecesc "soter", "cel care salvează, izbăvește"). Fiul lui Peter Schöchtert a fost Petrus Soterius, născut în Ștena, în 1618. El a devenit un pastor luteran în Bodendorf (astăzi Bunești), primul dintr-o serie de trei generații de pastori din această familie. Petrus s-a căsătorit de două ori, prima dată cu Anna Thomae (1632-66) și a doua oară cu Barbara Kissling (1633-91), dintr-o veche familie săsească de judecători regali. În 1661, când a participat la o misiune
Casa de Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329594_a_330923]
-
o vreme să se întoarcă acasă și astfel Georg a plecat la Riga, în Letonia, unde a debarcat pe 12 mai 1696. Aici s-a înscris la Universitatea din Dorpat și a stat în Marienburg (astăzi , în Letonia), în casa pastorului . Acolo a întâlnit-o și pe Marta Helena Skowrońska, o fată orfană de doisprezece ani din Lituania ținută de către pastor ca servitoare (ulterior, ea va deveni țarina Ecaterina I a Rusiei). În răstimpul cât a stat în această casă, el
Casa de Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329594_a_330923]
-
mai 1696. Aici s-a înscris la Universitatea din Dorpat și a stat în Marienburg (astăzi , în Letonia), în casa pastorului . Acolo a întâlnit-o și pe Marta Helena Skowrońska, o fată orfană de doisprezece ani din Lituania ținută de către pastor ca servitoare (ulterior, ea va deveni țarina Ecaterina I a Rusiei). În răstimpul cât a stat în această casă, el a căutat să îi ofere Martei rudimente de educație (pastorul nu se ocupa de educația ei). Mai târziu Georg Soterius
Casa de Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329594_a_330923]
-
o fată orfană de doisprezece ani din Lituania ținută de către pastor ca servitoare (ulterior, ea va deveni țarina Ecaterina I a Rusiei). În răstimpul cât a stat în această casă, el a căutat să îi ofere Martei rudimente de educație (pastorul nu se ocupa de educația ei). Mai târziu Georg Soterius s-a întors la Sibiu. În 1701 s-a căsătorit cu Agnetha Lupinus, fiica unui pastor. Ei au avut doi copii, Georg (cel tânăr) (născut în 1704), și Andreas (născut
Casa de Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329594_a_330923]