3,006 matches
-
domnul țării, Alexandru cel Bun, menționa pe boierul "pan Sansru de la Neamț" ca făcând parte din sfatul domnesc. Apoi termenul apare din ce în ce mai des în documentele vremii. Între timp Tîrgu Neamț a devenit, datorită poziției și importanței economice, Centru Vamal cu Pecete, localitate cu însemne proprii, gen cruci, săgeți ș.a.. „Pecetea cea mare” a orașului a fost folosită pe un zapis scris cu litere slavone la Neamț, la data de 25 ianuarie 1599, și avea caracteristici gotice "S. CIVIUM DE NIMCZ" (Sigiul
Târgu Neamț () [Corola-website/Science/297002_a_298331]
-
Sansru de la Neamț" ca făcând parte din sfatul domnesc. Apoi termenul apare din ce în ce mai des în documentele vremii. Între timp Tîrgu Neamț a devenit, datorită poziției și importanței economice, Centru Vamal cu Pecete, localitate cu însemne proprii, gen cruci, săgeți ș.a.. „Pecetea cea mare” a orașului a fost folosită pe un zapis scris cu litere slavone la Neamț, la data de 25 ianuarie 1599, și avea caracteristici gotice "S. CIVIUM DE NIMCZ" (Sigiul orașenilor din Neamț). În acea perioadă, în afara zonei Transilvaniei
Târgu Neamț () [Corola-website/Science/297002_a_298331]
-
că teritoriul comunei a fost locuit din timpuri străvechi. Din punct de vedere diplomatic, primul document găsit și datat 1485 este emis de Cancelaria domnească de la Suceava, în timpul domnitorului Ștefan cel Mare. În document se arată că domnitorul întărește cu pecetea sa “moșia Tomești” lui Toma, nepotul lui Oană Stângaciul, considerându-l “supus credincios”, pentru el și urmașii lui, in vecii vecilor. Ulterior, localitatea Tomești apare menționată în cronici ce datează din anii 1492 și 1497, când același domnitor face câteva
Comuna Tomești, Iași () [Corola-website/Science/301313_a_302642]
-
Sigilografia sau sfragistica (gr. "sfragis" sau lat. "sigillium, i" - sigiliu, pecete) este știința auxiliară a istoriei având drept obiect de cercetare atât matricele, cât și impresiunile sigiliare, care sunt studiate din toate punctele de vedere: istoric, artistic, tehnic, diplomatic. Tot această știință se ocupă și de modalitățile de aplicare ale sigiliului
Sigilografie () [Corola-website/Science/301416_a_302745]
-
noțiuni de sigilografie, iar Constantin Moisil, întemeietorul științei moderne, vede în sigilografie "sora numismaticii". În secolul XX, sigilografia românească devine tot mai importantă, atât pe plan intern cât și extern, mulți cercetători aducând în prim plan importanța și necesitatea studierii peceților în cunoașterea istorică. Printre numele mari ce au studiat această disciplină auxliară a istoriei se remarcă: Aurelian Sacerdoțeanu, Emil Vîrtosu, Jean N. Mănescu, Dumitru Ciurea, Sigismund Jakó, Maria Dogaru. Un tip aparte de sigiliu este sigiliul bizantin ce apare în
Sigilografie () [Corola-website/Science/301416_a_302745]
-
de ruble de argint frâncesc) cerut de regele Poloniei, care a oferit drept garanție de restituire a banilor provincia Pocuția. Documentul se încheie cu textul ""... Și s-a scris cartea în Cetatea Sucevei, luni, în întâia săptămână a Postului sub pecetea noastră, în anul nașterii Domnului 1388"". Cetatea este menționată și în alte documente moldovenești din 1393 și 1395. Ca urmare a cercetărilor arheologice efectuate aici în a doua jumătate a secolului al XX-lea, au fost identificate mai multe etape
Cetatea de Scaun a Sucevei () [Corola-website/Science/300020_a_301349]
-
mult mai intensă grație epicului creat de Turow în jurul Districtului Kindle, pe o perioadă de trei decenii.“ "Los Angeles Times" „Suspans cu alternanțe și răsuciri stilistice ale unui maestru al formei de limbaj.“ "Sacramento Bee" „Complexitatea este semnul distinctiv, pecetea thriller-urilor inteligente și cu notă juridică ale lui Turow.“ "USA Today" „Turow s-a amuzat, evident, cu concepția lui mitologică... procesul descoperirii include răsturnări de situații frumoase și uneori neașteptate. În mijlocul supermodernității testelor ADN, al austerității cazurilor juridice și
Scott Turow () [Corola-website/Science/300081_a_301410]
-
a purtat mai multe denumiri: 1303, noiembrie, 28, Alba Iulia: capitlul dispune sp se copieze scrisoarea privilegiată privind a treia parte din satul Spini (Teiuș) prezentată de magistrul Ștefan, fiul lui Samson de Geoagiu (Gyog), care să fie întărită cu pecetea capitlului (D.T. vol.XI, pag. 36.) Nicolae Densușianu prezintă următorul document: "„Ștefan, din mila lui Dumnezeu Regele cel Tânăr al Ungariei, Ducele Transilvaniei, domnul Cumanilor, tuturor credincioși1or lui Hristos, care vor vedea scrisoarea de față mântuire întru acela care este
Geoagiu de Sus, Alba () [Corola-website/Science/300243_a_301572]
-
vechi. Și ca această danie sau dăruire a noastră să aibă puterea veșnicei trăinicii să nu poată ori să nu trebuiască a fi cu trecerea zădărnicită sau stricată de nimeni, i-am dat această scrisoare întârită prin puterea duomniei noastre peceți. Dată de iubitul și credinciosul nostru magistru Petru vicecancelar al Curții noastre, din anul domnului o mie două sute șase zeci și nouă.”" . În afara acestor atestări scrise, în aceeași perioadă a secolelor XIII,XIV și XV numele localității Geoagiu de Sus
Geoagiu de Sus, Alba () [Corola-website/Science/300243_a_301572]
-
locuitorii erau aproape în exclusivitate sârbi. În anul 1752 satul a fost cumpărat de către trezorierul regal Marczibanyi Lorinc care l-a ridicat la rang de târg și i-a mărit populația prin aducerea de coloniști maghiari. De atunci datează și pecetea localității pe care se pot vedea turnurile a trei biserici și inscripția “Ștampila târgului Turnu - 1752”. În anul următor, familia Marczibanyi a construit în localitate un superb castel împreună cu o nouă biserică romano - catolică și o școală. La sfârșitul secolului
Turnu, Arad () [Corola-website/Science/300309_a_301638]
-
eu, Mihail gramatic, care am scris la Argeș, luna Iunie 10 zile în anul 6923 (1415) indiction 8, în vremea când a venit Mustafa Celapi. Io, Mircea voevod, din mila lui dumnezeu domn. Acad. R.P.R., C 123 Orig, slav, perg, pecete atârnata căzută. Locația descrisă în documentul de atestare este situată în satul Bala de Sus, unde există locul numit Prislop. Un alt vechi document ce atestă localitatea Bala, din 15 februarie 1692 este în original la o săteanca din Bala
Comuna Bala, Mehedinți () [Corola-website/Science/301598_a_302927]
-
nu este a tuturor credință . Și intru toată amăgirea nedreptății voiu da vouă scrisu cu zestre a moșteni, cu nădejdea că dupre a lui Dumnezeu milă să ne urmați nouă spre tot lucru bun...." "Cele ce am scris întăresc cu pecete , fiind semnul de la urmă care-l las." "Semnătură/ De ani 85, anul 1866, Iulie 27 / Lui Dumnezeu slavă." Așezată la poala dealului , înconjurată de cruci vechi , unele cu inscripții chirilice , după ținută arhitectonica această biserică are personalitate. În apropiere se
Comuna Bala, Mehedinți () [Corola-website/Science/301598_a_302927]
-
cumpărate din târg. [[Fișier:MilieuTradiționalRacovița.png|thumb|right|300px|"Chindeuț" / Milieu tradițional / [[Arta populară a comunei Racovița#Galerie creatori populari|Emilia Urs]], 1965]] Așezarea satului, la confluența a două zone etnografice distincte, [[Țara Oltului]] și [[Mărginimea Sibiului]], și-a pus pecetea și asupra artei populare, deosebit de bogată atât în formă cât și în conținut. Cu excepția arhitecturii populare, astăzi nu sunt cunoscute componentele manifestărilor artistice ale localnicilor, anterioare înființării graniței militare. Expulzarea localnicilor în [[1765]] și popularea satului pe parcursul a mai multor
Comuna Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/301729_a_303058]
-
lui Nikolai Gumiliov pe front, Аhmatova a petrecut mai multă vreme în Gubernia Tver, la moșia familiei Gumiliov din satul Slepniovo (Гумилевых Слепнёво). Aici a fost puternic impresionată de caracterul specific rusesc al locurilor, care, după ea, le punea o pecete pravoslavnică. În plus, trăind mai mult în orașe, nu făcuse până atunci cunoștință cu pădurile, cu ieșirile în aer liber. Totuși, ea nu se simțea acasă la Slepniovo, localitate pe care o numește în amintirile ei, cu oarecare afecțiune, „această
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
jur și o moară, cu gârlă specială din Trotuș au fost cumpărate în anul 1814 de la văduva Maria Șeptilici. Locuitorii din Târgu Trotuș, catolici și ortodocși, au fost, din timpuri străvechi, lucrători la ocnele domnești de sare din Târgu Ocna. Pecetea veche din Târgu Trotuș reprezenta un braț de muncitor, ținând un ciocan în mână, iar o variantă a acestei peceți, păstrată în unele acte de la sfârșitul sec. al XVII-lea, înfățișează un muncitor de la ocnă, adică șalgău, ținând câte un
Comuna Târgu Trotuș, Bacău () [Corola-website/Science/300706_a_302035]
-
din Târgu Trotuș, catolici și ortodocși, au fost, din timpuri străvechi, lucrători la ocnele domnești de sare din Târgu Ocna. Pecetea veche din Târgu Trotuș reprezenta un braț de muncitor, ținând un ciocan în mână, iar o variantă a acestei peceți, păstrată în unele acte de la sfârșitul sec. al XVII-lea, înfățișează un muncitor de la ocnă, adică șalgău, ținând câte un ciocan în ambele mâini. Un document, din 25 ianuarie 1857, păstrat în arhiva parohiei, cere preotului paroh catolic să intervină
Comuna Târgu Trotuș, Bacău () [Corola-website/Science/300706_a_302035]
-
acela să nu clintească dania noastră, ci să o întărească, pentru că le-am dat pentru credincioasa lor slujbă. Iar pentru mai mare întărire a tuturor celor de mai sus scrise, am poruncit slugii noastre credincioase, pan Oancea logofăt să atârne pecetea noastră la această carte a noastră. A scris Sima, în târgul Vasluiului, în anul 6345 -1437 luna mai. 15.” Numele de "Cursec" l-a purtat satul multă vreme și după aceea devenind cu timpul "Cursești". Moșia răzășească a fost inițial
Cursești-Vale, Vaslui () [Corola-website/Science/301875_a_303204]
-
sens sunt alături de configurația frecventă a terenurilor cu sol tipic de pădure în continuă degradare și unele toponime precum fânațele: Poiana cea Mare, Poiana Bahnei sau Poiana Șesului etc. În privința existenței masive a pădurii pledează și plasarea în câmpul primei peceți din 1812 a unui brad sau molid. Între anii 1773-1775, este întocmită harta Būschel, izvor cartografic care pe amplasamentul actual al satului Poieni nu apare nici o indicație grafică. În harta cadastrală din 1783, pe care N. Grămadă a avut posibilitatea
Comuna Poieni-Solca, Suceava () [Corola-website/Science/301987_a_303316]
-
satisface vechea clădire a căminului cultural. Și iarăși bobohalmenii s-au mobilizat, s-au întrecut pe ei înșiși și au ridicat un nou și modern așezământ cultural, dat în folosință în anul 1983. Cu toate că procesul de modernizare și-a pus pecetea pe viață materială și spirituală a satului, desi noul pulsează în toate domeniile, totuși ocupația de bază a rămas agricultură, străveche îndeletnicire a poporului nostru, precum și creșterea animalelor, în special a oilor și vitelor. Școala, ca factor de cultură și
Bobohalma, Mureș () [Corola-website/Science/300364_a_301693]
-
Poiana Mare din județul Dolj despre localitatea Tunari, rezultă că un anume notar pe nume Bulat Stan, care a funcționat în localitate la începutul sec.XX până după cel de al doilea război mondial, ar fi deținut un hrisov cu pecetea lui Mihai Viteazul, care atestă actul de danie către un oștean de al său, pe nume Stan tunaru, participant la acțiunile precizate mai sus. Acest hrisov l-ar fi dat notarul unui profesor universitar Toma G. Bulat,născut în Tunari
Tunarii Vechi, Dolj () [Corola-website/Science/300420_a_301749]
-
noiembrie 1909... Dincolo de aspra viață câmpenească, satul se întemeia sufletește pe tradiția folclorică încă vie și pe rânduielile bisericești ale Ortodoxiei (preotul satului era pe atunci Ion Bercea, iar cântăreț - iscusitul Mitiță Negreț). Această matcă patriarhală și-a pus adîncă pecete pe sufletul viitorului poet, iar opera lui o va mărturisi cu vădită înfiorare. Dobridorul pierdut între lanuri, salcâmi și sălcii plângătoare, "gura de rai" a Fântînii Suhatului (islazul unde pășteau oile și vitele), șipotul molcom al pârâului Balasan - toate acestea
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
vechi de măsurare a timpului în scopul de a le transforma în sistemul actual. Are două ramuri: cronologia tehnică care realizează măsurători ale timpului pe baza observațiilor astronomice și cronologia istorică. Este știința auxiliara istorică care se ocupă de studierea peceților, sigiliilor, analizând impresiunea lăsată de tiparul sigilar și de tiparul sigilar. Sunt studiate istoric, artistic, tehnic, juridic și diplomatic, dimensiunile sigiliului, forma, culoarea, emblemă, legenda, modalitățile de aplicare la suport și valoarea probatorie a unui sigiliu. Sigiliul este un mijloc
Științe auxiliare ale istoriei () [Corola-website/Science/298675_a_300004]
-
Christos. Acest lucru reiese în mod indirect din Scriptură, ținând seama de următoarele: În Bisericile răsăritene, ungerea cu mir se face, după o rugăciune de invocare a Duhului Sfânt, asupra diferitelor părți ale corpului, fiecare ungere fiind însoțită de formula "Pecetea darului Duhului Sfânt" (gr. Σφραγὶς δωρεᾶς πνεύματος ἁγίου). În Biserica catolică, ritul esențial este ungere cu sfânta crismă pe frunte, făcută cu punerea mâinii și însoțită de cuvintele: " Primește pecetea darului Duhului Sfânt". În ritul bizantin, mirul este oferit împreună cu
Mir (taină) () [Corola-website/Science/299684_a_301013]
-
diferitelor părți ale corpului, fiecare ungere fiind însoțită de formula "Pecetea darului Duhului Sfânt" (gr. Σφραγὶς δωρεᾶς πνεύματος ἁγίου). În Biserica catolică, ritul esențial este ungere cu sfânta crismă pe frunte, făcută cu punerea mâinii și însoțită de cuvintele: " Primește pecetea darului Duhului Sfânt". În ritul bizantin, mirul este oferit împreună cu botezul. În ritul romano-catolic, în cazul botezului copiilor, deoarece se cere administrarea lui de către episcop, mirul este oferit separat de botez, de obicei, la vârsta priceperii, după prima împărtășanie (în
Mir (taină) () [Corola-website/Science/299684_a_301013]
-
punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor erau ortodocși (55,2%), dar existau și romano-catolici (34,25%), mozaici (7,35%), evanghelici\luterani (2,8%) și greco-catolici (0,4%). Localitatea Frasin este atestată documentar pentru prima dată în anul 1850, ca având pecete proprie în limba română. Dacă în anul 1785 Frasin era pomenit ca un cătun, aparținând administrativ de satul Stulpicani și având o populație preponderent românească, după anul 1800 este consemnat ca o așezare dezvoltată, reprezentând o unitate administrativ-teritorială de sine
Frasin (oraș) () [Corola-website/Science/299256_a_300585]