47,342 matches
-
noapte Îmbrăcată ca Bianca Jagger. Așa că sunt Rollergirl, care nu are legătură cu nimic, cu excepția faptului că Îmi garantează că o să atrag maximum de atenție. Seamănă locul ăsta cu o sală pentru patinaj pe rotile? — Nu chiar, am spus. Cu pereții săi tapisați cu satin roz patinat, cu mobila lui Cedric Gibbons 1 moștenită de la una dintre bunicile lui Lauren, care fusese starletă de cinema și cu tablourile de Rothko 1 și Rauschenberg 2, salonul de primire al lui Lauren părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
poți să-ți ții pantofii În picioare noaptea. Totuși, În noaptea aceea, toată lumea avea voie să rămână Încălțată, din fericire). Deși camera era ticsită, am reușit să disting șase perechi de palmieri din ipsos vopsiți În alb de-a lungul peretelui din spate, separați de șase glasvanduri care se deschideau către o grădină ca la carte, care fusese luminată din belșug pentru acea ocazie. Semăna mai mult cu Veneția decât cu West Village. La un capăt al camerei se afla un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
se afla o masă țărănească veche din lemn de stejar, În jurul căreia erau puse, din loc În loc, scaune de cea mai bună calitate, făcute din bambus. Milton insistase ca În locul spoturilor ascunse pe care le are toată lumea să monteze pe pereți niște aplice mici din mătase roșie. — Ai nevoie de o Aga1 aici. Aia nouă albă, spuse Milton. Apoi o să fie cât se poate de plăcut. Se uită la ceasul de la mână, părând grăbit. Nu pot să stau mult. Plec dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
trăsese clapa la prima programare, chiar și după ce mă Întâlnisem cu ea la petrecerea de divorț. Phoebe Bébé, aflat la intersecția străzilor Washington și Horatio, chiar lângă buticul Christian Louboutin, se asortează perfect cu pungile pentru cumpărături ale magazinului. Toți pereții sunt zugrăviți În galben pal, iar ornamentele cu gri ca de porumbel. Când am ajuns la magazin, acesta era deja plin ochi de mămici cu părul strălucitor, moarte după baby-buggy, care cumpărau de 750 $ seturi de botoșei și tichiuțe din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
de mine, Dumnezeule, constată Lauren cu mîhnire. Ești foarte palidă. Ai aceeași culoare ca vopseaua aia cu care toată lumea din Londra Își zugrăvește acum, o combinație Între var și o tentă de verde lămâie. Nici nu te mai deosebești de pereți. Hai să-ți spun ce se face musai când Îți părăsești soțul: Îți faci rost de o perfuzie ilegală cu vitamine de la doctorul Bo Morgan. Știi senzația aia de plutire pe care o ai când Îți cumperi o haină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
este decorul ideal, din punct de vedere cromatic, pentru o tipă străvezie din cauta durerii. Locul ăla este destinat italienilor bogați, fericiți și bronzați care au până În douăzeci și cinci de ani, cum sunt și surorile alea Brandolini care apar peste tot. Pereții salonului de primire, care dădea În Fifth Avenue, erau Împodobiți cu faimoasa mătase Venus de culoare roz aprins. Nici măcar Încă o pastilă de Klonopin de la Marci nu reușise să mă adoarmă noaptea trecută. Ce Mireasa moartă! În dimineața asta arătam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Hai să mergem, insistă, mergând, cu discreție, pe urmele Sophiei. Sophia alesese pentru Întâlnirea ei secretă cea mai populară galerie din muzeu. Sala era atât de aglomerată, că de-abia o mai puteam vedea. Ascunse de orice privire În spatele uriașului perete multicolor al lui Dan Flavin, nu era nici un pericol ca Sophia să ne observe. O dată ce ne-am văzut acolo În siguranță, am tras cu ochiul prin partea stângă a lucrării. Sophia stătea În picioare, privind cercetător la strania instalație a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
acoperișurilor drăguțe din Soho. Oriunde te uitai, erau lucrări de artă: un pudel gigantic de Jeff Koons ici, o pictură În ulei de Cecily Brown colo, o carpetă de Tracey Emin pe jos. Cu podelele sale Închise la culoare și pereții lăcuiți În alb, camera era fundalul perfect pentru o astfel de destinație. Singura mobilă din Încăpere consta În două taburete din piele albă și un pian alb cu coadă. Toată lumea este În bibliotecă, spuse Glamela, cu șifonul foșnind În timp ce mergea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Weisbach, Kristin Powers și Judy Mottensen, care au fost echipa nemaipomenită cu care am lucrat. Sandi Mendelson a fost un excelent ziarist. Pentru neprețuitul ajutor privind sursa de inspirație și culoarea locală a cărții - de la modul În care sunt realizați pereții lui Lauren până la bijuteriile pe care le poartă În pat - aș dori să le mulțumesc următorilor: Bob Cohen, Pamela Gross, Blaire Voltz-Clarke, Geoffrey Munn de la Wartski, staff-ul de la À Vieille Russie, Giulia Constantini, Samantha Gregory, Antony Todd, Tinsley Mercer-Mortimer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
PLECAȚI DE-AICI Unii dintre noii proprietari spun că le-o fi făcut-o vreun prieten, în glumă. Alții sunt siguri că e din cauză că nu le-au dat bacșiș muncitorilor care le-au cărat lucrurile. După vreo două nopți, în peretele nordic al dormitorului principal începe să plângă un copil. De obicei acesta e momentul în care se hotărăsc să sune. Numai asta-i lipsea eroinei noastre, Helen Hoover Boyle, în dimineața aceea - să vorbească la telefon cu noul proprietar. Atâtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
încă o săptămână sună să povestească despre chipul care se reflectă în apă atunci când umpli cada. Un chip care se unduiește și se-ncrețește, cu orbitele ca niște găuri întunecate. În a treia săptămână apar umbrele-fantomă care se învârt pe pereții sufrageriei atunci când toată lumea e așezată la masă. S-ar putea ca și după asta să mai apară ceva, dar nimeni nu a rezistat și săptămâna a patra. Noului proprietar Helen Hoover Boyle îi zice: — Dacă nu puteți să dovediți în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
A vândut casa asta de șase ori în ultimii doi ani. O altă casă, cea cu două etaje din Eton Court, stil New England, cu șase dormitoare, patru băi, holul lambrisat cu lemn de pin și sânge care curge pe pereții bucătăriei, a vândut-o de opt ori în ultimii patru ani. — Trebuie să vă pun pe așteptare două minute, îi spune noului proprietar, și apasă butonul roșu. Helen e îmbrăcată cu taior alb și pantofi asortați, dar nu alb ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Aici nu-i vorba de case de vis pe care le vinzi doar o dată la jumătate de secol. Nu-i vorbe de cuibușoare tihnite. Dă-o naibii de subtilitate. Pete reci, aburi ciudați, animale de companie agitate... Ei îi trebuiau pereți șiroind de sânge. Îi trebuiau mâini nevăzute, reci ca gheața, care-i smulg pe copii din pat în toiul nopții. Îi trebuiau ochi care ard ca jăraticul în întuneric, în josul scărilor de la subsol. Și, pe deasupra, un ambalaj cât de cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
care apare pe holul de la etaj, cu multiple plăgi prin înjunghiere. Ranch-ul de la Levee Place, numărul 248 - cinci dormitoare, patru băi și toaletă de serviciu, cu curte interioară pavată cu cărămidă -, unde, în baia principală, apare sângele expectorat pe pereți în urma otrăvirii cu sodă caustică. Case nefericite, cum le spun agenții imobiliari. Casele acelea care nu au fost vândute niciodată pentru că nimeni nu a fost dispus să le prezinte. Nici un agent nu a vrut să organizeze o vizionare, de teamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
se afla o comodă de răchită. Mai era și un balansoar alb. Deasupra leagănului atârnau niște fluturi galbeni de plastic. Pe comodă era o carte, deschisă la pagina 27. Podeaua era acoperită cu un covoraș în dungi albastre. Pe un perete era prins un goblen pe care scria: Cine-n ziua de joi e născut va avea drum lung de făcut. În cameră mirosea a pudră de talc. Și n-oi fi fost eu un student eminent la etică, dar știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pentru că în acel moment e deja prea târziu. Trebuie să începi să rambursezi creditele de studii. După ani și ani, cred că întrebarea era de fapt: Sunteți siguri că în felul ăsta vreți să vă câștigați pâinea? Capitolul 3 Prin pereți răzbate tunetul înăbușit al dialogului, apoi un cor de râsete. Apoi încă un tunet. Majoritatea benzilor cu râsete de la televizor au fost înregistrate la începutul anilor ’50. Astăzi, cam toți cei pe care îi auziți râzând sunt morți. Bum, bum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
a lăsat. Pachetul a zornăit tot drumul spre casă. Sub brațul meu, hârtia maronie a alunecat și s-a încrețit. La fiecare pas chinuit, conținutul se mișca încoace și-ncolo prin cutie. Acasă, podeaua duduie în ritmul rapid al muzicii. Pereții îngână cu glasuri cuprinse de panică. Ori e vorba de o mumie egipteană care s-a întors din morți să-și poarte blestemul și încearcă să-i ucidă pe vecinii de-alături, ori se uită la un film. Sub podea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
văd că sunt albastre, gri și albe. Sunt din plastic rigid și casant. Niște cioburi minuscule. Șindrile, obloane și uluci minuscule. Trepte, coloane și tocuri minuscule. Nu-ți poți da seama dacă e o casă sau un spital. Ușițe și pereți de cărămidă. Pe masa din buctărie stau împrăștiate bucațile dintr-o școală sau dintr-o bisercă. În lipsa imaginii de pe cutie, în lipsa prospectului, minusculele burlane și ferestre mansardate pot compune, la fel de bine, o gară sau un azil de nebuni. O fabrică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
multe programe, de un ecran mai mare, de mai mult volum. Nu suportăm să trăim fără toate astea, dar nu, nimeni nu este dependent. Putem s-o oprim când vrem, sigur că da. Potrivesc un toc de fereastră într-un perete de cărămidă. Îl lipesc cu o pensulă nu mai mare decât aceea de la sticluța de ojă. Fereastra e cât unghia. Adezivul miroase a fixativ de păr. Mirosul are gust de portocale și de benzină. Modelul cărămizilor din perete nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
într-un perete de cărămidă. Îl lipesc cu o pensulă nu mai mare decât aceea de la sticluța de ojă. Fereastra e cât unghia. Adezivul miroase a fixativ de păr. Mirosul are gust de portocale și de benzină. Modelul cărămizilor din perete nu e mai pronunțat decât o amprentă digitală. Mai potrivesc o fereastră; mai dau cu niște adeziv. Tremurul sunetului trece prin pereți, prin masă, prin tocul de fereastră, până la degetul meu. Oamenii ăștia obsedați de distracție... Alergici la concentrare... Bătrânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
unghia. Adezivul miroase a fixativ de păr. Mirosul are gust de portocale și de benzină. Modelul cărămizilor din perete nu e mai pronunțat decât o amprentă digitală. Mai potrivesc o fereastră; mai dau cu niște adeziv. Tremurul sunetului trece prin pereți, prin masă, prin tocul de fereastră, până la degetul meu. Oamenii ăștia obsedați de distracție... Alergici la concentrare... Bătrânul George Orwell a înțeles exact pe dos. Nu, Fratele cel Mare nu ne supraveghează. Cântă și dansează. Scoate tot timpul niște iepuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
dar familia ta nu. Stai în pat, ținându-ți soția în brațe. Încă e caldă, dar nu respiră. Fetița nu plânge. Casa deja clocotește, plină de zgomotul mașinilor, de vocile de la radio și de aburii care bubuie prin țevile din pereți. Adevărul e că poți uita chiar și ziua aceea, și nu ți-ar trebui mai mult timp decât ți-ar lua ca să-ți faci un nod perfect la cravată. O știu foarte bine. Asta-i viața mea. Nu e de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
faci de fiecare dată când piciorul ți s-a vindecat cât de cât și când ai niște bani. Pui la punct toate detaliile. Nu e chiar cum te-ar învăța un psihiatru, dar dă rezultate. După aia lipești ușile în pereți. Pereții îi lipești în fundație. Pui laolaltă cu penseta piesele minuscule ale fiecărui coș de fum și, cât se usucă adezivul, construiești acoperișul. Agăți burlanele minuscule. La fix, până la cel mai mic detaliu. Pui și minusculele ferestre mansardate. Agăți obloanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de fiecare dată când piciorul ți s-a vindecat cât de cât și când ai niște bani. Pui la punct toate detaliile. Nu e chiar cum te-ar învăța un psihiatru, dar dă rezultate. După aia lipești ușile în pereți. Pereții îi lipești în fundație. Pui laolaltă cu penseta piesele minuscule ale fiecărui coș de fum și, cât se usucă adezivul, construiești acoperișul. Agăți burlanele minuscule. La fix, până la cel mai mic detaliu. Pui și minusculele ferestre mansardate. Agăți obloanele. Ridici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
minuscule. Lipești cutia poștală lângă ușa de la intrare. Lipești la poartă sticlele de lapte minuscule. Minusculul ziar împăturit. Când totul e perfect, exact, până la ultimul detaliu, s-a făcut, probabil, trei sau patru dimineața, pentru că acum e liniște. Podeaua, tavanul, pereții nu se mai zguduie. Motorul frigiderului amuțește și din fiecare bec se aude bâzâitul filamentului. Se aude ticăitul ceasului. O molie se lovește de geamul bucătăriei. În cameră e un frig de poți să-ți vezi răsuflarea. Pui bateriile la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]