KorAP: Find »[drukola/base=periferie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...113 114 115 ...177 >

4,422 matches

Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788

42) obiectul direct se deplasează odată cu verbul în topicalizarea VP: obiectul nu se extrage din VP. În schimb, datele din română - extracția liberă a obiectului prin object shift (v. §2.4 supra) și deplasarea XP a verbului fără subordonați la periferia CP (v. discuția din §1 supra în care am arătat de ce deplasarea centrului nu este o opțiune) - arată întocmai opusul: în română, centrul TO este înzestrat cu o trăsătură EPP, care reprezintă instrucțiunea sintactică a umplerii obligatorii a specificatorului TO

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
a ajutat Maria pe copiipe toți. b. I-a ajutat Maria pe toți copiii. În aceeeași linie de argumentare, posibitatea de lexicalizare joasă a copiei obiectului direct se observă și structuri de tipul (48), în care OD este deplasat în periferia stângă propozițională și cuantificatorul flotant care îl reia se lexicalizează la dreapta subiectului. Această distribuție indică o configurație inițială VSO, nu o configurație VOS în care obiectul s-a deplasat prin object shift la periferia internă propozițională, la stânga subiectului in

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
care OD este deplasat în periferia stângă propozițională și cuantificatorul flotant care îl reia se lexicalizează la dreapta subiectului. Această distribuție indică o configurație inițială VSO, nu o configurație VOS în care obiectul s-a deplasat prin object shift la periferia internă propozițională, la stânga subiectului in situ. (48) a. Pe copii i-a ajutat Maria pe toți. (OiVSOi) b. Banii mi i-a dat Maria toți. 5) Un posibil contraargument. Alboiu (1999) discută situația obiectelor propoziționale, insistând că aceastea rămân in

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
nominativului conduce la ideea că deplasarea subiectului în poziție preverbală este un tip de deplasare A-bar (dictată de factori pragmatici, nu de factori gramaticali), confirmându-se astfel ipoteza din Cornilescu (2000); subiectul preverbal în română este deci poziționat în periferia CP, concluzie care va fi întărită în secțiunea următoare de analiza statutului "particulei" să de la conjunctiv (§3.3) și de analiza negației (§3.4) • nu este clar dacă vreun centru din domeniul flexionar IP este înzestrat cu o trăsătură EPP

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
elementele funcționale din nucleul propozițional pentru a determina pozițiile în care acestea se generează/deplasează; vom arăta că elemente funcționale precum auxiliarele verbale, cliticele pronominale, negația propozițională și complementizatorul să marchează limita dintre domeniul flexionar IP și domeniul complementizatorului CP/periferia stângă a propoziției, astfel că elementele lexicale care apar la stânga acestora sunt automat calificate drept elemente de periferie stângă propozițională. 3.1 Nivelul deplasării verbului în româna contemporană 3.1.1 Deplasare V-la-I Odată cu rezultatele din Emonds (1978) și Pollock

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
elemente funcționale precum auxiliarele verbale, cliticele pronominale, negația propozițională și complementizatorul să marchează limita dintre domeniul flexionar IP și domeniul complementizatorului CP/periferia stângă a propoziției, astfel că elementele lexicale care apar la stânga acestora sunt automat calificate drept elemente de periferie stângă propozițională. 3.1 Nivelul deplasării verbului în româna contemporană 3.1.1 Deplasare V-la-I Odată cu rezultatele din Emonds (1978) și Pollock (1989) (v. §1 supra), româna a fost inclusă în clasa limbilor romanice moderne în care verbul se deplasează

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
deplasării obligatorii V-la-I: (61) a. Des merg părinții mei la bunici. b. Des au mers părinții mei la bunici când încă erau tineri. O examinare mai atentă a distribuției și interpretării adverbelor preverbale arată că acestea ocupă o poziție în periferia stângă a propoziției, nu în domeniul flexionar (Schifano 2014). Distribuțional, adverbele preverbale precedă complementizatorul să, generat în poziția de centru al FIN0 (v. §3.4 infra pentru argumentele care arată că să este un complementizator generat în poziție joasă, nu

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
valoare topică (eventual contrastivă). Infinitivul verbal precedat de a susține această ipoteză de a analiză a adverbelor preverbale: a este un complementizator prepozițional care amalgamează proiecțiile de complementizator FORCE 0 și FIN0 în proiecția sincretică C0, astfel că generarea unei periferii stângi nu este posibilă în propoziția infinitivală. În aceste condiții, singura poziție disponibilă pentru adverbul des este poziția postverbală; plasarea adverbului între complementizatorul a și verb indică deplasare joasă / lipsa deplasării verbului la flexiune, opțiune exclusă; plasarea adverbului des la stânga

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
des este poziția postverbală; plasarea adverbului între complementizatorul a și verb indică deplasare joasă / lipsa deplasării verbului la flexiune, opțiune exclusă; plasarea adverbului des la stânga complementizatorului a nu este posibilă, întrucât statutul sintactic al complementizatorului a nu permite generarea unei periferii stângi, astfel că nu există o poziție structurală în care adverbul să fie deplasat din poziția sa de bază. (62) (obiceiul de) [(*des) a (*des) mergedes la bunici] În concluzie, faptul că adverbele pot fi plasate și în poziție preverbală

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
deplasat din poziția sa de bază. (62) (obiceiul de) [(*des) a (*des) mergedes la bunici] În concluzie, faptul că adverbele pot fi plasate și în poziție preverbală nu constituie un contraargument pentru deplasarea obligatorie de tip V-la-I. Adverbele preverbale exploatează periferia stângă a propoziției, o concluzie pe care o vom reține și pentru discuția din secțiunea următoare, unde vom îmbogăți tipologia adverbelor care diagnostichează nivelul deplasării verbului în domeniul flexionar și vom arăta că domeniul flexionar nu constă într-o singură

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
vizibil pentru operațiunea de ACORD care precedă deplasarea. În §II.2.2, am prezentat teoria fazelor propusă de Chomsky (2001, 2008); domeniul flexionar IP este situat într-o fază diferită de domeniul lexical vP, astfel că doar centrul și marginea periferiei vP sunt vizibile pentru operațiunea de ACORD inițiată de un centru din domeniul flexionar. VP nu poate deci rămâne in situ, deplasarea sa la extremitatea fazei fiind obligatorie pentru a asigura condiția de vizibilitate pentru ACORD cu centrele din domeniul

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
a satisface trăsătura EPP a acestui centru; VP a fost eliberat de dependenți interni, grupul VP constând în această etapă doar din centrul V0 și urma argumentului intern. Subiectul se generează ca specificator al vP și ulterior se deplasează în periferia stângă CP a propoziției (eventual tranzitând periferia propozițională joasă) (cf. discuția din §3.1.1 supra și §2 supra passim: constituenții preverbali, inclusiv subiectul, sunt deplasați în periferia stângă CP în română); în funcție de interpretare, este fie un element focalizat (focus

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
VP a fost eliberat de dependenți interni, grupul VP constând în această etapă doar din centrul V0 și urma argumentului intern. Subiectul se generează ca specificator al vP și ulterior se deplasează în periferia stângă CP a propoziției (eventual tranzitând periferia propozițională joasă) (cf. discuția din §3.1.1 supra și §2 supra passim: constituenții preverbali, inclusiv subiectul, sunt deplasați în periferia stângă CP în română); în funcție de interpretare, este fie un element focalizat (focus informațional: Cine citește romane polițiste?), fie tematizat

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
Subiectul se generează ca specificator al vP și ulterior se deplasează în periferia stângă CP a propoziției (eventual tranzitând periferia propozițională joasă) (cf. discuția din §3.1.1 supra și §2 supra passim: constituenții preverbali, inclusiv subiectul, sunt deplasați în periferia stângă CP în română); în funcție de interpretare, este fie un element focalizat (focus informațional: Cine citește romane polițiste?), fie tematizat, focusul fiind atribuit obiectului direct (Ce citește Ion?). Grupul VP, constând din centrul V0 și urma argumentului intern, se deplasează în

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
formele sintetice din punctul de vedere al deplasării verbului; în structuri fără inversiune, nonmarcate, auxiliarul și verbul lexical precedă adverbele din câmpul modului (probabil), timpului (deja) și aspectului (mereu) (reținem și ideea că adverbele plasate preverbal sunt derivate prin exploatarea periferiei stângi CP): (85) a. Ion a plecatprobabil / deja / mereu. b. Va plecaprobabil Ion, nu Vasile. c. Va fi plecat deja când vei fi ajuns tu. d. Ar fi plecatmereu când v-a fost greu dacă nu te-ar fi iubit

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
dacă nu te-ar fi iubit. De asemenea, structura auxiliar + verb lexical precedă cuantificatorul flotant tot/toți, care reflectă o poziție joasă a subiectului în domeniul vP (poziția de generare a subiectului, [Spec, vP], sau o poziție marcată pragmatic din periferia internă propozițională, periferia domeniului vP); cuantificatorul flotant(de altfel, nici adverbele probabil, deja, mereu) nu poate disloca structura auxiliar (+ auxiliar) + verb, fapt care arată că deplasarea verbului lexical în domeniul flexiune este independentă de prezența auxiliarului în structură. (86) a

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
ar fi iubit. De asemenea, structura auxiliar + verb lexical precedă cuantificatorul flotant tot/toți, care reflectă o poziție joasă a subiectului în domeniul vP (poziția de generare a subiectului, [Spec, vP], sau o poziție marcată pragmatic din periferia internă propozițională, periferia domeniului vP); cuantificatorul flotant(de altfel, nici adverbele probabil, deja, mereu) nu poate disloca structura auxiliar (+ auxiliar) + verb, fapt care arată că deplasarea verbului lexical în domeniul flexiune este independentă de prezența auxiliarului în structură. (86) a. Copiii au (*toți

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
b. *dacă îl el face (107) a. dacă Dumnezeu nute ajută b. *dacă te(Dumnezeu)nu ajută Adiacența la complementizatori înalți (FORCE 0) (e.g. că) este posibilă în română, însă apare ca efect al faptului că niciun constituent nu accesează periferia stângă (108a); în condițiile deplasării de constituenți în periferia stângă, se observă că, de fapt, cliticul stabilește relații de adiacență cu verbul, nu cu complementizatorul (108b). Adiacența la complementizatori joși (FIN0) (e.g. să) este, de asemenea posibilă (109a); prezența adverbului

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
nute ajută b. *dacă te(Dumnezeu)nu ajută Adiacența la complementizatori înalți (FORCE 0) (e.g. că) este posibilă în română, însă apare ca efect al faptului că niciun constituent nu accesează periferia stângă (108a); în condițiile deplasării de constituenți în periferia stângă, se observă că, de fapt, cliticul stabilește relații de adiacență cu verbul, nu cu complementizatorul (108b). Adiacența la complementizatori joși (FIN0) (e.g. să) este, de asemenea posibilă (109a); prezența adverbului de negație nu indică însă că relația de adiacență

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
qp C0 NEGP [+directiv] qp ADVP NEG' 4 qp nu NEG0 PERSP [+V] qp P PERS' 4 qp te PERS0 MOODP [+N] qp VP MOOD' 4 qp du Mood0 .... duce Specificarea categorială se dovedește a fi foarte importantă: deplasarea în periferia stângă a propoziției fără ca adverbul nu să creeze efecte de intervenție este posibilă pentru participiile pasive, categorii verbale nominalizate / adjectivizate, deci specificate categorial ca [-V]; deplasarea participiului pasiv este dictată exclusiv de factori pragmatici (i.e. este o formă de deplasare

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
complementizatori scindați sau dublați. Structura ca... să a fost analizată de Stan (2007) ca reprezentând o instanțiere prototipică a ipotezei scindării complementizatorului în două proiecții separate, FORCEP și FINP, între care se găzduiesc constituenți dislocați (focus (130a), topic (130b)) în periferia stângă a propoziției subordonate (Rizzi 1997): (130) a. Pe cine ai vrea să vezi? Vreau ca DOAR PE IONsă-l văd. b. Ce ai vrea să facă Ion? Aș vrea ca Ion să facă traducerea. Mai puțin discutată în literatură este

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
traducerea. Mai puțin discutată în literatură este construcția cu recomplementare / dublarea complementizatorului (v. Fontana 1993: 163-165, pentru definirea termenului) în care să lexicalizează ambele poziții C, FORCE și FIN. În limba contemporană, recomplementarea lui să este determinată de prezența în periferia stângă a constituentului nu cumva / nu care cumva, deci este parțial idiomatică, însă în româna veche structura permitea mai mare flexibilitate (v. §IV.2.2). În structurile subordonate, primul să lexicalizat este echivalent cu ca (din structura ca... să) (131

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
În al doilea rând, dacă să se generează în FIN, se poate explica libertatea spațiului care îl precedă pe să de a găzdui constituenți cu interpretarea pragmatică (e.g. (130), (131), (133c'): spațiul dintre să și limita stângă propoziției subjonctivale reprezintă periferia stângă a propoziției. În al treilea rând, generarea lui să în FIN explică de ce să se poate combina și cu alți complementizatori / conjuncții, e.g. cu dacă, cum (134a-b) (nu toate combinațiile sunt posibile din cauza trăsăturilor de selecție: că nu se

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
cum (134a-b) (nu toate combinațiile sunt posibile din cauza trăsăturilor de selecție: că nu se poate combina cu să, întrucât că selectează indicativ sau condițional, nu și subjonctiv); primul complementizator lexicalizează poziția FORCE, iar să, poziția FIN; intercalarea de constituenți în periferia stângă este, conform analizei, posibilă (134c). Combinarea cu alți complementizatori a fost luată ca argument în sprijinul interpretării lui să ca marcă flexionară; considerarea lui să drept un complementizator generat în poziție joasă oferă însă o explicație corectă pentru această

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
care să meargă. Putem astfel reveni la reprezentarea (99) / (114) și putem înlocui ultima proiecție necunoscută (notată XP) cu FINP; să este un complementizator care se generează în centrul acestei proiecții. O reprezentare mai complexă a nucleului flexionar și a periferiei stângi, cu ambele centre lexicalizate, este dată în (137); reprezentarea de mai jos surprinde structura sintactică a majorității exemplelor discutate în această secțiune. (137) FORCEP (TOP, FOC, TP) FinP NEGP PERSP MOODP TP ASPP ca să nu -l daui ti ti

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]