3,131 matches
-
feroviar al țării unde ministrul de resort și-a dat demisia pentru că, timp de un an, trenurile de pe toate rutele cumulaseră o Întârziere de vreo două minute și jumătate. Era exact ora 18.48, o mărturisea vechiul orologiu care domina peronul gării copilăriei. Când a dat cu ochii de cadranul alb și rotund, Toshiro Fujimori și-a privit, din instinct, rablamentul expirat de la mână. La urma urmei, era un rău și un ingrat: de pe la 15 ani, de când Îl primise cadou la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
a tresărit ca trezit brusc din somn, a tremurat o clipă indecis și apoi a Început să se deplaseze În cadența impecabilă de totdeauna. Înviase. Dar adevăratul șoc a venit abia după aceasta. Toshiro Fujimori și-a așezat geamantanul pe peron și s-a mai uitat o dată la orologiul gării, ca să poată potrivi orarul și minutarul ceasului său, amândouă oprite aleatoriu În timpul ultimului exercițiu de resuscitare dinaintea plecării din Osaka. Nu era nevoie: obiectul care dăduse În primire În urmă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
am prins loc pe scaun, așa că m-am plasat strategic În zona ușilor din dreapta după direcția de mers. Acolo aveam cele mai mari șanse să nu fiu deranjat pentru că, Începând de la Universitate și până la Sudului inclusiv, toate stațiile sunt „cu peronul pe partea stângă”, cum obsesiv se auzea În difuzoare anunțul periodic. Ori de câte ori circul cu transportul În comun, fac tot ce pot să evit contactul corporal cu Întâmplătorii tovarăși de călătorie, mai cu seamă dacă e vorba despre dame. Am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cărare alcătuia bara unui mare T, a cărui linie verticală era aleea de stejari zvelți, de o seamă cu mama, care traversa (după cum am spus) noul parc, pe toată lungimea. Privind În lungul acestei alei, de la baza T-ului de lângă peronul casei, puteai să distingi foarte clar micul spațiu strălucitor la cinci sute de metri depărtare - sau la cincizeci de ani depărtare față de momentul În care mă aflu acum. Instructorul nostru curent sau tata, când stătea cu noi la țară, Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
numai ca să afle unde e, dar și ca să-și exprime cumplita suferință: faptul că era străină, naufragiată, fără bani, suferindă, În căutarea acelui pământ al făgăduinței unde va fi În sfârșit Înțeleasă. Pot s-o vizualizez, cu aproximație, stând În mijlocul peronului pe care abia a coborât și unde trimisul meu fantomatic Îi oferă În van un braț pe care ea nu-l vede. („Eram acolo, părăsită de toți, comme la Comtesse Karenine“, s-a plâns ea ulterior, elocvent, dar nu tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
de noapte palizi În jurul unui felinar singuratic, ca sateliții din jurul planetei Jupiter. Un ziar dezmembrat tresălta pe o bancă. Undeva, În tren, se auzeau glasuri Înăbușite și o tuse liniștitoare. Nu era nimic interesant În mod special pe porțiunea de peron din fața mea și totuși nu-mi puteam dezlipi privirea de ea până ce ea nu se desprindea de bunăvoie de mine. În dimineața următoare, câmpuri ude de sălcii diforme, Înșiruite de-a lungul spițelor unui șanț, sau un șir de plopi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
scândurile pontonului pe jumătate sfărâmat, acoperindu-și sânii cu brațele Încrucișate, pentru a se feri de vântul dinspre răsărit, În timp ce scotea limba provocator spre urmăritorii ei. Cealaltă imagine aparține unei sâmbete din vacanța de Crăciun a anului 1916. Priveam de pe peronul tăcut, Înveșmântat În zăpadă, al micii gări Siverski de pe traseul trenului de Varșovia (era cea mai apropiată de moșia noastră) un crâng argintiu din depărtare care devenea plumburiu sub cerul serii și așteptam să apară dâra de fum violet-Închis a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
profitat de o perioadă de acalmie a acelei vesele activități, ca să iau o gură de aer curat. M-am deplasat Încetișor pe culoarul aglomerat, călcând peste trupurile bărbaților care sforăiau și am coborât din tren. O ceață lăptoasă plutea peste peronul unei gări anonime -eram pe undeva, În apropiere de Harkov. Purtam ghetre și o pălărie derby. Bastonul pe care-l țineam În mână, un obiect de colecție ce aparținuse unchiului Ruka, era din lemn de culoare deschisă cu frumoase pete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Ruka, era din lemn de culoare deschisă cu frumoase pete maronii, iar mânerul era un glob neted, roz, de coral, incastrat Într-o coroniță de aur. Dacă aș fi fost unul din tragicii vagabonzi care stăteau ascunși În ceața de pe peronul unde un tânăr filfizon firav se fâțâia Încoace și-ncolo, n-aș fi rezistat tentației de a-l lichida. Tocmai când mă pregăteam să mă urc În tren, acesta a pornit smucindu-se; piciorul mi-a alunecat și bastonul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
se miște tot mai repede pe măsură ce picioarele copilului nostru se lungeau și când avea vreo patru ani, copacii și tufele cu flori au pornit hotărâte spre mare. Așa cum vezi câteodată În viteză un șef de gară plictisit stând singur pe peronul unei halte În care trenul tău nu oprește, tot așa se Îndepărta tot mai mult cutare sau cutare paznic al unui parc cenușiu, În timp ce parcul continua să curgă mai departe, purtându-ne spre sud, spre portocali și arbuști, spre mimozele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
scrisoarea din București.“ Nu m-am dus la gară. Dar nu am rezistat să nu-l văd pe prietenul meu cum pleacă. M-am dus în cimitir. De acolo, prin gardul de plasă, se vedea gara, cu vagonul tras la peron. Nu puteam vedea mulțimea din gară, vagonul fiind așezat chiar în dreptul peronului. Nu se auzea nimic, nici un zgomot. Doar siluetele mișcându-se din când în când în jurul vagonului. Urmăream concentrat, cu sufletul chircit, să aud șuierul locomotivei, garnitura să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
rezistat să nu-l văd pe prietenul meu cum pleacă. M-am dus în cimitir. De acolo, prin gardul de plasă, se vedea gara, cu vagonul tras la peron. Nu puteam vedea mulțimea din gară, vagonul fiind așezat chiar în dreptul peronului. Nu se auzea nimic, nici un zgomot. Doar siluetele mișcându-se din când în când în jurul vagonului. Urmăream concentrat, cu sufletul chircit, să aud șuierul locomotivei, garnitura să se urnească și, ușor, să se piardă după cotul liniilor din dreptul Băncii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
era nepăsătoare, îi plăcea muntele, mai ales Omul cu vârful lui, și prea puțin îi păsa cine o scotea la peisaj. Nu a înțeles atunci și nici n-a aflat vreodată ce se întâmplase, de-am expediat-o chiar de pe peronul gării. Am întârziat cât mai mult înapoierea. Aș fi putut să mă duc întâi acasă la mine și de-acolo să-i telefonez Esterei. Sau să nu mă mai duc deloc. Să las povestea oprită așa, în vagonul acela. Știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Povestea narghilelei — Mersi și buon jurne ! Muzicantul, de prin părțile noastre, își ia rămas-bun de la publicul trenului ce leagă aeroportul Charles de Gaulle de Paris, după ce a cîntat un amestec de melodii dintr-un folclor parizian de metrou. Apoi, de pe peron, rîzînd și făcînd cu mîna, lansează un „glasul roților de tren” scurt și sonor. Intru așadar în Paris de parcă m-aș fi dat jos în gară la Craiova. La hotel am o surpriză : deși totul fusese plătit dinainte, recepționerul, care
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
apoi a ieșit chiar pe platformă, în bătaia vântului și nu i-a zis nimeni nimic, asta i-a plăcut, rumänische Ordnung, fiindcă în Imperiu nu s-ar fi permis așa ceva. I-a mai plăcut și gara din Sinaia și peronul regal, în schimb Gara de Nord nu i s-a părut grozavă, mai ales că pavajul era destul de stricat, în schimb l-au dat gata die Droschken, elegante, cu vizitii îmbrăcați în catifea, cu căciuli de catifea și niște murgi vânjoși. În
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
buza de jos. Cine tace consimte, așa că Alexandru se sui pe capră. — Conduc încet, dar vă rog să vă apucați cu mâna cealaltă de mâner, ca să fim siguri că nu mai pățiți ceva! După nici o jumătate de oră ajunseră la peron, în dreptul marchizei. Casa era luminată și pe dinafară, și pe dinăuntru. Apăru Toader, vesel ca-ntotdeauna, deși nu era cazul, și-l ajută pe stăpânul lui să-l dea jos pe bărbatul din trăsură. Toader nu scoase o vorbă, nu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
șiragul de perle la spate, cadou de la nunta de argint, dar a făcut-o cu neîndemânare, alegându-se cu o nouă muștruluială. Doamna-mamă Maria Livezeanu era nervoasă și emoționată: prea mulți musafiri necunoscuți. 3 Vizitiii opriră rând pe rând, la peronul bine măturat de zăpadă. Era ger. Prima ajunse birja de piață a lui Mișka, cea la care erau înhămați doi frumoși cai albi. Din ea coborâră cei patru gazetari de la Universul, Procopiu și frații Mirto, toți în ținută de gală
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
fie un ghimpe în coasta neantului. Fără puțină obrăznicie, talentul nu - și poate croi drum spre consacrare. Arta modernă e semn, nu narațiune. Arta valoroasă vorbește simplu despre lucruri complicate. Arta începe să semene cu o femeie frumoasă aflată pe peronul unei gări prin care trenurile circulă fără oprire. Artiștii sunt niște muritori spuziți de glorie. În artă, ori sugerezi, ori enervezi. În artă, dacă publicul nu este șocat, rămâne leneș. Arta nu poate avea doar un scop provocator. Marea artă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de la o localitate la alta sau cei care rupeau biletele la intrare, dacă mai trăiesc. Puținii călători risipiți ici-acolo în incinta impresionantului patrulater al holului central, înalt cât o clădire cu două etaje așteaptă cu stoicism venirea trenului. Pe peron pace și liniște, ca sub zidurile unei mănăstiri în ruină. Doar vreo doi jandarmi, care neavând cum să-și petreacă timpul, precum pistonul unei pompe cu aburi, se duc și vin dintr-un capăt în altul; câțiva bătrâni, o mamă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
tine când pornești la drum, Bidaru urcă în Rapidul ... 56 spre București, cu plecarea la ora optsprezece și..., împreună cu una din cele două fiice ale sale. Ca toți cei din compartimentul șase, acum își cumpărase legitimațiile de călătorie direct de pe peron, de la singura casa de bilete improvizată, făcând slalom printre mormanele de moloz. Nimerise locurile 61 și 62. Locul 61 de lângă ușă îl va ocupa el, tatăl, iar fiica locul 62 de vizavi. Locurile lui preferate, încă din vremurile de tristă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
realitate, urmată de o oprire ceva mai lentă a întregii garnituri. Gara Adjud! O gară modestă și liniștită. După un scurt schimb de călători și o staționare de aproape două minute, trenul a pornit din nou, silențios, lăsând în urmă peronul aproape pustiu. Soarele s-a ascuns deja după orizont. Pe cer se observau semnele unui amurg liniștit. Încă puțin și se va întuneca complet. După o liniște relativă, discuția, întreruptă accidental, a reînceput. Dacă vreți să vizitați satul, cred că
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
se puse în mișcare cu o zdruncinătură bruscă, printre pufnituri, fiare ce se ciocneau între ele și țipetele mecanicului, îi săltă inima din piept și trebui să se țină cu forță de banchetă ca să nu se arunce în cap pe peron. Iar la coborâșuri, cu aproape o sută de kilometri pe oră, cu aerul și fumul ce pătrundeau în voie pe fereastră, văzând cum treceau vertiginos pe lângă el stâlpi de telegraf, copaci și case, Gacel credea că moare și mușca marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
la îndemână. Când, aproape pe înserat, se opriră într-o minusculă gară de munte și conductorul anunță că aveau la dispoziție zece minute ca să-și cumpere ceva pentru cină, Gacel nu putu rezista tentației, sări jos și alergă până la marginea peronului, ca să pipăie zăpada albă cu propriile-i mâini. îl uimi consistența ei. Mai mult decât răceala, l-a impresionat acea moliciune de nedescris, ușor scârțâitoare, care se topea între degetele sale, care nu era nici ca nisipul, nici ca piatra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
i-aduse o clipă În minte piața de gâște din Turcia și se agăță de amintirea acestei piețe, Încercă să și-o Înfiripe În minte, să pună cărămizile și să instaleze tarabele, până când aceasta avu tot atâta realitate ca și peronul spălat de ploaia rece ori semnalele luminoase ce se tot schimbau. Apoi bărbatul i se adresă și ea se văzu obligată să revină din lumea ei ascunsă și să afișeze o mină de voioșie și curaj. — Ei, domnișoară, o să avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Semnalele clipiră verde pe deasupra vagoanelor de dormit, iar arcul acoperișului gării se ridică deasupra vagonului. Vânzătorii de ziare Începură să țipe. Un șir de bărbați țepeni și gravi, În pelerine negre, și de femei cu voaluri negre așteptau În lungul peronului. Neinteresați, asemenea unei adunături de străini eleganți veniți la o Înmormântare, aceștia priviră șirul de vagoane de clasa Întâi trecând prin fața lor, Ostende - Köln - Viena - Belgrad - Istanbul, până la vagonul de dormit pentru Atena. Apoi se urcară cu plasele și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]