9,829 matches
-
răutate, dar asta văd eu, poate e altfel. Rădăcinile din pământ în dansul lor nebunesc alături de ploaie, au început să iasă la soare. Înaintea morții lor, bucuria luminii face parte din minunățiile unice ale ultimilor clipe de viață. Cad iarăși picături sănătoase de ploaie, când peste soare, când peste pământ și nu se sfiesc că rănesc copacii ori sufletele de după fereastră. Fulgerele despică cerul și-mi pare că sunt prea multe pentru o banală ploaie de câteva ore. Zgomotele tunetelor ne
UNDEVA, BAT CLOPOTE DE BISERICĂ de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1316 din 08 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371566_a_372895]
-
mi pare că sunt prea multe pentru o banală ploaie de câteva ore. Zgomotele tunetelor ne asurzesc și ne duc mâna imediat la făcutul sfintei cruci. - Doamne, ai grijă de noi! Ropote de apă făcută-n miliarde de miliarde de picături, mă transformă din nou într-o înspăimântată de natură. Mă dau după perdea, ca și cum mi-ar fi cel mai zdravăn zid de apărare și-mi împreunez mâinile a rugăciune. Mi se răcește sufletul și trupul. Florile au miros de descompus
UNDEVA, BAT CLOPOTE DE BISERICĂ de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1316 din 08 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371566_a_372895]
-
de frică, de neputințe și nedumeriri, te ajută să te rogi și mai mult. Soarele nu și-a mai tras nici o geană de pe un ochi, să-și poată duce căldura către noi. Ceasul din perete îmi turuie același ritm de picătură pe tablă veche și ori de câte ori mă uit spre el, are oareșce sfială și mai slăbește din intensitatea glasului dogit de vreme. Sunt iarăși într-un moment ca și surdul în dobă. S-a oprit lumea în loc ori poate timpul, că
UNDEVA, BAT CLOPOTE DE BISERICĂ de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1316 din 08 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371566_a_372895]
-
a patului, alăturându-mă acestei ființe dornice să savureze deliciul amorului liber. Buzele mele fierbinți o atinseră pe gât și apoi pe gură, iar ea se pierdu cu totul, răspunzându-mi la sărut. Am coborât sărutul între sânii rotunzi, aplicând picături de răscolitoare transfigurări, plimbându-mă cu limba pe mameloanele rigidizate de fiorii plăcerii și înnebunite de poftă. Mi-am continuat drumul apoi spre ombilic, unde desenam circumferința acestuia, cu migală și pasiune. O simțeam secătuită parcă, de acel amestec straniu
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374718_a_376047]
-
Autorului Nu-mi plac povești nepovestite, cuvinte nerostite încă, Sunt ca o apă cristalină prinsă-n izvorul de sub stâncă Și peste care taina vremii nu a creeat nici-o fisură, Dacă dorești să-ți stâmperi setea nu poți să iei o picătură. În fiecare fir de viață... destinul a tot scris povești... Însă, capabil să le spună, doar tu, stăpânul vieții, ești. Desprinde-le de firul vieții ș-așează totul pe hârtie, Din bob cu bob clădește versul și pune versu-n poezie
DESPRINDE-LE DE FIRUL VIEȚII... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1602 din 21 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/374845_a_376174]
-
călătoare, căci simt ades zvâcnind în mine amprenta unui soare pe care l-am urmat orbește, prea multe cuiburi părăsind, încât nici nu mă mir acum că, doar la gândul lui, m-aud cântând. Cândva, probabil că am fost o picătură-n ploaia verii ce-a tremurat năvalnică, simțind dorința vie a apropierii de arșița pământului bătrân cu care se va contopi, lăsând în trupul meu nevoia primară de a dărui. Cândva, probabil că am fost o stea din Ursa mare
CÂNDVA, PROBABIL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374862_a_376191]
-
cu o sticlă de coniac în mână și a tot degustat-o în timp ce Iuliana înghițea greu câteva bucățele de brânză și puțină pâine. - Dacă nu mai mănânci, strânge masa, i-a vorbit el răstit și a dat pe gât ultimele picături de pe fundul sticlei. Apoi, întocmai ca în noaptea precedentă, privind-o cum face ordine, bărbatul s-a ridicat încet, pe nesimțite, a cuprins-o pe la spate în brațe și a început să o dezbrace cu brutalitate. De data asta a
EPISODUL 3, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374816_a_376145]
-
un lan de porumb. La noi, cei mai corupți sunt cei care ar trebui să lupte cu fenomenul. De fapt, ei luptă cu noi. Cei mulți, care am uitat cum se fabrică o emoție. Ce s-ar întâmpla cu o picătură de rouă din iarbă dacă am augmenta-o până la dimensiunea unei bălți? Sau, dimpotrivă, ce s-ar întâmpla cu superba coadă de păun dacă am lega-o strâns cu o sfoară pentru a ocupa mai puțin loc? Ironia diurnă are
CU NOI E DUMNEZEU, TRĂIASCĂ ROMÂNIA! de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374934_a_376263]
-
din 01 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului La poarta sufletelor bat amintiri Grădini de sentimente înfloresc Cu flori de vise sau cu amăgiri Din clipele de viață ce se risipesc. Iar în oglinda sufletului omenesc Tăcute umbre se răsfrâng Doar picături de lacrimi le stropesc Stingând văpaia-n inimi care plâng. Când vise și gânduri se contopesc Se aud acorduri de suflete vibrând Pierzându-se în corul îngeresc În tainice ecouri murmurând. Pe-al vieții ocean învolburat Destine enigmatice se unduiesc
UMBRE ÎN OGLINDA SUFLETULUI de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375010_a_376339]
-
și al străbunicului Îl voi apăra de toate relele Îl voi transforma într-un porumbel al păcii Mă cheamă vânătorii Trandafirii înfloriți în grădină Eu o să mă întorc În această arenă punct de vedere sau punct de întâlnire Ca să caut picătura de apă pe frunte Istoria mea se sfârșește acolo unde începe istoria strămoșilor mei A strămoșilor strămoșilor mei ȘI CUVÂNTUL PE CARE L-AM UITAT Cel care a trecut la firul ierbii Și funingine a depus pe pământul parfumat Acela
POEZIE ALBANEZĂ DIN KOSOVA VEHBI MIFTARI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375011_a_376340]
-
și suflet, iubire,- Curmate au fost toate Deodată, ca de trăznet Și totul a împietrit! Dar înăuntru lavă A rămas fierbinte... Cu-ncetul, s-a mai răcit... După ani, a crăpat puțin piatră, S-a revărsat timid lavă călduța, Si picătură cu picătură Ne-a dezmorțit, ne-a amețit Și trecutul l-a mai alinat. Poate în curând va fi prea târziu; Poate în curând nu va mai fi timp... Poate în curând ne va lăsa memoria Și nimic nu ne
POATE ÎN CURÂND VA FI PREA TÂRZIU ( VERSIUNE BILINGVĂ ROMÂNĂ-EBRAICĂ) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373806_a_375135]
-
iubire,- Curmate au fost toate Deodată, ca de trăznet Și totul a împietrit! Dar înăuntru lavă A rămas fierbinte... Cu-ncetul, s-a mai răcit... După ani, a crăpat puțin piatră, S-a revărsat timid lavă călduța, Si picătură cu picătură Ne-a dezmorțit, ne-a amețit Și trecutul l-a mai alinat. Poate în curând va fi prea târziu; Poate în curând nu va mai fi timp... Poate în curând ne va lăsa memoria Și nimic nu ne va face
POATE ÎN CURÂND VA FI PREA TÂRZIU ( VERSIUNE BILINGVĂ ROMÂNĂ-EBRAICĂ) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373806_a_375135]
-
câți din fulgii ce plutesc Să cern din puritatea ei, Să troienesc cu ei alei Pentru acei ce se iubesc? Sau câte-n noapte adieri, Dospind arome și nectar, Să port spre sufletul amar, Ca mult dorite mângâieri? Adie-n picături sau fulgi, Al vrerii Tale mir și semn Pentru iubirea mea, îndemn, Dă, Doamne, dorul să-l alungi! *** [pictura: Infinite Longing... by Juliana Nan] Referință Bibliografică: Dă, Doamne, dorul să-l alungi! Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
DĂ, DOAMNE, DORUL SĂ-L ALUNGI! de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373802_a_375131]
-
să cunoască somnul odihnitor. În fine, alimentația trebuie să fie, deopotrivă pentru sănătoși și suferinzi, simplă și cumpătată: un pahar de apă proaspătă pe stomacul gol (curăță aparatul digestiv), grâu germinat, ulei de măsline, o linguriță de miere naturală, câteva picături de propolis, pâine integrală (toate alimentele rafinate sunt dăunătoare!), multe fructe și legume bine spălate, crude și nedescojite. Acest nucleu al alimentației zilnice poate fi completat, totdeauna în cantități rezonabile (la încheierea mesei să ai sentimentul că ar mai încăpea
SĂNĂTATEA – BUNUL CEL MAI DE PREŢ AL OMULUI de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373926_a_375255]
-
și are sălașul în desiș sau pur și simplu dorind să-și impună autoritatea în fața caprelor. Razele curioase ale lui Helios se strecoară printre ramurile care-și scutură mantaua pictată în nuanțe de verde, galben auriu și cafeniu roșcat, de picăturile reci ale dimineții legănându-se ușor în bătaia vântului. Într-un luminiș nu departe de malul râului unde începe desimea pădurii, se zărește bătrânul care tot răscolește cu bastonul covorul cafeniu așternut peste pământul negru și reavăn, în jurul unor buturi
ÎN PĂDURE DUPĂ GHEBE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373953_a_375282]
-
aceeași idée. Dar, ca două stiluri În gând le-mpletesc, lipesc sensuri, ocolesc, mă întorc să nu pierd tremurul inimii în inflexiunea rimei din același poem. Mă tem. Unul? Parcă două citisem... Recitesc și zâmbesc. Întregit, e un singur poem Picătură de limerick într-o mare de liric.... AZI ÎNSINGURAREA Lumea cearșafurilor sfâșiate împânzește pământul, spoiala mușchilor verzi-albăstrui, fata morgana lacului cu ape stătute, lacul murdărit de țiței, șuvițe albe printre șuvițe albastre, cârpe rupte, uzate înainte de vreme pierdute din pânza
DESLUŞIRI (POEME) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373971_a_375300]
-
de cireș”), Valentin Popa („Lumile dispărute ale Cameliei Iuliana Radu”), Petre Gigea-Gorun („Nevasta șefului de gară”), Leonard Ionuț Voicu („Surorile”, fragment de român), Niculae Grosu („Blestemele nației române” Alcătuiri disjuncte (4/16)”), Vasile Spiridon („Gruparea culturală Rugul Aprins”), Florin Măceșanu („Picătură de pictură „Constantin Makovski”), care, cu toții la rândul lor, descriu cu multă inteligență filozofica despre multiplele fenomene ale vieții, despre existența și creația nobilă a omului în spațiul universal, despre umanism și dreptul ființei umane la libertate și dezvoltare multilaterala
APRILIE 2017, EDIȚIE DEDICATĂ SFINTELOR SĂRBĂTORI CREȘTINE ȘI NU NUMAI… de GALINA MARTEA în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374017_a_375346]
-
din 20 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Sunetele în amurg Mi-au căzut așteptările între culorile serii... printre păsările cerului, dar tot nu ai venit. Singură ascult țipatul lung ce-n ramuri se agață... și las timpul subțire să arunce picăturile clipei peste mine. Doar între cer și pământ îmi împrăștii privirea, în spațiul fisurat de sunete unde mai cred că ne vom întâlni. Te caut și te aștept între adieri de vânt... chiar dacă ciorile plâng, iar clopotele își sparg sunetele
SUNETELE IN AMURG de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374088_a_375417]
-
Dorel Dănoiu Publicat în: Ediția nr. 2301 din 19 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Iepurașul Primăvara a venit dând căldură tuturor. Iată, totul a-nverzit sub penel multicolor. Flori și frunze sunt pe ram, gâzele au rostul lor. Mai bat picături în geam cu destine-n viitor... Când Eostre-a transformat pasărea în Iepuraș, tot atunci am căpătat ouă, de la un poznaș. Ca ofrandă pentru ea sunt vopsite colorat, puse-n coș ce se-ascundea prin grădinile din sat. Iepurașul mult visat
IEPURAȘUL de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2301 din 19 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375313_a_376642]
-
sa, se pune prea mult accent pe bunele intenții (în plan material) în loc să se respecte pur și simplu comportamentul adecvat credinței, venit din interior. Această dăruire necondiționată se rezumă perfect în crezul lui Al-Gazali, exprimat succint prin următoarele cuvinte: „Fericirea picăturii este acea de a muri în râu.”. E un crez care poate fi înțeles ca atare, dar poate fi interpretat și ca jertfă supremă, așa cum, din păcate, e interpretat de unii extremiști sinucigași, care renunță complet la propria individualitate, convinși
ISLAM – CINCI STÂLPI ŞI ULTIMA ÎNFĂŢIŞARE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375297_a_376626]
-
de la Văvăluci”, un poet cu sensibilitate, dar și cu o mare putere de dăruire în a valorifica într-un mod plăcut niște lucruri pe cale de dispariție. Recomand cu plăcere această carte tuturor celor care mai păstrează în ființa lor o picătură de românism pur. „Tradiții creștine și ritualuri populare românești" de Maria Filipoiu Recenzie de Girel Barbu - poet, eseist și epigramist Comuna Ruginoasa, Satul Pinu, Județul Buzău Referință Bibliografică: „Tradiții creștine și ritualuri populare - un manual de ritualuri creștine/ Girel Barbu
UN MANUAL DE RITUALURI CREȘTINE/ GIREL BARBU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1996 din 18 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375381_a_376710]
-
făcută din multe cuvinte. Natura își dăduse silința la facerea ei și Creatorii divini aprobaseră construirea unui chip ce urma să respecte forma femei astrale. Purta nemărginimi în toate componentele din care se împlinise la care învățase să aduge mereu picături din farmecul cu care natura o înzestrase. Lăsa ochilor ce o întâlneau repere din care puteai naște opere în pictură, în sculpturi expoziționale și din mrejele ei puteai face o carte a poeziilor eterne pe care să o așezi sub
MARNA, CARTEA DRAGOSTEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375446_a_376775]
-
le -am zis; Stați, toți aveți dreptate numai eu nu. Corect, am să merg să o caut și am să-i spun de ce m-am uitat, uitându-mă la ea Afară cădea o burniță călie și un vânt amețit spulbera picăturile, că doar de ieșit nu-ți ardea pe timpul ăsta al nelegiuirilor atmosferice. M-am conformat și am luat-o la vale pe jos, să caut, ce să caut,unde să caut,cum îmi închipui eu că o mai pot găsi
MARNA, CARTEA DRAGOSTEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375446_a_376775]
-
ei nu mai văzuse atâtea răni câte avea acel prinț. Puse mâna și curăță sângele, își rupse fâșii din rochie cu care înfășură plantele aduse de cârtiță strâns lipite de răni, apoi picură din apa luată de le izvor câteva picături pe buzele rănitului. Acesta deschise ochii și o privi nedumerit. - Voichița... - Mă cunoști? Se miră fata Împăratului Negru. - Eu sunt... Înainte de a spune cine era, feciorul își pierdu iar cunoștința. Cârtița răsuflă ușurată. După părerea ei, nu era încă momentul
ZMEUL CEL CU ZECE CAPETE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375408_a_376737]
-
într-un dans amețitor, stă pe jumătate neclintită în fața mea, pe masa de lemn de culoarea cireșului unde a fost adusă și pusă cu grijă, iar eu privesc pierdută, secunde întregi fără oprire, la fereastra pe care se preling, zorite, picături de ploaie întârziate și reci. Gândurile mi se îndreaptă spre cele ce au fost cândva, rămase printre potecile străbătute ale existenței și spre cele ce vor sosi, aflate în zbor, pe aripile destinului, deasupra tuturor speranțelor ce se înalță către
LA O CAFEA CU LAPTE, DE VORBĂ CU PROPRIUL DESTIN de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375470_a_376799]