58,806 matches
-
Mark Twain și, lăsîndu-se influențat de haimanalele capitaliste numite Tom Sawyer și Huckleberry Finn, a încercat să destabilizeze școala și unitatea noastră de pionieri. Ia spune, elev, ce ți-a plăcut ție la cei doi derbedei americani? - Mie mi-a plăcut la cei doi derbedei americani... - Spune mai repede! Ce ți-a plăcut? - Mie mi-a plăcut de Huck, fiindcă este îndrăzneț și merge cu pluta pe Mississipi ca plutașii noștri pe rîul Neagra. - Și la Tom? - Că are haine frumoase
Generații jertfite by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16995_a_18320]
-
Huckleberry Finn, a încercat să destabilizeze școala și unitatea noastră de pionieri. Ia spune, elev, ce ți-a plăcut ție la cei doi derbedei americani? - Mie mi-a plăcut la cei doi derbedei americani... - Spune mai repede! Ce ți-a plăcut? - Mie mi-a plăcut de Huck, fiindcă este îndrăzneț și merge cu pluta pe Mississipi ca plutașii noștri pe rîul Neagra. - Și la Tom? - Că are haine frumoase, rosti ușurat băiatul. - Sigur că da, sigur că da! Dar fuga de la
Generații jertfite by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16995_a_18320]
-
să destabilizeze școala și unitatea noastră de pionieri. Ia spune, elev, ce ți-a plăcut ție la cei doi derbedei americani? - Mie mi-a plăcut la cei doi derbedei americani... - Spune mai repede! Ce ți-a plăcut? - Mie mi-a plăcut de Huck, fiindcă este îndrăzneț și merge cu pluta pe Mississipi ca plutașii noștri pe rîul Neagra. - Și la Tom? - Că are haine frumoase, rosti ușurat băiatul. - Sigur că da, sigur că da! Dar fuga de la școală, indisciplina lor? Pe
Generații jertfite by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16995_a_18320]
-
la Paris, întrerupe strălucite studii universitare, vrea să scrie, scrie tot timpul. Cartea sa face deja zgomot, susținută cu entuziasm de mai mulți oameni celebri." (p. 12). După întîlnire el îi scrie, tranșant: vrea s-o revadă. Ea acceptă: "Îi plac. Îl plac. La urma urmei, de ce nu?" (p. 13). Apoi: "Jim și cu mine ne revedem adesea de la prima întîlnire în cafeneaua pustie. Sînt tot felul de pretexte prostești: puțin cinema, teatru, muzee, grădina Luxembourg, Tuilleries.(...) Ezitare, panică și încîntare
Sollers - erou de roman by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/17009_a_18334]
-
întrerupe strălucite studii universitare, vrea să scrie, scrie tot timpul. Cartea sa face deja zgomot, susținută cu entuziasm de mai mulți oameni celebri." (p. 12). După întîlnire el îi scrie, tranșant: vrea s-o revadă. Ea acceptă: "Îi plac. Îl plac. La urma urmei, de ce nu?" (p. 13). Apoi: "Jim și cu mine ne revedem adesea de la prima întîlnire în cafeneaua pustie. Sînt tot felul de pretexte prostești: puțin cinema, teatru, muzee, grădina Luxembourg, Tuilleries.(...) Ezitare, panică și încîntare de partea
Sollers - erou de roman by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/17009_a_18334]
-
care-l ascundeau însă în interiorul celor patru forme ale seriei, în infinitele variațiuni din care, cu greu, mai putea fi extras motivul generator, modelul, prototipul... Știu că sunteți muzicolog. Eu, din nefericire, sunt un sălbatic în materie de muzică. Îmi place să ascult muzică, dar nu mă pricep deloc la ea. Presupun numai că, în muzică, a existat ceva paralel cu ceea ce se petrecea în pictură. M-ar interesa ce credeți despre această disimulare a formei, a formei ideale - s-o
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
și tot la patru ani am avut prima unire sexuală cu o fată. Nu mă laud cu acest lucru. Aveam niște puteri serioase încă de la vîrsta aceea și băieții de pe stradă simțeau acest lucru și mă ascultau. De pildă, ne plăcea nouă mult ideea de furtună. După primul război, subsemnatul inventase chiar și un joc. Ne întîlneam la un colț de stradă și porneam de acolo urînd: " Vine furtuna, vine furtuna!" Și, într-adevăr, în cîteva minute se adunau norii. Știam
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17047_a_18372]
-
1934. Cam același lucru îi comunica, într-o scrisoare datată 27 decembrie 1933, prietenului Petru Comarnescu ("Unii dintre prietenii noștri vor crede că am devenit hitlerist din anumite rațiuni de oportunitate. Adevărul este că sunt anumite realități aici care-mi plac și sunt convins că lichelismul autohton ar putea fi înăbușit, dacă nu distrus, printr-un regim de dictatură"). Și sînt se poate înregimenta activ mișcării naționaliste legionare, preferînd, de aceea, să părăsească definitiv țara, plecînd cu o bursă de studii
Opera românească a lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17055_a_18380]
-
Constantin Țoiu Lui Nichita îi plăceau ceasurile, banii vechi și decorațiile de tot felul, cu o condiție: motivul primirii lor să fi devenit de neînțeles, răsplata presupusă pierzîndu-se în neantul actelor lipsite de sens, durabil rămînînd aspectul podoabei... Călătorim cu trenul spre Vaslui, Huși. În vinul
Evocarea prozatorului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17045_a_18370]
-
marile Festivaluri din țară sau din Europa, însă acasă nu-și regăsește publicul "de limbă". Nu spun "de cultură", știindu-se prea bine că teatrul, cinematograful, artele plastice și muzica n-au frontiere. Or, lucrul acesta pur și simplu nu place. Anularea "frontierelor" culturale nu e pe placul grosului populației clujene ce obișnuia să frecventeze Teatrul Maghiar de Stat. Acest public se va înghesui oricînd la programul muzical al Operei din aceeași clădire, de fapt preferă opereta, gen Maritza Grofne, sau
Aventura conjugală by Monica Gheț () [Corola-journal/Journalistic/17058_a_18383]
-
artist sever, care nu glumește. Umorul lui Brâncuși - căci există mult umor la Brâncuși - este un umor foarte fin, foarte complicat. Nu sunt lucruri cusute cu sfori groase. Exista deci acest handicap. Alt handicap era faptul că marelui public îi plac anecdotele, poveștile mărunte în legătură cu geniile; un geniu care își taie o ureche provocând un întreg scandal e un lucru minunat; un altul, care se aruncă pe fereastră - e un fapt extraordinar; unul care face tot soiul de scandaluri, calculate sau
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
pe stradă și așa mai departe?... E o problemă gravă, e foarte complicat, și nici eu nu știu exact ce să cred despre asta. Când am început să fac acele uriașe expoziții de la Centrul Pompidou, Paris-Berlin, Paris-Moscova, Paris-New York, îmi plăcea să spun că fac cea mai bogată expoziție cu putință și, cu cât e mai multă lume care s-o privească, cu atât sunt mai mulțumit. Astăzi nu mai sunt așa de sigur că aș spune același lucru. Pentru că sunt
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
această cultură strict spaniolă, pe care o cunosc, însă nu complet, căci nu sunt spaniol, și așez lucrurile într-o ordine diferită... Bătrânul artist a fost încântat, publicul a răspuns perfect la această propunere... Ce va aduce viitorul? - Mi-ar plăcea, dragă Ion Pop, să fac în România, împreună cu românii, - subliniez, împreună cu românii -, o expoziție de artă românească. Mi-ar plăcea foarte mult să fac așa ceva... De exemplu, acea expoziție consacrată avangardei, pentru că ați vorbit despre avangardă, o expoziție care ar
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
ordine diferită... Bătrânul artist a fost încântat, publicul a răspuns perfect la această propunere... Ce va aduce viitorul? - Mi-ar plăcea, dragă Ion Pop, să fac în România, împreună cu românii, - subliniez, împreună cu românii -, o expoziție de artă românească. Mi-ar plăcea foarte mult să fac așa ceva... De exemplu, acea expoziție consacrată avangardei, pentru că ați vorbit despre avangardă, o expoziție care ar trebui refăcută, cu ajutorul Franței, al Germaniei, Angliei; aș vrea să o refac, și s-o refac bine, chiar așa cum doriți
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
au "unit" două neamuri, prin mama și tata, Galaicii și Păunii. Ar fi fost păcat să-l uit pe vreunul. M.V.: Și, fiindcă v-ați amintit de Al. Cistelecan, ce rol are pentru dumneavoastră critica literară? E.G.P.: Nu mi-au plăcut niciodată scriitorii "mărginiți". Un poet (prozator) trebuie să știe a analiza o carte (proprie sau străină) "din interior" spre "exterior". Este privilegiul artistului, o astfel de analiză. Fiindcă marea majoritate a cititorilor o vor analiza din "exterior" spre "interior". Poetul
Emilian Galaicu-Păun: Uneori, și un poet singur poate ține loc de generație by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/17057_a_18382]
-
Cruzime de femeie. Nu de mult am primit însă prin poștă, din partea unei asociații feministe din Cluj, o diplomă, prin care mi se acordă titlul de Misoginul anului 1999. De la primirea acestui titlu - de altfel, nemeritat, întrucât femeile mi-au plăcut întotdeauna - am devenit mai prudent... în plină criză a criticii de întâmpinare, Editura Cartea Românească publică o remarcabilă culegere de cronici literare, Graffiti, semnată de o necunoscută din Târgu-Mureș, Nicoleta Sălcudeanu. Unii pasionați de literatură, care citesc reviste din provincie
Descentralizarea vieții literare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17069_a_18394]
-
publicat lui Topârceanu, în 1955, o ediție masivă de Opere, în două volume iar, în 1958, o monografie, cuprinzînd viața și opera poetului. Topârceanu, cu umorul său suculent și de bună condiție, "nu punea nici o problemă" cenzorilor și diriguitorilor, ea plăcînd și făcînd serviciul de adjuvant. La aceasta au contribuit și supraviețuitorii grupării de la Viața Românească (Sadoveanu, M. Ralea, Demostene Botez, bine situați politic) care făceau tot ce este necesar ca opera lui Topârceanu să circule nestingherită de nimic. Și, mereu
O nouă exegeză despre Topîrceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17092_a_18417]
-
tuturor comunismelor europene, pe fondul neputinței lor economico-sociale și al sadismului cu care au distrus civilizația multor țări și popoare, convingerea cu pricina nu mai pare a avea nici un sens. Nu mă irită faptul în sine că lui Saramago îi place să meargă împotriva curentului. îndefinitiv, felul cum înțelege el să fie mereu o excepție de la regulă, un "caz", îl face atrăgător în ochii acelor intelectuali care nu se consideră născuți pentru onoruri și recunoașteri, hrănindu-se mai degrabă din spirit
Evanghelia după Saramago by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17101_a_18426]
-
mîna, și asist în continuare, curios să aud ce zice Michi;...el zice good boy și altele, dar băiat isteț nu-l face pe nimeni; și pricep că asta nu mai e o convenție, - pricep că șoricelul imbatabil m-a plăcut. Dar,...să vedeți,... nu este singurul meu succes dobîndit la ... A doua sau a treia zi mă dusesem și la grădina zoologică unde făcusem cunoștință cu Suzy, urangutana solitară, văduvă după decesul bărbatului ei unic, Jimmy. Mai întîi intrasem la
Los Angeles by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17097_a_18422]
-
Jimmy, - și chiar am sărit scoțînd sunete guturale, găsind repede tonul în timp ce mă rostogoleam îndărăt prin tenebrele genealogiei înainte de a deveni om și de a putea să strig, articulat, ce-mi trecea atunci prin minte: Suzy, ești formidabilă! Suzy mă plăcea! Văduva singuratecă își găsise înfine "alesul". Și, dintre atîția, la mine se fixase! Primisem emoționat complimentele... Așa ceva nu mai văzuseră. Unul dintre supraveghetori, cu o șapcă roșie pe care scria SPEED mă întrebase dacă mai lucrasem "cu maimuțele". Da' de unde
Los Angeles by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17097_a_18422]
-
scrisoare, fără să le pese că textul respectiv va fi citit de un singur om. Amândoi sunt neliniștiți și merg cu sinceritatea până la autoflagelare, ca unele personaje dostoievskiene. Există însă și o deosebire importantă. Ion D. Sîrbu își declară nefericirea, plăcându-i să se chinuiască în văzul lumii, în timp ce N. Steinhardt, deși este la fel de nefericit, se declară senin și mulțumit de viață. Nu este vorba de ipocrizie, nu este vorba nici de acel O.K. pe care americanii îl spun mecanic
Expeditor: N. STEINHARDT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17104_a_18429]
-
lumi complet diferite. Dacă mă gîndesc bine, singura trăsătură care ar putea fi valabilă pentru întreg New York-ul este tocmai această pluralitate a orașului, în care găsești din toate, mai mult sau mai puțin, și poți să alegi ce-ți place. O jumătate de oră de mers pe jos desparte răceala turistică și strălucirea bijuteriilor de pe strada 42 de căldura simplă și umană din Washington Square. Nici nu știi cînd ai trecut pragul dintre una și alta. Și doar două stații
New York by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17117_a_18442]
-
deceniile dictaturii n-a lăsat-o să existe cum îi era voia. Deodată, piața cărții a fost efectiv invadată de acest tip de literatură. Jurnale, memorii, amintiri au pătruns în prim-plan, chiar în dauna literaturii ficționare. Mărturisesc că îmi place să citesc acest tip de literatură, cu delicii neascunse, pentru că, pe lîngă faptul că evocă și informează cu folos, instruiește cum nu se poate mai bine. De aceea am citit cu mare interes cartea d-lui prof. Dan Setlacec (Amintiri
Viața unui chirurg by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17110_a_18435]
-
Lupeasca să fie primită, decent și favorabil, (la Auschnit, la Malaxa), unde se benchetuia, se vedeau filme, se jucau cărți, suveranul fiind mereu lăsat să cîștige. La aceste reuniuni intime se luau și decizii politice. Cînd era singur, regelui îi plăcea să citească, să-și claseze, cu dichis, clasorul cu timbre, care prețuia o avere. Iar Lupeasca, nu mai era un secret pentru nimeni, îl subjugase total, nemaiputînd concepe viața fără ea. Era o subjugare fizică? Cred că mai mult. Pur
Un rege aventurier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15815_a_17140]
-
străduit în încercarea împricinată să mă sprijin de toate modelele cunoscute, ba chiar am încercat, pe cât posibil, să găsesc altele noi. Am auzit vorbindu-se de Dos Passos. L-am auzit pe Jean-Paul Sartre. Am citit Dos Passos, dar îmi plăcea să cred în Proust, Joyce, Faulkner, Kafka. Aș putea să dau și alte nume, le-aș putea pune într-o înșiruire, deoarece lista s-a lungiiit de-a lungul anilor. Dacă există un roman care ar fi putut servi de
Michel Butor: - "Scriu mereu contra uitării" by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/15820_a_17145]