3,012 matches
-
nimic, căci în fiecare zi mâncarea preferată era alta. — Hai, spuse ea, bătându-l ușor pe obraz. Mergi la băiță și spală-te pe mâini și pe față, să lași necazurile de afară. Jenică încuviință iarăși și porni, cu fruntea plecată, spre baie. Primele minute ale conversației cu maică-sa îl sleiau de puteri. După aceea, lucrurile deveneau mai simple. Rămase pironit cu privirile în oglindă, încercând să se familiarizeze cu propriul chip. Își întoarse fața pe o parte și pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
aflat că recipientul era folosit pentru a fi depuse în el darurile aduse tribut împăratului. Toate șapte executăm ceremonia de salut și ne așezăm în genunchi. Mă simt ca și cum tocmai aș fi urcat pe o scenă. Deși îmi țin capul plecat, văd vazele minunate, picioarele magnific sculptate ale bazinelor de apă, lampioanele de pe podea, cu cozile din dantelă atingând pământul, și imensele mănunchiuri aducătoare de noroc împodobite cu mătase din colțurile încăperii. Mă aventurez să arunc o privire către Fiul Cerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
printre stele, spre infinit. Va începe un chin al singurătății și tristeții, se va coborî și se va așterne amurgul într-un loc stabilit de judecata supremă. La ceasul de liniște deplină voi deschide ușa spre mântuire și, cu fruntea plecată, voi păși spre ultimul popas. După călătoria pe pământul făgăduinței voi încerca să mă odihnesc în liniște și pace dincolo de zări, într-o priveliște captivantă, stranie și divină. Odată cu înserarea se va așterne o nefirească tăcere și poate voi
Amurg by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83174_a_84499]
-
albastră pentru că îi place foarte mult. Astăzi, își lasă sticla pe bancă și iese din încăpere. Și lui Millie îi place să bea cacao cu lapte, dar ea are doar lapte simplu în sticlă, așa că, în timpul în care Nancy e plecată, Millie bea tot din sticla albastră și pune în loc laptele ei. Cum sticla e închisă la culoare, Nancy nu poate vedea ce culoare are lichidul din interior. Ce va crede ea când se întoarce în cameră: că în sticla ei
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
Biserica Ortodoxă n-a apărat însă niciodată naționalitatea românească contra copleșirii din partea elementelor de aceeași credință. Biserica noastră Ortodoxă a înlesnit grecilor înstrăinarea mănăstirilor și a averilor țărilor române. Tot ea s-a arătat pururi foarte supusă către ruși și plecată.” Pentru o mai dreaptă judecată, trebuie să precizăm însă că, în mare parte, aristocrația ecleziastică în epocă fusese și ea fanariotă sau grecească. Dat fiind statutul juridico-politic al Principatelor Române, se pune întrebarea dacă se poate vorbi de o politică
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
era partizan al democraților noștri” (polonezi), că la intrarea turcilor în București el, Zablocki, l-ar fi întrebat pe Tell dacă în caz de atac românii vor riposta, la care acesta din urmă i-a răspuns: „Nu, fără lupte inutile, plecați să-l ajutați pe Magheru cu sfaturile dvs.”. Zablocki ajunse la 24 august în tabăra lui Magheru, unde îl găsi pe acesta demoralizat, lipsit de arme și muniții. Zablocki adăuga că, la apropierea turcilor de București, l-a sfătuit pe
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
cei doi tineri "anotimpul luminos al logodnei", romantic și bucolic. Stăteau de vorbă singuri, prin colțurile salonului sau așezați pe povârnișul din marginea pădurii, în fața câmpiei sălbatice. Uneori se plimbau pe aleea baroanei, el vorbind de viitor, ea cu ochii plecați, privind urma prăfuită a piciorului mamei ei". Odată stabilită ziua nunții, "așteptau clipa hotărâtă pentru unirea lor fără o nerăbdare prea vie, dar învăluiți și legănați de o duioșie încântătoare, gustând farmecul delicat al celor mai neînsemnate mângâieri, al strângerilor
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
face altceva decât să se resemneze în fața faptului împlinit: tânăra fată nu mai este ce era cândva. "Odinioară, scrie cu nostalgie baroana d'Orval, când spuneai "domnișoară" te gândeai la o făptură drăgălașă, desăvârșită, blândă, sfioasă. Ochii săi mari, mereu plecați, nu îngăduiau decât rareori privirilor străine să pătrundă până în adâncul sufletului". Iată însă că s-a transformat într-o "făptură plină de viață, de hotărâre, de elan [...]. Dovedește o încredere care te descumpănește, o cutezanță cam prea masculină"17. Tânăra
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
abandon, pe care familia nu o privește cu ochi buni, este la fel de prost văzută și de ceilalți oameni din cartier. "Alta pe care o mănâncă nu spun eu unde! [...] vorbesc cumetrele din piață, care stau cu ochii pe fetele celor plecați..". Consumați, consumați! În acești ani ai Războiului Rece și decolonizării, societatea franceză trăiește încă întoarsă către trecut. Așa cum se înverșunează să-și păstreze prestigiul de mare putere, tot așa se agață cu încăpățânare de valorile sale tradiționale: ordinea, respectarea autorității
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
și tinerii o știu prea bine le este imposibil să facă dragoste, să încalce acest ultim tabu. Îndrăgostiții își dau așadar întâlnire, singuri, în camere de hotel, la unul dintre ei acasă sau la un prieten, când părinții acestuia sunt plecați. La primele întâlniri se ating, se pipăie, se mângâie prin haine. Apoi, pe măsură ce timpul trece, se dezbracă, mai întâi pe jumătate, apoi de tot. Ajunși la acest stadiu de intimitate, cei doi aproape-amanți petrec ceasuri în șir complet goi stând
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
tre ?ar?; al?turea de acea boierime un cler ai c?rui ?efi, veni?i de la Fanar ?i din vizuinile muntelui Athos, se desfăt? �ntr-o via?? de lux, tr�ndav? ?i scandaloas?; iar jos, �n pulbere, o gloat? cu cerbicea plecat? sub toate sarcinile. Sus puterea egoist?, jos ?erbirea ?i mizeria f?r? protec?ie, totul mi?c�ndu-se �ntr-o atmosfer? neguroas? de ignoran?? ?i de supersti?îi, de preten?îi, l?comie ?i fric?. (citat �n Al. Zub, op. cît
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
purificator, două lumi, cea a morților și cea a celor care trebuie să păstreze și să transmită adevărul. Frica și moartea, cei doi poli în care deznădejdea se metamorfoza perpetuu, avariind gândirea și limbajul, devin bagajul greu pe care cei plecați îl poartă cu sine în țări străine. Înainte de a muri de cancer, Tereza, deja deplin subordonată Securității, îi face prietenei sale o vizită în Germania. Deconspirată printr-o simplă deschidere a geamantanului de călătorie, Tereza este dusă imediat la gară
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
cu regimul lui Stalin"546. Alegînd-o pe cea din urmă, ei au căpătat puterea de a se umili, de a se tîrî în noroiul unei istorii în care intraseră curați, cu capul sus și din care au ieșit cu capul plecat și murdăriți pentru vecie. Dar mărturisirile lor au avut drept urmare făurirea unui secret comun și capital: cel al revoluției și al originilor noii societăți. Desigur, judecătorii și procurorii subliniau prin mii de afirmații neverosimile cît de arbitrare și de deformate
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
dimpotrivă, cel ce vorbea făcea caz de un ton solemn și amenințător, fără putință de apel. Acesta era preotul Costantino, înalt, usacățiv, cu barba sârmoasă, ce tăvălea cuvintele ca și cum le-ar stoarce pentru a le usca. Giandomenico asculta cu capul plecat; iar dacă în pauze pe furiș izbutea să ridice privirea din pământ, simțea imboldul să se agațe de barba călugărului și să strige. Dar niciunul dintre colegi n-ar fi fost de partea lui, niciunul nu s-ar fi raliat
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
-l alunge. Va fi și mai rău, o rușine. Nu te mai da de ceasul morții. E un băiat bun. Ba chiar foarte bun. În mânăstire se va comporta conform regulilor, o să vezi. Geronimo o luă din loc cu capul plecat. În ce fel putea să-l contrazică pe preot? Dacă don Terentio, care fusese de când îl știa un om cu capul pe umeri, socotea lucrurile altfel decât omenii de toată mâna și chiar de el, de ce să nu urmeze voința
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ales vom vedea dacă e-adevărat că pe Monte Consolino în satul tău există iarba aceea despre care toată lumea vorbește, iarba aceea care sub formă de fiertură face minuni, dă știință oricui o bea. Tommaso continuă să-și țină capul plecat, mușcându-și limba, înghițindu-și cu greutate saliva și repetându-și în gând că trebuie să primească cu răbdare mustrările și speculațiile acelui bătrân care de-acum era plecat mai mult spre groapă decât spre viață. Starețul ridică tonul vocii
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
vetrei aprinse, pe care fierbea oala cu fasole, aceeași pe care Tommaso o știa de copil, vorbiră de câte-n lună și-n stele, de noii veniți pe lume, de cei ce muriseră, de cei ce se căsătoriseră, de cei plecați definitiv din sat. Tommaso se miră că nu uitase pe nimeni, nici chipurile nici numele, și nici faptele legate de unii dintre oameni; își aducea aminte până și timbrul glasului lor, felul de a se mișca, și chiar și gesturile
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
și o să vină cât de curând să vină să te vadă. Apoi o să plece, în schimb eu o să rămân, m-am măritat cu marchizul de... Vizita nu dură mult; atunci când micuța Baroneasă își luă rămas bun, călugărul rămase cu capul plecat, așezat pe salteaua de paie. Baroneasa l-a tulburat întotdeauna și chiar și acum îi răscolise sângele. Ce n-ar fi dat să nu fie văzut în condițiile alea mizerabile: barba stufoasă, părul ciufulit îi lăsaseră poate o impresie groaznică
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
cu copii, părinții trebuie să o ajute material; în măsura în care divorțul este văzut ca un eșec, părinții celor divorțați suferă și din cauza presiunii psihologice a rudelor și cunoștințelor. În comunitățile rurale sau în cele urbane mai mici, părinții ai căror copii plecați din localitate au divorțat sau sunt pe cale să o facă răspund cu multă reținere și jenă la întrebările curioase ale vecinilor ori cunoștințelor. 7.2. Recăsătorirea și problemele eitc "7.2. RecăsĂtorirea și problemele ei" 7.2.1. Disparitatea bărbat-femeietc
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
implică atât de mult, încât nu mai vor să plece" Va trebui să fiți dispus să mai stați puțin și să ascultați ce au de spus. Dacă trebuie să plecați neapărat, suspendați întâlnirea în mod oficial, strângeți-vă lucrurile și plecați. Dacă este posibil, lăsați-i pe participanți să mai rămână. Uneori apare și această problemă minunată. Întrebările de la început durează prea mult, lăsând prea puțin timp pentru cele finaletc " Întrebările de la început durează prea mult, lăsând prea puțin timp pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
este respectat chiar și de cei necinstiți.” (D. Diderot) Măgarul Îngenuncheat e de două ori Încălecat. (Cel căzut este mai tare lovit; cel aflat În lipsuri/nevoi, dacă se mai și umilește, va suporta În plus și Înjosiri: „Cu capul plecat nu ajungi la țintă”.) „Răbdând o insultă veche, atragi una nouă.” (Publilius Syrus) Un câine viu face mai mult decât un leu mort. Mai bine un măgar viu, decât un leu mort. (Două accepțiuni pot fi date: trăind, chiar dacă rău
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
ați făcut? Maria: (ca hipnotizată) Da... Vecin 3: De altfel se știe în bloc că sînteți o gospodină excelentă... (mîncînd) Minunate! (Maria schimbă o privire cu Mihai, care e încă în dreapta ușii deschise, așteptînd parcă să-i vadă pe vecini plecați; Vecin 3 înțelege deruta lui Mihai) Vă felicit. (se duce și închide ușa) Cu asemenea mîncare în casă, cred că sînteți un om fericit. (îi ia mîna și-l mai felicită o dată) Vecin 2: (către Val) Știu că sînteți filosof
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
n-ai să găsești un cuvînt despre plecarea noastră. Dar asta n-are importanță. Noi o să plecăm. Mihai: Uite, domnule, că scrie! Cum nu scrie? (citește)...consideră necesar a se lua toate măsurile corespunzătoare... (neconvins de elocvența acestui citat...) Așa că... plecați! Vecin 1: (iritat) Ne tot pisezi cu plecarea asta! Sigur că o să plecăm. Ce, îți închipui că noi nu vrem să plecăm? Vecin 2: Ba încă cum. Vecin 3: Eu, ca să fiu sincer, aș fi plecat demult dacă... Mi-e
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Hm! Curios lucru! (îi e teamă, începe să facă un fel control al încăperii; se uită pe sub masă, pe sub fotolii...) Oricum, se cade să fim mai serioși și mai atenți de-acum înainte... Maria: Ce înseamnă... de-acum înainte?! Nu plecați? Vecin 1: Nu. Mai stăm. Irina: (disperată) Nu se poate! Nu se poate! Maria: Da' acum n-am mai făcut gălăgie! Tocmai ne luam rămas bun... ne îmbrățișam... Vecin 1: Poate că tocmai de asta...Da, da, tocmai de asta
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ne îmbrățișam... Vecin 1: Poate că tocmai de asta...Da, da, tocmai de asta...! Maria: Domnule, dacă nu plecați, eu nu știu ce fac! Nu mai suport. Decît așa, mai bine... Vecin 1: Ce să facem! Ați văzut doar... Eram ca și plecați... Mihai: Totuși, trebuie să lichidăm situația asta. Vecin 1: Bineînțeles. Vedem noi cum. N-are rost să ne enervăm. Tinere, ghitara aia e pe acord rusesc? Alex: Da. Vecin 1: Ia dă-o puțin încoace. (face cîteva acorduri; cîntă din
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]