5,205 matches
-
vin la tine să depărtezi păcatul, în veci de veci, amin ; îți pup piciorușele șacușa torn și uleiuș în candelă. Doamne, fă-mi mie, păcătoasei, loc la sânul tău, că n-oi fi mai nevrednică ca altele. Frecându-și stăruitor pleoapele, baba săruta evlavioasă pământul, apoi se scula suspinând. în ogradă troscotul scânteia din firișoare de cleștar ; flămândă, o mâță se prelinse din podul în care mieunau glasuri subțirele. Sub un snop de stuf din streșina casei era ascunsă o legătură
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
făcut și bine. La casa scundă și cam năruită a răposatului începuse a se aduna lume. Spălat și așezat pe masă, cu toiagul aprins, colac, la cap, mortului îi fuseseră legate fălcile cu un batic alb, ca să nu- i cadă. Pleoapele cafenii sub care se vedea o dungă albă, înspăimântătoare, căzuseră în fundul capului iar trupul uscat căpătase o înțepeneală nepământeană care zguduia asistența. Toți holbau ochii și făceau cruci cucernice. Foarte ocupați, feciorii mortului intrau și ieșeau cu figuri grave și
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
auzi? -Să nu spui că-ți cântă stomacul! -Ba da. Din când în când. -Uită-te, a ieșit coana ciocârlia să-și aranjeze penele, de ziua bună! Și mămuca nu mai vine. -Bufnița își spune rugăciunea, apoi își înfoaie penele peste pleoape ca să doarmă mai adânc.Dacă a stat de pază toată noaptea, trebuie să doarmă și ea măcar ziua. -Cucuveaua ce muncește acolo? Aaa, aerisește așternutul. -Iar vecinii porumbei fac gimnastică de dimineață. Un-doitrei, un-doi-trei. -Toți fac ceva numai noi stăm
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
Având prinse În piept numere din declarația de expediție a Giuliei, au trecut Încolonați pe lângă un șir de inspectori care le controlau starea sănătății: li se uitau În ochi și În urechi, Îi frecau pe pielea capului și le Întorceau pleoapele pe dos cu niște agrafe. Un doctor care observase că pleoapele doctorului Philobosian erau inflamate În interior oprise examinarea și Îi făcuse un X cu creta pe haină. Apoi fusese Îndrumat afară din rând. De atunci, bunicii mei nu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
au trecut Încolonați pe lângă un șir de inspectori care le controlau starea sănătății: li se uitau În ochi și În urechi, Îi frecau pe pielea capului și le Întorceau pleoapele pe dos cu niște agrafe. Un doctor care observase că pleoapele doctorului Philobosian erau inflamate În interior oprise examinarea și Îi făcuse un X cu creta pe haină. Apoi fusese Îndrumat afară din rând. De atunci, bunicii mei nu l-au mai văzut. ― Probabil că a luat ceva de pe vapor, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Însemna, practic, că Desdemona Îi lua din pat dimineața, Îi hrănea, Îi spăla pe față și le schimba scutecele Înainte de a-i prezenta Sourmelinei, care deja primea musafiri, Încă mirosind de la feliile de castravete pe care și le punea pe pleoape În timpul nopții. La vederea Theodorei, Sourmelina Își deschidea brațele și fredona: ― Chryso fili! Și Își smulgea comoara de fetiță de la Desdemona, acoperindu-i fața cu sărutări. Tot restul dimineții, În timp ce bea cafea, Lina se amuza dându-i cu dermatograf pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În timpul nopții. La vederea Theodorei, Sourmelina Își deschidea brațele și fredona: ― Chryso fili! Și Își smulgea comoara de fetiță de la Desdemona, acoperindu-i fața cu sărutări. Tot restul dimineții, În timp ce bea cafea, Lina se amuza dându-i cu dermatograf pe pleoape micuței Theodora. Când apăreau mirosurile, dădea copilul Înapoi, spunând: ― S-a-ntâmplat ceva. Credința Sourmelinei era că spiritul nu intra În trup până când copilul nu Începea să vorbească. O lăsa pe Desdemona să se ocupe de iritațiile de la scutece și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Într-o mână și un sandviș cu șuncă În cealaltă, Milton se uita pe geam afară, ca să vadă ce se Întâmpla În stradă. În ultimele două nopți nedormite cearcănele lui Milton se Întunecaseră constant cu fiecare ceașcă de cafea băută. Pleoapele Îi erau arborate În bernă, deși sprâncenele Îi erau umede de transpirația neliniștii și a vigilenței. Îl durea stomacul. Trebuia neapărat să meargă la baie, dar nu Îndrăznea să se ducă. Afară, ăia o luaseră de la capăt: lunetiștii. Era aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și cu cremă anticearcăn. Trebuia să aplice diverse straturi, precum șelacul pe un Stradivarius. Pe lângă stratul final cărămiziu, mai erau și celelalte: punctele de verde care să reducă roșeața, roz pentru bujori, albastru deasupra ochilor. Folosea dermatograf uscat, tuș pentru pleoape, contur de buze, balsam de buze, un fard luminescent și o soluție de redus porii. Fața lui Sophie Sassoon era creată cu rigoarea unei picturi În nisip suflate fir cu fir de călugări tibetani. Ținea doar o zi și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
sprâncenele. Codul vestimentar de la școala mea interzicea fardatul. Dar În weekenduri am ajuns să experimentez, Între anumite limite. Reetika și cu mine ne machiam În dormitorul ei, pasându-ne una alteia o oglinjoară. Îmi plăcea În mod special tușul de pleoape dramatic. Modelul meu În acest sens era Maria Callas - sau poate Barbra Streisand În Funny Girl. Divele triumfătoare cu nasuri mari. Acasă, mă furișam În baia lui Tessie. Adoram flacoanele cu Înfățișare de amulete și cremele cu mirosuri dulci, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să-l poarte“). Mai aveam un tub de decolorant Jolén Crème, pentru când eram Între programările la Lâna de Aur. Intercalate printre aceste obiecte totemice mai zăceau bețigașe cu vată și dischete demachiante, creioane pentru contur de buze, fard de pleoape Max Factor, rimel, fard de obraji și tot ce mai foloseam În lupta fără șanse de câștig pe care o duceam ca să mă fac frumoasă. În sfârșit, ascuns În fundul dulăpiorului, era pachetul de tampoane Kotex, pe care mi le dăduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
avea pistrui. Era aproape ca un bronz. Alunecând, trecea pe lângă mine și vorbea cu o altă Brățară cu Talismane, amândouă mișcându-se cu acea aroganță leneșă, Încrezătoare. Uneori mă privea, dar nu dădea vreun semn că m-ar recunoaște. O pleoapă translucidă se cobora peste ochii ei. Îngăduiți-mi un anacronism. Filmul lui Luis Buñuel Acel obscur obiect al dorinței nu a fost lansat decât În 1977. La vremea aceea eu și fata roșcată nu mai aveam nici o legătură. Mă Îndoiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
atunci cred că toate trebuie să jucați fără scenariu. Celelalte fete bombăniră. Dar Tiresias, având o viziune În viitor, se Întoarse spre Obiect. ― O să repet replicile tale cu tine. Dacă vrei. Viitorul. Deja se Întâmpla. Obiectul se uita la mine. Pleoapele translucide i se ridicau. ― Bine, spuse ea distantă. Ne-am Înțeles să ne Întâlnim a doua zi, Într-o marți seara. Obiectul Obscur mi-a scris adresa ei și Tessie m-a dus cu mașina până acolo. Când am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
urcam pe Obiect, aproape că se trezea. Se mișca În așa fel Încât să mă primească, desfăcându-și picioarele sau aruncându-și un braț peste umerii mei. Înota până la suprafața conștiinței și apoi plonja din nou În adâncuri. Îi fluturau pleoapele. trupul Îi era cuprins de o senzație de răspuns, o flexare a abdomenului În ritm cu al meu, cu capul dat pe spate spre a-mi oferi gâtul. Așteptam mai mult. Voiam din partea ei recunoașterea a ceea ce făceam, dar, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Înțelegi tot ce-ți spun, zise ea. Apoi clătină din cap. ― De ce nu poți să fii băiat? Am ridicat din umeri, arătând că n-am nici un răspuns. Nu vedeam nici un apropo În asta. Nici Obiectul. Se uita la mine cu pleoapele lăsate. Ochii ei În lumina zilei, străbătută de curenții calzi care se ridicau din iarba arsă, erau foarte verzi, chiar dacă erau doar niște fante, niște semilune. Capul Îi era aplecat Înainte, sprijinit de brațul balansoarului. Se uita În sus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
din scripcă În iarbă, am lăsat mâna să-mi alunece Într-o parte, spre locul unde se Împreunau picioarele Obiectului. Degetul mare mi-a pătruns pe sub șortul ei. Pe chip nu i se vedea nici o reacție. Ochii ei verzi de sub pleoapele grele rămaseră fixați În ochii mei. Am simțit moliciunea chiloților ei și am apăsat, pătrunzând sub elastic. Și apoi, cu ochii larg deschiși, dar limitați În acel mod, degetul mare mi-a alunecat Înăuntrul ei. A clipit, ochii i s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
care trec. Acum chipul la care mă uitam era cel al lui Tessie, În celălalt pat. Era palid și lipsit de expresie, de parcă demachiantul Îi Îndepărtase nu numai fardul, ci și personalitatea. Totuși ochii lui Tessie se mișcau; patinau sub pleoape de colo colo. Callie nu-și putea imagina lucrurile pe care le vedea pe atunci Tessie În visele ei. Dar eu pot. Tessie visa un vis de familie. O versiune a coșmarurilor pe care le avusese Desdemona după ce ascultase predicile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
o săptămână sau cu câteva zile în urmă. Am stat așa, cu ea în brațele mele, cu capul pe umărul meu și cu mâna ei dreaptă de-a lungul pieptului meu, până când noaptea s-a așternut peste mintea mea și pleoapele grele mi-au închis ochii, răpindu-mi, probabil, cea mai plăcută clipă a existenței mele de până atunci. Somn ușor! Capitolul 8 În dimineața următoare m-am trezit mai obosit decât mă culcasem. Am dormit destul de bine, am visat frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mobila de la groapa de gunoi. Apa era deopotrivă și elixir al vieții și otravă perversă pusă pe Pământ de extratereștri din copacul strâmb al grădinii ochiului de geam. Piciorul stâng era mâna dreaptă, iar degetul mic de la mâna stângă corespundea pleoapei stângi. Aveam unghii în loc de ochi și piele tăbăcită în loc de urechi. Miroseam cu pielea și simțeam cu limba... Mă gândeam la trecut și, cu noua mea rațiune de a fi, era incredibil câte lucruri erau catalogate acum ca fiind josnice și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
aperitiv sau la o cafea. În zilele ploioase, seara, auzeau televizorul sub ei, dar domnișoara Lange Îl oprea devreme. Maigret avea aceste amănunte În minte În timp ce moțăia În pat, ca În fiecare după-amiază, iar doamna Maigret citea lîngă fereastră. Printre pleoape, comisarul ghicea penumbra aurie și dungile mai luminoase proiectate pe perete de fantele obloanelor. GÎndurile se Învîrteau În loc, deformate și, brusc, se Întrebă, ca și cum ar fi fost ceva primordial: „De ce În seara aceea?” De ce nu fusese asasinată cu o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
Nu era sigură de forța caracterului meu. — Erau cuvintele ei? — Da. Până la urmă, am acceptat să nu văd copilul Înainte de a Împlini douăzeci și unu de ani. Lecoeur părea că Îl Întreabă pe Maigret: „Ce să fac?” Iar Maigret lăsă În jos pleoapele de două-trei ori, strângând mai tare pipa Între dinți. 8 Lecoeur se așeză Încet pe scaun. Ridică lent capul spre bărbatul palid la față, pe care Îl făcuse să treacă prin atâtea emoții, și zise cu regret parcă: — Vă voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
înciudată pe față. — Ce se întâmplă? o întreabă cu blândețe. De ce ești atât de încrâncenată? De câteva zile te văd copleșită de supărare, iar noaptea te aud cum te preumbli prin cameră, de parcă nu ți se mai lipește somnul de pleoape. O apucă ușor de cot silind-o să se așeze lângă el, pe marginea patului. — Spune-mi, ce griji te frământă? Îi înconjoară umerii cu brațul. — Azi-noapte, când mă foiam în pat de durere, te-am simțit de câteva ori
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
oricât de colaterală ar fi, riscă în orice moment să coaguleze în jurul ei nemulțumiri de tot felul, ca o bubă care se umple încetul cu încetul de puroi, până pocnește. La asta s-o referi Livia? O cercetează precaut pe sub pleoapele lăsate. S-o fi gândit vreodată că uniunea dintre Tiberius și Iulia a fost mai puțin menită să clarifice linia de succesiune la putere cât, mai degrabă, să aplaneze tensiunile și rivalitățile ce riscau să-i zădărnicească munca? Surâde enigmatic
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
obrazul de al lui. Bătrânul simte cum îl cuprinde o undă de căldură. Senzația e de plăcere maximă. Urmează însă instantaneu o amorțeală a membrelor și a capului. Mușchii se relaxează, nevoia de somn devine stringentă. Își controlează din ce în ce mai greu pleoapele ca de plumb. Vocea Liviei ajunge la el de foarte departe: — Îți e cu putință să fii moderat... O ascultă distrat. Nu se poate concentra, de parcă ar avea cre ierul înecat într-o licoare calmantă. Dar dintr-odată tresare în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ea repede. — Cine? face adormit Augustus. — Nu știu, se apără Livia. Minte! E evident. Principele o privește pe sub genele lăsate. O fi ea mai șireată decât Ulysse, dar și eu mi s vulpoi bătrân. Se abține să nu zâmbească. Cu pleoapele întredeschise, lăsă să-i scape un fluierat ușor, ca un sforăit. — Tu m-asculți, ori ba? îl scutură impacientată Livia. — Da?! Tresare speriat. — Ce s-a întâmplat? Mișcă din mâini dezordonat ca omul trezit brusc când e pe punctul să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]