5,084 matches
-
băștinaș din Kom? N-a spus el: „Va veni un bărbat din Kom, va chema oamenii să urmeze calea cea dreaptă, ei se vor strânge În jurul lui, asemeni vârfurilor de lance, vântul furtunilor nu-i va risipi, nu se vor plictisi de război, nu vor slăbi și pe Dumnezeu se vor Întemeia”? — Nu cunosc acest citat. Am citit, totuși, codicele care aparțin tradițiilor recunoscute. — Ai citit ce codice ai dorit, șiiții au alte codice. — Și ele vorbesc despre tine? — În curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
slăbită, toarce, se toropește, felină ghiftuită, surâde. Cuvintele lui Terken i se strecoară atunci În cutele sufletului, vorbește despre el, despre ea, despre copiii lor, Îi spune glume, Îi citează poeme, Îi murmură parabole bogate În Înțelesuri; el nu se plictisește nici o clipă În brațele ei, Își făgăduiește să rămână În preajma ei În toate serile. În felul lui, posac, brutal, copilăresc, animalic, o iubește, o va iubi până la ultima suflare. Terken știe că el nu-i poate refuza nimic, ea este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
neglijent pe umeri. Sultanul se află lângă ea, Îmbrăcat În Întregime În mătase, cu un turban pe căpșor. Stă nemișcat pe perna sa; fața Îi e roșie și plină de coșuri, ochii - sunt pe jumătate Închiși, are aerul că se plictisește. Omar s-a apropiat de Djahane. I-a luat cu tandrețe mâna, și-a trecut Încetișor palma peste chipul ei. Șoptește: — Tocmai mi s-a spus de Terken Hatun. Ai făcut bine să mă chemi. Începe să-i mângâie părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
un vechi pachebot turcesc, până la Istanbul. Pe tot parcursul acestei fugi interminabile, obositoare, dar fără piedici, n-am avut altă Îndeletnicire În afara cititului și recititului celor zece pagini scrise de mână care alcătuiau interogatoriul lui Mirza Reza. M-aș fi plictisit, neîndoios, de ele dacă aș fi avut alte distracții, dar acest contact silit cu un condamnat la moarte exercita asupra mea o fascinație de netăgăduit, ținând seama de faptul că puteam să mi-l imaginez cu ușurință, cu mădularele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Când șuieră sirena fabricii în America, muncitorii se duc undeva, în aer liber, și maiourile lor sunt pătate de sudoare. Pielea le strălucește de la picăturile de transpirație, ca și cum tot corpul le-ar fi presărat cu niște sori mititei. Dacă se plictisesc, caută un prilej de ceartă și îndată încep să se tăvălească în praf. Muzica devine dramatică, însă e altfel dramatică decât atunci când Maria se desparte de Giuseppe, sau tatăl din film aleargă după hoțul care i-a furat bicicleta. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
a început să ne explice cum să ne comportăm în caz de pericol. Pe urmă a trebuit să ne punem centurile și am îndrăznit să respir din nou abia când ne înălțasem în aer. În curând, am început să mă plictisesc. L-am întrebat pe tata: „Cum a fost atunci când ai sosit tu în capitală?” „Când trenul a intrat în gara din București, la 1 septembrie 1952, totul mi s-a părut foarte mare. Uriaș. Eu abia îmi lăsasem acasă, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
n-a mai dat nici un semn și eu mă învârteam pe scaun cum aveam chef. Toni nu mai scotea nici o vorbă și arăta caraghios. Se uita fix în oglinda din față, aplecându-se tot mai adânc peste tejghea. Fiindcă mă plictiseam, am privit împrejur. În Italia nu văzusem un astfel de bar. Cel de aici aproape că n-avea ferestre, într-un colț se afla un tonomat și peste tot mese și bănci din lemn de culoare închisă. În Italia barurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
idiot”, „așa o tâmpenie”, „cum ai putut să faci asta?”, „numai oamenii de nimic se întorc din America”. Într-un târziu, tata s-a săturat și ce a spus el a fost deopotrivă de împănat cu repetiții. După ce s-au plictisit de atâtea repetiții, s-a făcut liniște și stăteau în sufragerie, el într-o parte, ea în alta. După un timp, tata a împins cu piciorul spre mama o geantă de voiaj. Înăuntru se aflau lucruri care, de regulă, domolesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
devenisem suspect din cauza plecării precipitate la Arad și că, în consecință, fusese înștiințat serviciul de Securitate de acolo din oraș, care la rândul lui trimisese un angajat la gară. Totul trebuia să pară întâmplător. Angajatul fusese acel nătâng care mă plictisise cu întrebările lui și singurul amănunt întâmplător din întreaga poveste era faptul că urmaserăm cursurile școlii militare în același timp, ba chiar ne împrietenisem într-o oarecare măsură, ceea ce însă nu l-a împiedicat pe acest Iuda să-și tragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
elvețieni, contra orbirii. Dar și în Elveția oamenii orbeau, ca pretutindeni în lume și el se întorsese acasă. Până la întâlnirea cu Ariana, mai aveam încă destul timp. „Ei, nepoate, stăteai așa de cuminte, încât am crezut că bunica te-a plictisit și ai dat bir cu fugiții. Ah, uite-o aici, mașina de scris. Mașina asta de scris are să fie a ta, dacă te faci scriitor. Ca să-ți poarte noroc.” „Bunico, mi-am adus aminte cum m-a învățat bunicul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
este jenă să îi spun că l-am așteptat cu atâta nerăbdare, sprinten și grăbit, ascultă pe sărite frânturi despre cazurile venite de urgență în dimineața aceea, de câte ori să mai povestească despre picioarele neascultătoare, pe Udi nu pare să-l plictisească, dar îl plictisește pe doctor, într-o clipă politețea lui se risipește și, asemenea unui copil obosit de vorbăria tatălui său, îl întrerupe, atinge picioarele acelea extraordinare, eroinele dimineții, apoi scoate un ac din buzunar și începe să le înțepe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
îi spun că l-am așteptat cu atâta nerăbdare, sprinten și grăbit, ascultă pe sărite frânturi despre cazurile venite de urgență în dimineața aceea, de câte ori să mai povestească despre picioarele neascultătoare, pe Udi nu pare să-l plictisească, dar îl plictisește pe doctor, într-o clipă politețea lui se risipește și, asemenea unui copil obosit de vorbăria tatălui său, îl întrerupe, atinge picioarele acelea extraordinare, eroinele dimineții, apoi scoate un ac din buzunar și începe să le înțepe. Sunt uimită să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
minunat, până în clipa în care a devenit clar că asta nu îi era de ajuns, viața aceasta nu o satisface, să gătească în fiecare zi pui fiert cu piure, să stea în fiecare după-amiază în fața unui bărbat îmbătrânit care o plictisește. Este încă tânără, vrea să trăiască, să fie actriță, să danseze și să cânte, nu vrea să putrezească în satul ăsta uitat de lume, în casa aceasta veche, mica agenție evreiască a nefericirii, așa o numea ea, acum eu stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mei vor descoperi că li s-a mai născut un frățior dintr-o altă mamă, când soția mea va afla, și nu va fi ușor, dar nu mă plâng, prefer să trăiesc în felul acesta, important este să nu mă plictisesc, și când te-am văzut ieri cu zâmbetul acesta însetat al tău, am crezut că ești ca mine, nu mă gândeam că vei ceda atât de repede. Dar, Mikha, spun eu încet, habar nu am dacă sunt ca tine, habar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
despre orașele prin care am trecut, despre oamenii pe care i-am cunoscut și am continuat cu gânduri mai personale: „Serile mă gândeam la tine. Acum, că nu ne mai întâlnim, îmi dau seama cât de mult îmi lipsești. Mă plictisesc îngrozitor la școală, dar mi-am impus o autodisciplină, așa că nu chiulesc de la cursuri și învăț serios. De când ai plecat, totul mi se pare fără sens. Aș vrea să ne mai întâlnim și să stăm de vorbă pe îndelete. Aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Era înaltă și slabă și nu avea aproape deloc sâni. Strâmba în permanență din gură, parcă ironic, dar într-o singură parte, iar colțurile ochilor păreau prinse de o ușoară și aproape invizibilă convulsie. Părea drăguță și destoinică, dar oarecum plictisită de lume și de viață. M-a privit din cap până-n picioare și aveam impresia că va scoate, în orice clipă, metrul din buzunar și mă va măsura. — Știi să cânți la vreun instrument? m-a întrebat ea. — Nu, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
presupun că aveți multe de vorbit, spuse Reiko, aprizându-și o altă țigară. — Hai să mergem! spuse Naoko, ridicându-se. M-am ridicat și eu. Câinele s-a trezit și a venit după noi o bucată de drum, dar s-a plictisit repede și s-a întors pe terasă. Am luat-o agale, pe drumul de lângă gard. Din când în când, Naoko mă lua de mână sau de braț. Parcă ne-am întors la vremuri de demult, nu-i așa? întrebă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
învățăm noi la facultate. Tatăl lui Midori n-a spus nimic, dar a rămas cu privirile ațintite pe mine tot timpul cât am vorbit. Bineînțeles că nu-mi era limpede dacă înțelege sau nu ce spun. — Gata, nu vă mai plictisesc! Mi se f\cuse o foame teribilă după ce trăncănisem atât. Nu mâncasem aproape nimic la micul dejun, iar prânzul doar pe jumătate. Îmi părea rău că n-am mâncat ca lumea de prânz, dar regretele nu-mi erau de nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
capabili de ceva mai interesant. După ce s-a terminat lecția, Nagasawa a stins televizorul și și-a mai luat o bere din frigiderul s\u mic. — Ești sigur că nu te deranjez? am întrebat eu. — Cum să mă deranjezi? Mă plictiseam de moarte. Chiar nu vrei o bere? — Nu, chiar nu vreau. — A, s-au afișat rezultatele. Am reușit! — La examenul pentru Ministerul de Externe? — Da. Oficial se numește „Examen pentru personalul calificat din domeniul serviciului public al afacerilor externe“. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
sub amenințarea violului surorii ei, dar fata s-a transformat rapid într-o masochistă înverșunată, iar cea mică s-a scrântit de la cele văzute. Era un film cumplit de dur, cu scene care se repetau la nesfârșit, așa că m-am plictisit repede. Dacă aș fi în locul surorii mai mici, n-aș înnebuni așa ușor, spuse Midori. Aș sta să văd ce se întâmplă. Da, te cred în stare. — Nu crezi că sfârcurile ei sunt prea închise la culoare pentru o elevă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
femeia îl asalta cu tot felul de încurajări - „bine“ sau „maaai“ - în timp ce se unduia sub el. Se auzea și patul scârțâind. Scenele de felul acesta nu se mai terminau. La început Midori p\ru amuzat\, dar până la urmă s-a plictisit și a sugerat să plecăm. Am ieșit din cinematograf și am respirat adânc. Pentru prima oară în viața mea mi s-a părut că aerul din Shinjuku îmi face bine. Mi-a plăcut, a spus Midori. Hai să mai venim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
reacționat cam așa: „Mi se pare normal. Și eu sunt îndrăgostită de Watanabe.“ Culegem ciuperci, castane și mâncăm în fiecare zi... chiar în fiecare zi... orez cu castane, orez cu ciuperci de pădure, dar mâncăm cu poftă și nu ne plictisim niciodată de ele. Reiko mănâncă tare puțin, deoarece pentru ea țigările sunt mai importante. Păsările și iepurii sunt bine. La revedere. * La trei zile după ce-am împlinit dou\zeci de ani, am primit un pachet de la Naoko. În el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și să-i lăsĂm să ia băutura. Nu, răspunse bărbatul. Iau băutura, iau și barca și te bagă și-n pușcărie. — Nu mă interesează de pușcărie, spuse negrul. Da’ nu voiam să mă Împuște. Deja Îl enerva rău și se plictisise să-l tot asculte. — Auzi, cine dracu’ e rănit mai grav? Tu sau eu? — Tu ești, spuse negrul. Da’ eu n-am fost Împușcat niciodată. Nu intra În planurile mele să fiu Împușcat. Nu-s plătit ca să fiu Împușcat. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pe care o avea, i se potrivea de minune. Regretam deja că mă oprisem la Chicote În loc să mă duc acasă, să mă schimb În niște haine uscate și să beau ceva stînd confortabil, În pat, cu picioarele ridicate, și mă plictisea să mă uit la tinerii Ăia doi. Viața-i foarte scurtă și femeile urîte sînt foarte și, stînd la masă, m-am hotărÎt că, deși eram scriitor și ar fi trebuit să am o curiozitate insațiabilă față de tot felu’ de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mort. După sosirea poliției, ne-au mai ținut acolo Încă trei ore. Au Început prin a mirosi toate pistoalele. Așa aveau să afle cu care s-a tras de curînd. Dar după vreo patruj’ de pistoale păreau să se fi plictisit și, oricum, alt miros În afară de cel de piele udă nu se simțea. Apoi se așezară la o masă, exact În spatele răposatului rege pistolar, care zăcea pe podea arătÎnd ca propria-i caricatură făcută din ceară, cu mîini și chip gri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]