3,697 matches
-
oameni, mănăstirile trebuie să joace un rol profund în societate, altfel vom pierde teren în fața altor confesiuni implicate mai puternic în viața oamenilor, trebuie să deschidem mănăstirile poporului, chiar cu unele mici compromisuri pe care să le facem tradiției, mă poftește înăuntru, urc treptele de piatră invadate de iarbă, Haide! Ești în anul doi de facultate, nu-i așa? Da! E bine! Avem nevoie de tineri pregătiți, presupun că vei vrea să te întorci la mănăstire după ce termini, Da! răspund eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pun hainele pe mine și mă îndrept spre casa părintelui, trebuie să-i vorbesc, dau să intru la el, dar văd că are iarăși străini cu care stă de vorbă, mă vede prin ușa deschisă și-mi face semn să poftesc, dau binețe și-mi caut un loc să mă așez, într-un târziu încep să-mi dau seama despre ce e vorba între părintele Ioan și cei doi străini așezați la masă, Unul dintre ei mai în vârstă, cu barbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
se arate ca altădată cu tot alaiul de, ușa se dă lent în lături și intră părintele Ioan, groaza din privirea lui Theo se stinge brusc făcând loc, Bună seara! Bună seara, părinte! mă ridic în întâmpinarea lui și-l poftesc să șadă, Am văzut lumină, zâmbește senin părintele, și-am cutezat să vin eu la tine, dacă tu mă ocolești, Tac la mustrarea lui și-i arăt prin gestul larg al mâinii patul tare de lemn acoperit cu o pătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
-l pună pe drumuri pe părintele Ioan și eu voi pleca cu el și nu voi avea nici un motiv să n-o caut pe Ana, 7 iulie, Ana e plecată la Paris, mi-a spus bunica ei, care m-a poftit cu curtoazie în casă, nu s-a sfiit firește să-mi mărturisească ce mult ar însemna pentru Ana căsătoria cu Alain, cum el are cu aproape zece ani mai mult decât ea îi va putea oferi tot ceea ce are nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
unei fete obișnuite. Prima ar fi despre pericolele prin care trece o fată care își înșală prietenul. Și ce dureros e să fii în pat cu unul dintre prieteni și celălalt să treacă pe la tine, iar mama ta să îl poftească înăuntru. Era nostim, nebunesc și complet real. —Doamne, Dumnezeule, Patricia Quinn, spuse Jack, dând amuzat din cap. Ce viață anostă am trăit până acum... Nu aș recomanda experiența, exclamă Trix. El și mama în sufragerie, uitându-se la Heartbeat, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
jumătate de pungă de chipsuri ușor înmuiate; o cutie de măsline negre; patru Hanobs, de asemenea ușor înmuiate; o conservă ruginită de ananas; opt felii de pâine uscată. O recoltă jalnică, va trebui să meargă a doua zi la cumpărături. Poftea după ceva fierbinte, așa că a pus două felii de pâine în toaster. În timp ce aștepta, a început să simtă frustrarea neputinței în ceea ce îl privea pe Marcus. Pentru că exista acest gol în viața ei, în care își făceau loc germenii anticipării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
din comun, Clodagh nu ieșea mai niciodată seara. Și niciodată fără el. Dar, înainte să o poată lua la întrebări, ea deja trântea ușa și scotea Nissan-ul Micra de pe alee. —Trebuie să vorbesc cu tine, anunță Clodagh când Ashling a poftit-o în apartament. —Mi-am dat seama, spuse Ashling scurt. — Am nevoie să îmi faci un serviciu. — O să fac tot ce pot. Hei, știi că este un vagabond în fața ușii tale? schimbă Clodagh dintr-odată subiectul. Mi-a spus bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
o cină scumpă și simandicoasă, în nici un caz. Cu atât mai bine, oricum. Numărul era la doar două străzi distanță, în alt bar. Marcus a fost întâmpinat la intrare ca un rege și, spre amuzamentul lui Ashling, amândoi au fost poftiți înăuntru fără să fie nevoiți să plătească. În camera aglomerată, oamenii veneau tot timpul la el, mai ales alți comici, și Marcus i-a făcut cunoștință cu toți. M-aș putea obișnui cu așa ceva, se gândea ea. Numărul era similar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
era profund fericită. I-a luat geanta din mână și și-a pus brațul peste umerii ei. Hei, îmi pare rău pentru... —E în regulă! Și mie îmi pare rău. Prima noastră ceartă, se gândea ea visătoare, în timp ce el o poftea în mașină. Prima noastră ciondăneală ca la carte. Acum chiar că suntem un cuplu. 47tc "47" Teancul de haine aruncate pe patul lui Clodagh lua amploare. Rochia neagră și strâmtă? Prea sexy. Pantalonii palazzo și tunica? Prea strălucitoare. Rochia transparentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
îmbrăcat în straie albe. M-a întrebat ce caut acolo, iar eu iam răspuns că m-am rătăcit și că aș vrea să cunosc stăpânul acelui palat straniu. Dintr-o altă încăpere s-a auzit un glas care m-a poftit la masă. Era prințul, care era așezat la o masă lungă, aflată în mijlocul sălii. În fața lui era prințesa pe care o sorbea din ochi de dragă ce îi era. Mi-au spus că pot rămâne acolo cât vreau eu. I-
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
si și am pornit cu mașina spre centru, spre „toate alea“. • • • Ceasul din anticamera lui Thad Green bătu ora șase, dar nici urmă de Lee. La șase și un minut secretara lui Green deschise ușa de la cabinetul lui și mă pofti înăuntru. Comandantul ridică privirea și întrebă: — Unde-i Blanchard? El e cel cu care voiam de fapt să discut. Nu știu, domnule, i-am răspuns, luând poziția de drepți. Green îmi făcu semn spre un fotoliu. Am luat loc, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
până la o ușă pe care scria CAPITÁN. M-am oprit locului, iar el a intrat și a început să turuie în spaniolă. Când a ieșit, m-a gratificat cu un pocnit din călcâie și un salut întârziat. — Domnule polițist Bleichert, poftiți, vă rog! Cuvintele rostite fără accent m-au surprins. Am dat curs invitației și am fost întâmpinat de un mexican înalt, în costum gri, cu mâna întinsă - pentru a da noroc, nu pentru a primi un dolar. Ne-am strâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ochii îi erau atât de întunecați, încât nu-mi dădeam seama dacă se află sau nu sub influența drogurilor. — Vrei să zici că Martha nu știe ce-ai făcut? Ramona se dădu la o parte și îmi făcu semn să poftesc înăuntru. — Emmett m-a asigurat că acum totul e-n regulă, spuse ea. Mi-a zis că tu te-ai ocupat de Georgie și că ai avea prea mult de pierdut dacă te-ai întoarce. Martha i-a spus lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
puternic de afară. — Domnule Lumley? Bărbatul se răsuci spre el. — De ce nu-l mai caută? Avea fața palidă și aspră, iar barba crescută Îi dădea un aspect și mai posomorât. — E Încă acolo! De ce nu-l mai caută? Logan Îl pofti Într-una din micile Încăperi de la recepție. Bărbatul tremura, ud leoarcă. — De ce nu-l mai caută? — L-au căutat toată ziua, domnule Lumley. Acum e prea Întuneric să se mai vadă ceva afară... Trebuie să mergeți acasă. Lumley Își scutură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
nu-i așa? O, Doamne... e mort! — Kevin? Insch o privi uimit. — Kevin, soțul meu. Se trase Înapoi În holul micuț, fluturându-și mîinile. — O, Doamne. — Doamnă Henderson: soțul dumneavoastră nu e mort. Noi... — O, slavă Domnului. Brusc ușurată, Îi pofti prin hol Într-o cameră de zi roz. Scuzați dezordinea. De obicei, duminica e ziua mea de curățenie, dar am lucrat În tură dublă la spital. Se opri și privi prin Încăpere, mutând de pe canapea pe masa de călcat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
fetiță cu păr deschis la culoare. Un soț, o soție și un copil asasinat. — Bineînțeles, Kevin nu locuiește aici acum... A luat o pauză. Se opri. Asta după ce fiica noastră a dispărut. — Aha. De asta am venit, doamnă Henderson. Îi pofti spre o canapea maronie, plină de umflături, cu pielea acoperită de cuverturi roz cu galben. — Pentru că nu mai stă Kevin aici? E doar temporar. Insch scoase din buzunar un plic de plastic transparent. În el erau două agrafe de păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ei comanda, te aruncă la pământ... El se întoarse, îndată ce reuși să scape de Zaleucos, sărmanul preceptor grec. Fata din Rhetia îl văzu de departe: — Iată-te! Erai curios, nu-i așa? Nu știu ce să-i răspundă; ea râse și-l pofti să intre. Îl întrebă: — Vrei să vezi ceva ce tu, fiul frumosului nostru comandant, n-ai văzut niciodată? Părea să-l cheme, jucăușă; nu-i provoca teamă, se dădea înapoi surâzând, era enormă, impunătoare. Băiatul făcu doi pași; ea lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
simțea îngrozitor de neputincios. Se plimba prin grădină cu oarecare metodă, învârtindu-se în orizontul închis de ziduri. Din acea domus a Liviei nu se vedea aproape nimic din Roma. Nu ceru niciodată să iasă în afara împrejmuirii palatelor; nimeni nu-l pofti s-o facă și, cu siguranță, nu i s-ar fi îngăduit așa ceva. În toate lunile acelea, amintindu-și că nesăbuința tinerei soții îi fusese fatală fratelui său Nero, nu se apropie de tinerele sclave disponibile, docile, care îl atingeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
la ele acum. Dacă Lon ne lasă singuri pentru câteva momente. - Bine, bine, se auzi vocea lui Sellitto în timp ce părăsea dormitorul casei lui Lincoln Rhyme, situată în Central Park West. Închise ușa în urma sa. Câteva minute mai târziu, Thom îl pofti pe Sellitto înapoi în cameră. - Cafea? - Da, mi-ar prinde bine una. E greu să lucrezi sâmbăta la ore așa matinale. Ajutorul plecă. - Cum arăt, Linc? întrebă detectivul de 50 de ani făcând o piruetă. Costumul acestuia, tipic de altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
în legătură cu întâlnirea dintre el și Jayene și ceea ce se petrecuse ulterior, și încercase să dea de ea, dar fără succes. Cu toate acestea, nu avea acum timp să o pună la curent din cauza unui alt musafir care venise. Thom îl pofti în cameră pe Edward Kadesky. - Domnule Rhyme, spuse. Uitase numele lui Sachs, dar clătinase din cap pentru a doua oară, salutând-o. Îi strânse mâna lui Roland Bell. - Am primit mesajul dumneavoastră. Am înțeles că mai e ceva în legătură cu cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
vă vedeți la cafenea. Totul a fost aranjat încă de la început. Bell era la tablă și, pe măsură ce indica fiecare dintre dovezi, Rhyme le explica felul în care îi păcălise Kara. O clipă mai târziu, Thom anunță: - A sosit un agent. - Poftește-l înăuntru, spuse Rhyme. O polițistă intră și li se alătură lui Sachs, Bell și Kadesky, privindu-i printr-o pereche de ochelari stilizați, cu o mină extrem de curioasă. Dădu din cap către Rhyme și, cu un accent hispanic, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
de marcat de la supermarket - e prea fantastic ca să iau serios în calcul posibilitatea, chiar și pentru un bărbat care trece răbdător printr-o criză a vârstei mijlocii sau menopauză masculină sau cum s-o numi -, dar cred într-adevăr că poftește la sex, și mă simt al naibii de proastă că nu mi-am dat seama cât de mult. Și dacă valurile de carne care-o înconjoară pe ticăloasa aia de fată l-au adus la un soi de vortex al dorinței fizice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
călătoresc, nu cred că trei e o cifră realistă. — Și ce, ai de gând să ți-o tragi cu câte un tip din fiecare țară în care o să mergi? râse Leigh. Adică, “uite pașaportul meu și cheia camerei de hotel, poftește”? — Mă gândeam mai degrabă cu câte un tip de pe fiecare continent. — Fugi de-aci! exclamară Leigh și Adriana în tandem. — Ce? E chiaaar așa de greu de crezut? — Da, zise Leigh clătinând din cap. — E ridicol, încuviință și Adriana. — Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
o investiție. Ei, cu asta păru s-o liniștească pe biata femeie. Adrianei i se părea umilitor că se află la cheremul părinților ei deoarece apartamentul era al lor. Puteau veni oricând, fără s-o anunțe, și să stea cât pofteau. Puteau să-i ceară socoteală pentru fiecare dolar pe care îl cheltuia pe haine sau cosmetice sau deplasări cu avionul numai pentru că ei plăteau facturile. Iar ea, femeie de treizeci de ani, era obligată să se justifice pentru Toby. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
unde este inginer de construcții pe un șantier. Vă duceți la o babă pe strada Orzari ca să-i mâncați gutuile. Cățărați pe acoperișul Învelit În carton gudronat al bucătăriei (cunoașteți bine topografia locului și poziția optimă) cu ajutorul instrumentului numit hoțoaica, poftiți de vă alegeți două gutui babane și păroase. Le frecați de mânecă până le lustruiți de părul pufos, maroniu. Întinși pe spate mâncați aceste gutui acre și necoapte bine, privind la lună. Luna este destul de rotundă, cam de forma unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]