3,510 matches
-
Festival of Medellín - Columbia; 2005: invitat la Festivalurile Internaționale de Poezie de la Havana (Cuba) și Chile. 1983: Premiul I pentru Poezie la Concursul Național de Creație Studențeasca; 1990: Primește Premiul pentru Debut al Asociației Scriitorilor din Moldova pentru volumul ""Utopia posesiunii""; 1992: Premiul anului 1992, atribuit de singură revista de poezie din România - POESIS - pentru volumul ""Fără întoarcere""; 1994: Premiul Uniunii Scriitorilor, filiala Iași, pentru volumul ""Tentativa de spovedanie""; 1995 (august): Premiul I la Concursul Literar Internațional “Jean MONNET”, ediția a
Dorin Popa () [Corola-website/Science/308420_a_309749]
-
Korea; 2002: “Honorary Doctor of Literature”, titlu acordat de Academia Mondială de Arte și Cultură/ World Academy of Arts and Culture, aprobată de UNESCO,Los Angeles, SUA; Este membru al Uniunii Scriitorilor din 1993. Membru PEN Club România. 1990: "Utopia posesiunii" Transcrieri disperate (poezii), Editura Junimea, Iași (premiul pentru Debut al Asociației Scriitorilor din Moldova.); 1992: "Fără întoarcere" (poezii), Editura Institutul European, Iași (Premiul anului 1992, atribuit de singură revista de poezie din România: POESIS. Principalul hebdomadar literar - ROMÂNIA LITERARĂ - îi
Dorin Popa () [Corola-website/Science/308420_a_309749]
-
urmă să fie o pradă ușoară. Dat fiind faptul că insulele britanice nu au fost ocupate rapid, iar teatrul european de război s-a stabilizat, Mussolini și-a îndreptat atenția spre Africa de nord. După declanșarea războiului, Italia a atacat posesiunile engleze și franceze din Africa de est, eșuând lamentabil în tentativa de a le ocupa. În ciuda acestei înfrângeri, Mussolini a făcut planuri să cucerească Egiptul și să-și deschidă drum spre zonele bogate în petrol din Orientul Mijlociu. Pentru îndeplinirea acestor
Teatrul de luptă din Mediterană (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308359_a_309688]
-
Umberto al II-lea. Aceasta din urmă a domnit însă numai 33 de zile, referendumul convocat pe 12 iunie 1946 transformând Italia în republică. Printr-o înțelegere semnată la Paris în februarie 1947, Italia a renunțat la orice drept de posesiune asupra coloniilor oriunde pe glob. De asemenea, Italia a renunțat la posesiunea tuturor insulelor din Marea Adriatică din zona de vest în favoarea Iugoslaviei. Iugoslavia a primit și Peninsula Istria și portul Fiume. Regiunea de la nord de Istria și orașul Trieste au
Teatrul de luptă din Mediterană (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308359_a_309688]
-
de zile, referendumul convocat pe 12 iunie 1946 transformând Italia în republică. Printr-o înțelegere semnată la Paris în februarie 1947, Italia a renunțat la orice drept de posesiune asupra coloniilor oriunde pe glob. De asemenea, Italia a renunțat la posesiunea tuturor insulelor din Marea Adriatică din zona de vest în favoarea Iugoslaviei. Iugoslavia a primit și Peninsula Istria și portul Fiume. Regiunea de la nord de Istria și orașul Trieste au fost plasate sub administrație internațională ca "Teritoriul liber al Triestului" până în 1952
Teatrul de luptă din Mediterană (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308359_a_309688]
-
1952, iar Tunisia și Marocul au devenit îndependente în 1956. Algeria a fost considerată de Franța una dintre cele mai importante colonii și de aceea a fost nevoie de declanșarea războiului de independență a Algeriei pentru ca Parisul să accepte pierderea posesiunii sale. Deși Egiptul era independent din punct de vedere oficial încă din 1922, Regatul Unit a continuat să se amestece în afacerile sale interne, situație care nu a încetat decât în momentul în care Gamal Abdel Nasser a preluat puterea
Teatrul de luptă din Mediterană (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308359_a_309688]
-
coloniile sale. Având în vedere necesitățile militare, guvernul francez, pe baza strategiei sale, menținea o majoritate covârșitoare a armatei sale în Europa în speranța că va ieși victorioasă aproape de casă. La sfârșitul războiului, Franța și-a recuperat teritoriile cucerite și posesiunile de peste mări ca Louisburg, reabilitând "status quo" anterior. Britanicii aveau tendința să evite luptele terestre la scară largă pe continent. Căutau să-și compenseze dezavantajul creat în Europa, aliindu-se cu unul sau mai multe puteri continentale ale căror interese
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
erau aliați în războiul de succesiune polonez (1733-1738), interesele celor două țări erau diferite atunci când împăratul romano-german, Carol al VI-lea al Sfântului Imperiu Roman, a murit la 20 octombrie 1740. Împăratul Carol al VI-lea a lăsat titlurile și posesiunile la dispoziția fiicei sale, Maria Terezia a Austriei, deși legea salică împiedica succesiunea pe linie feminină. Dar încă din timpul vieții, împăratul Carol al VI-lea a obținut consințământul a multor state germane prin Pragmatica Sancțiune din 1713 pentru a
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
bătălia de la Moncontour (3 octombrie 1569), în Franța. În 1575 sau 1576 Raleigh s-a întors în Anglia. L-a însoțit pe fratele său vitreg, Sir Humphrey Gilbert, într-o așa-numită călătorie de descoperiri, de fapt un atac asupra posesiunilor spaniole din Antile. Nu au ajuns însă decât până în Insulele Capului Verde. A dat apoi o mână de ajutor la reprimarea unei revolte din Irlanda și, în decembrie 1581, a fost trimis la Curtea de la Greenwich ca mesager de război. Aventurier
Walter Raleigh () [Corola-website/Science/307391_a_308720]
-
pe amândoi în Turnul Londrei. După un timp au fost eliberați și li s-a îngăduit să trăiască discret la țară. În 1595 lui Raleigh i s-a permis până la urmă să plece din Anglia, în fruntea unei expediții împotriva posesiunilor spaniole din Lumea Nouă și în căutarea aurului pe cursul inferior al fluviului Orinoco din America de Sud. În anul următor s-a angajat într-un atac victorios împotriva portului spaniol Cádiz, iar în 1597 nu numai că recucerea favorurile reginei, dar
Walter Raleigh () [Corola-website/Science/307391_a_308720]
-
1649. Fuga de pe moșie a devenit un delict grav împotriva statului. moșierii ruși căpătau drepturi aproape nelimitate de proprietate asupra iobagilor lor. Proprietarul putea transfera altui moșier șerbii, fără pământul pe care aceștia îl munciseră, în același timp putând păstra posesiunile și familiile înstrăinaților. Totuși, stăpânul nu avea voie să-și ucidă iobagul. Iobăgia a devenit completă în Rusia mult mai târziu decât în restul țărilor europene. Au izbucnit numeroase răscoale împotriva legării de pământ, de cele mai multe ori împreună cu răscoalele cazacilor
Iobăgia în Rusia () [Corola-website/Science/303031_a_304360]
-
apărării sfintelor locuri creștin-catolice din Palestina. Conform cu tratatelor negociate până la acea vreme, Franța era protectoarea creștinilor catolici din Imperiul Otoman, în vreme ce Imperiul Rus era protectorul creștin-ortodocșilor. Totuși, pentru câțiva ani, călugării catolici și cei ortodocși și-au disputat dreptul de posesiune asupra Bisericii Nașterii Domnului din Bethleem și asupra Bisericii Sfântului Mormânt din Ierusalim. Cele două părți au făcut cereri pe care sultanul nu avea cum să le satisfacă simultan. În 1853, sultanul a dat satisfacție, în final, catolicilor, în ciuda protestelor
Războiul Crimeii () [Corola-website/Science/303095_a_304424]
-
bine considerat dinainte, colonizarea franceză aflându-se de-abia la începuturi. Văzând însă în obținerea de teritorii suplimentare un mod de a spori gloria și prestigiul Imperiului, Napoléon al III-lea și Chasseloup-Laubat modernizează marina militară și reușesc să tripleze posesiunile coloniale. Noua Caledonie este anexată în 1853, urmându-i coasta Gabonului în 1862. Madagascarul este supus unui regim de protectorat comercial. Alături de Regatul Unit, Franța obține noi porturi cu privilegii speciale în China în iunie 1858, apoi invadează Beijingul în octombrie
Al Doilea Imperiu Francez () [Corola-website/Science/303149_a_304478]
-
sale teritorii încep să facă parte din lumea elenistică. Perșii sunt un popor indo-iranian stabilit în Iran (Persia) în jurul anului 1000 î.Hr. Triburile perșilor sunt unificate, potrivit tradiției, către 700 î.Hr., de Achaemenes, întemeietorul dinastiei Ahemenizilor. Succesorul său, Teispes, extinde posesiunile Persiei spre apus. Cyrus I recunoaște suzeranitatea Asiriei, iar Cambyses I (600 î.Hr. - 559 î.Hr.) pe a Mediei. Cirus al II-lea cel Mare (559 î.Hr.- 529 î.Hr.), una din cele mai strălucite personalități ale antichității, transformă Persia, în numai
Imperiul Persan () [Corola-website/Science/302127_a_303456]
-
Ioniei. În anii 545 î.Hr. - 539 î.Hr. sunt ocupate vaste regiuni din Asia Centrală - Dragniana, Arachosia, Gedrosia, Bactriana, Sogdiana, ș.a. Profitând de slăbirea Regatului Noului Babilon în urma unor conflicte interne, Cirus cel Mare ocupă în 539 î.Hr. Babilonul, anexând apoi toate posesiunile Caldeei din Siria, Fenicia, Țara Israel, până la granițele Egiptului Faraonic. Cambyses II (529 î.Hr. - 522 î.Hr.), fiul lui Cirus al II-lea cel Mare, personalitate controversată în istoriografie datorită excentricității decizilor sale, transformă în 525 î.Hr. Egiptul într-o satrapie
Imperiul Persan () [Corola-website/Science/302127_a_303456]
-
ocupe o funcție publică de mare importanță în cadrul statului polono-lituanian. Istoricii estimează proporția magnaților la 4% din numărul total al șleahticilor. Dintre cei aproximativ 1 milion de șleahtici, numai 200 - 300 de persoane puteau fi categorisiți ca mari magnați, datorită posesiunilor întinse în toată țara, cât și datorită uriașei influențe politice de care se bucurau, iar dintre aceștia, 30 - 40 puteau fi considerați ca cei cu influența hotărâtoare în politica țării. Magnații primeau deseori daruri din partea regilor, crescându-și astfel averile
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
pentru a domni. Domnii Țării Românești care au stăpânit Țara Făgărașului și Țara Amlașului din Transilvania au mai purtat și titlul de "herțeg", adică duce. Acest titlu le-a fost conferit de către regii Ungariei, cei care le-au dăruit aceste posesiuni în Transilvania cu drept temporar, limitat de credința față de rege. Domnul era echivalentul unui monarh absolut sau al unui rege. El era conducătorul administrației statului, îi numea pe marii dregători, înființa noi dregătorii și poruncea acestor funcționari în chestiunile legate
Domn () [Corola-website/Science/302171_a_303500]
-
triburi celtice, cum ar fi galii și celtiberii, predominau din punct de vedere cultural. Lepidus a primit mica provincie Africa (aproximativ Tunisia modernă). Octavian a luat în curând Africa de la Lepidus, adăugând între timp colonia greacă a Siciliei (Sicilia actuală) posesiunilor sale. După înfrângerea lui Marc Antoniu, victoriosul Octavian controla un Imperiu Roman unit. Deși în Imperiul Roman existau multe culturi distincte, adeseori s-a afirmat că toate acestea au suferit o "romanizare" treptată. Cu toate că au existat două culturi predominante, cea
Imperiul Roman de Apus () [Corola-website/Science/302542_a_303871]
-
navale împotriva portughezilor în încercarea de a îi elimina și a restabili căile comerciale cu India. Aden, în Yemen, a fost capturat de otomani în 1538, cu scopul de a oferi o bază otomană pentru raiduri și pentru a ataca posesiunile portugheze de pe coasta de vest a Pakistanului și Indiei de azi. Vâslind din India otomanii au eșuat la asediul asupra fortului Diu din septembrie 1538, dar apoi otomanii au revenit la Aden. Din această bază, Suleyman Pașa a reușit să
Soliman I () [Corola-website/Science/302595_a_303924]
-
distrusă aproape imediat de Matia Corvin ca urmare a împotrivirii cetățenilor Clujului. După 1556, când a avut loc secularizarea averilor mănăstirii, aceasta a devenit subordonată trezoreriei. În 1581 Ștefan Báthory a dăruit mănăstirea Ordinului Iezuit, împreună cu șase sate dintre fostele posesiuni ale abației benedictine de Mănăștur, respectiv Feneșul Săsesc, fostă posesiune a episcopului catolic de Alba Iulia. După Dieta de la Mediaș iezuiții au fost forțați să părăsească temporar țara (între 1588-1594), reîntorcându-se în 1595. Parțial distrusă de un trăsnet în
Biserica Calvaria de la Cluj-Mănăștur () [Corola-website/Science/302612_a_303941]
-
cetățenilor Clujului. După 1556, când a avut loc secularizarea averilor mănăstirii, aceasta a devenit subordonată trezoreriei. În 1581 Ștefan Báthory a dăruit mănăstirea Ordinului Iezuit, împreună cu șase sate dintre fostele posesiuni ale abației benedictine de Mănăștur, respectiv Feneșul Săsesc, fostă posesiune a episcopului catolic de Alba Iulia. După Dieta de la Mediaș iezuiții au fost forțați să părăsească temporar țara (între 1588-1594), reîntorcându-se în 1595. Parțial distrusă de un trăsnet în 1598, clădirea a intrat o perioadă îndelungă în renovare, după
Biserica Calvaria de la Cluj-Mănăștur () [Corola-website/Science/302612_a_303941]
-
Transilvaniei cu un grup de nobili, din regiunea Brăilei către Brașov, deci pe un drum mai scurt și folosit de negustorii brașoveni. Este evident că poziția lui Mircea a fost nefavorabilă în această perioadă și probabil că a stat în posesiunile ardelene, fie în Făgăraș, fie în cetatea Bologa de lângă Cluj. După întoarcerea în Transilvania, voievodul Știbor a mobilizat o nouă oaste cu care a intrat în Țara Românească în iarna 1396-1397, l-a capturat pe Vlad Uzurpatorul și l-a
Politica externă a lui Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/302617_a_303946]
-
rolul de protector și care le oferea feude importante în teritoriul Ungariei. Așa cum domnii români fideli regelui stăpâneau Țara Făgărașului și Țara Amlașului, iar mai apoi și alte regiuni, despoții sârbi aveau feude importante în diverse părți ale Ungariei. Aceste posesiuni erau stăpânite pro honore, adică temporar și condiționat de credința față de rege. Regele Sigismund de Luxemburg s-a implicat în probelemele politice europene și după 1400 s-a abătut de la scopul cruciadei antiotomane. Interesul pentru alte coroane, ca cele ale
Politica externă a lui Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/302617_a_303946]
-
ce a dus la apariția noilor reglementări, de natură să stabilească condițiile migrării sezoniere a turmelor, pentru a preveni conflictele tot mai numeroase care îi opuneau pastorior pe locuitorii comunităților agrare. În zonele cerealiere dezvoltate, în Peninsula Iberică, estul Germaniei, posesiunile slave, a avut loc, din secolul XI, un proces tot mai rapid de extindere a terenurilor arabile și a culturilor agricole, prin asanări, îndiguiri, defrișări, ce au atins apogeul în sec. XII-XIII. Populația a crescut substanțial și au apărut noi
Economie și societate medievală () [Corola-website/Science/302703_a_304032]
-
îngropat în abația pe care a fondat-o, unde a fost descoperit mormântul său (vezi "Nouveaux documents sur le tombeau de Childebert a Saint-Germain-des-Prés" din "Bulletin de la Société des Antiquaires", 1887). Childebert a fost un monarh expansiv. Și-a extins posesiunile prin mai multe războaie străine decât orice alt frate al său: luptând în Burgundia (de mai multe ori), în Spania (de mai multe ori), în Provence, precum și în alte părți ale Galiei. Grigore de la Tours, un contemporan, vorbind ca neustrian
Childebert I () [Corola-website/Science/303242_a_304571]