5,162 matches
-
postmodernitate, fiind considerat fie perioadă de sfârșit a modernității, fie perioadă de început a postmodernității, Ioana Em. Petrescu fiind cea care va încerca o oarecare "ordonare" cronologică, prin adoptarea celei din urmă poziții. Incluzând neomodernismul în prima parte a paradigmei postmoderne, autoarea are ca argument central limbajul, ca mijloc de construire a unor noi realități. Având drept punct de plecare studiile acestei autoare, ne-am propus, pe parcursul acestui studiu, un demers care să aibă drept prim obiectiv stabilirea unei legături între
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
posibilitatea de pătrundere și de dezvoltare, în aceste condiții rigide, a unor criterii benefice, în critica textelor literare și, implicit, în dezvoltarea literaturii, precum criteriul estetic 34. Completând această idee, Carmen Mușat, în Strategiile subversiunii. Descriere și narațiune în proza postmodernă românească 35, urmărește modul în care canonul literar al comunismului devenise, în fapt, un instrument ideologic care anula criteriul estetic, servind doar impunerii unor discursuri care să susțină partidul 36. Totuși, primatul valorii estetice este "afirmat și manifestat ca protest
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ca surse ale semnificației". Dincolo de manifestarea textuală, lingvistică, fenomenul deconstructivismului are, însă, o altă manifestare extinsă, la nivel artistic. Astfel, deconstructivismul își începe manifestarea în arhitectură, fiind numit uneori chiar și deconstrucție. Deconstructivismul constituie o direcție de dezvoltare a arhitecturii postmoderne, începută la sfârșitul anilor 1980. Este caracterizat de idea de non-liniaritate a procesului de design și de proiectare, precum și de manipulări ingenioase ale formelor, continuității și structurilor suprafețelor exterioare ale clădirilor. Deconstructivismul apelează la aparenta nerespectare a geometriei euclidiene, sugerând
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
modernitate. "Modernitatea, în primul rând, ca perioadă istorică din evoluția omenirii, este derulată, între Epoca Luminilor (sec al XVII-lea) și primii ani dupa cel de-al Doilea Război Mondial, iar modernismul este estetica acestei perioade. În literatura română, fenomenul postmodern ia amploare dupa 1980, respectiv 1990, 2000. De asemenea, postmodernismul poate fi văzut ca mutație survenită în conștiința umanității, dar și ca o modificare a paradigmei culturale a momentului. Postmoderniștii modifică fundamental chiar conceptul de literatură, care se extinde, acum
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
paradigmei culturale a momentului. Postmoderniștii modifică fundamental chiar conceptul de literatură, care se extinde, acum, dincolo de spațiul pur beletristic, inducând și genurile nonficționale (jurnal, corespondență, literatură de popularizare) și literaturile noncanonice (literatura minorităților naționale, cea pentru femei etc.)"76. Scriitorul postmodern "trăiește apăsat de povara secolelor anterioare, fiind conștient că totul a fost deja scris. El trebuie acum sa reinvesteasca fragmentele culturale cu sens, potrivit sensibilității sale. El respinge mimesis-ul, preferând jocul cu limbajul și colajul de sintagme, de teme sau
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
negată în modernitate. Pornind de la o definire și de la o clasificare prealabilă a canonului, am urmărit stabilirea unei legături atât cronologice cât și conceptuale între deconstructivism și neomodernism, văzut ca etapă de tranziție și plasat în prima parte a paradigmei postmoderne. Depășind criza modernismului, postmodernismul manifestă încercări interesante de a reface unitatea pierdută, printr-o revoluționare a limbajului postromantic, creând, totodată, legături cu tradiția, dar și cu marele scris românesc interbelic. Plasându-l la începutul anilor '30, adică atunci când începe să
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
noi, de expresie și de conținut, postmodernitatea reconstruiește tradiția, fiind, totodată, o continuitate pentru modernitate. Întreaga critică pledează însă pentru un modernism prolific, al cărui vârf este perioada sa de sfârșit, Generația '60, care recuperează deșertul proletcultist, îmbogățindu-l. Scriitorul postmodern trăiește, însă, oarecum "apăsat de povara secolelor anterioare, fiind conștient că totul a fost deja scris. El trebuie acum să reinvestească fragmentele culturale cu sens, potrivit sensibilității sale. El respinge mimesis-ul, preferând jocul cu limbajul și colajul de sintagme, de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Și poate ar încerca să mă ucidă,/ Dacă ar bănui/ Că se poate muri, încă o dată."(Continuare). Manifestarea haosului primordial este realizată, aici, atât la nivelul semnificantului, cât și la cel al semnificatului. Observăm, astfel, ca într-o reală poezie postmodernă, în care parantezele sunt nu doar o formă estetică, dar, mai ales, necesară, ele găzduind fraze incidente, cum versurile încep un joc numai de ele știut și înțeles. Cuvintele curg, aproape fără sens, sau, mai degrabă, fără respirație, ca într-
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cele metaforizante și cele demetaforizante. Dilatarea discursului, prin alegerea expresiei demetaforizante este vizibilă, mai ales, în aceste cele din urmă volume ale creației, când simplitatea și sinceritatea expresiei intenționează să traducă o viziune insolită asupra existenței cotidiene. Ca un veritabil postmodern, servindu-se, totuși, de limbajul neomodernist al necuvintelor, Ana Blandiana își ia povestea în serios, făcând din propria viață o artă poetică. Sufletul, deși în aparență constituindu-se în metatext, se proiectează, în fapt, în interiorul poeticii și, totodată deasupra ei
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
urechile,/ Oripilată de zgomotul morții/ Și de mirosul sudorii nerușinate a celor care-au tras". (Animal planet) Redând ad litteram frânturi din existență, prin acest volum, autoarea se înscrie în ceea ce istoricii literari, teoreticienii și criticii numesc deopotrivă o poetică postmodernă. Deși grija pentru semnele de punctuație și pentru semnificant pare să nu dispară, ea se diminuează, totuși, în fața sensului generator de mesaj poetic. * Poezia Anei Blandiana are nevoie și merită o cercetare analitică amănunțită, din unghiuri diferite, care să contribuie
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
sâmbătă seara,/ cafea cu înlocuitori,/ lupta popoarelor pentru pace, coruri,/ producția la hectar, Gerovital, aniversări,/ compot bulgăresc, adunarea oamenilor muncii,/ vin de regiune superior, adidași,/ bancuri, băieții de pe Calea Victoriei,/ pește oceanic, Cântarea României,/ totul". (Totul) O autentică scriere în stil postmodern, în care biografismul își face loc pretutindeni și în care universul liric se remarcă printr-o încercare de recuperare a puterii limbajului cotidian. Elitismul modernist este înlocuit de populismul postmodern, în care cuvintele desemnează realități obișnuite, care, însă, redate fragmental
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
oceanic, Cântarea României,/ totul". (Totul) O autentică scriere în stil postmodern, în care biografismul își face loc pretutindeni și în care universul liric se remarcă printr-o încercare de recuperare a puterii limbajului cotidian. Elitismul modernist este înlocuit de populismul postmodern, în care cuvintele desemnează realități obișnuite, care, însă, redate fragmental sau fragmentarist conduc la instituirea de imagini reprezentative pentru spațiul comunist. Poemul poate fi interpretat oricum, atâta timp cât nu se îndepărtează de context: cu iz de propagandă anti-ceaușistă, cu iz de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de a fi receptată într-un anumit mod de către un cititor. Eugeniu Coșeriu vorbește adesea despre suspendarea alterității, în poezie mai ales, adică despre inexistența unei relații necesare între eu și ceilalti eu autor, ceilalții potențialii cititori. Poezia modernă și postmodernă alege calea de a se comunica pentru a se comunica, fără intenția special de a comunica un anumit lucru. De aici, concluzia desprinsă că dispare comunicarea în finalitatea poetică a limbajului, relația emițător-receptor fiind deteriorată. Astfel, dacă în discursul comun
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
neomodernă. Perspectivă textuală, București, Editura Cartea Românească, 2004. Mihăilescu, Dan C., Literatura română în postceaușism. I. Memorialistica sau trecutul ca reumanizare, Iași, Editura Polirom, 2004. Mocuța, Gheorghe, La răspântia scriiturii, Arad, Editura Mirador, 1996. Mușat, Carmen, Perspective asupra romanului românesc postmodern, Pitești, Editura Paralela 45, 1998. Mușat, Carmen, Ieșirea din modernism, în "Observator cultural", 22 (2000). Mușat, Carmen, Strategiile subversiunii. Descriere și narațiune în proza postmodernă românească. Pitești, Editura Paralela 45, 2002. Mușina, Alexandru, Postmodernismul o frumoasă poveste, în "Astra", 4
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Mocuța, Gheorghe, La răspântia scriiturii, Arad, Editura Mirador, 1996. Mușat, Carmen, Perspective asupra romanului românesc postmodern, Pitești, Editura Paralela 45, 1998. Mușat, Carmen, Ieșirea din modernism, în "Observator cultural", 22 (2000). Mușat, Carmen, Strategiile subversiunii. Descriere și narațiune în proza postmodernă românească. Pitești, Editura Paralela 45, 2002. Mușina, Alexandru, Postmodernismul o frumoasă poveste, în "Astra", 4 (1988). Negoițescu, Ion, Alte însemnări critice, București, Editura Cartea Românească, 1980. Negoițescu, Ion, Scriitori contemporani, Cluj, Editura Dacia, 1994. Negrici, Eugen, Introducere în poezia contemporană
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Laura, Onirismul între istoria literară și istoria politică, în "Vatra", nr. 10-11, 2007. Peretz, Hertha, Ipostaze ale personajului în roman, Iași, Editura Junimea, 1979. Perian, Gheorghe, Pagini de critică și istorie literară, Târgu-Mureș, Editura Adrealul, 1998. Perian, Gheorghe, Scriitori români postmoderni, București, Editura Diadactică și Pedagogică, 1996. Petraș, Irina, Curente literare dicționar-antologie, București, 1992. Petrescu, Ioana, Modernism-Postmodernism. O ipoteză, Cluj-Napoca, Casa Cărții de Știință, 2003. Petrescu, Ioana, Studii de literatură română și comparată, Cluj, Casa Cărții de Știință, 2005. Petrescu, Liviu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
măsuri regulate, elemente care fac din aceste poeme precursoare ale postmodernismului. Chiar dacă versurile sunt albe, ele au un ritm al lor, o muzicalitate specifică întregii lirici a Anei Blandiana, elemente dominante, care, din păcate, infirmă o posibilă afinitate cu textele postmoderne. Îmi îngădui să adaug că versurile alese nu certifică absența ritmicității. Comparația cu Ileana Mălăncioiu se justifică (doar) prin prisma poeziei interzise, prin impactul mesajului și prin curajul de-a se poziționa în bătaia puștii. Ca tipar poetic, însă, avem
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Luigi Bambulea, art. cit., p. 7. 32 Ibidem, p. 7. 33 Vezi Mircea Martin, op. cit., p. 23. 34 Idem, Despre estetismul socialist, în "România literară", nr. 23 (2004), p. 45-47. 35 Carmen Mușat, Strategiile subversiunii. Descriere și narațiune în proza postmodernă românească, Pitești, Editura Paralela 45, 2002. 36 Autoarea realizează și o paralelă interesantă între dilemele afirmării canonului occidental și modul în care canonul literar a funcționat în România comunistă. 37 Vezi Gabriela Glăvan, op. cit., p. 25. 38Gabriela Glăvan, op. cit., p.
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Univers, 1995; Mircea Cărtărescu, Postmodrnismul românesc, București, Editura Humanitas, 1999; Ion Bogdan Lefter, Recapitularea modernității. Pentru o nouă istorie a literaturii române. Pitești, Editura Paralela 45, 2000; Liviu Petrescu, Poetica postmodernismului, Pitești, Editura Paralela 45, 1996; Gheorghe Perian, Scriitori români postmoderni, București, Editura Didactică și Pedagogică, 1996; Liviu Petrescu, Poetica postmodernismului, Pitești, Editura Paralela 45, 1996. 80Matei Călinescu, Cinci fețe ale modernității. Modernism, avangardă, decadență, kitsch, postmodernism. Traducere de Tatiana Pătrulescu și Radu Țurcanu, postfață de Mircea Martin, București, Editura Univers
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
fără reversibilitate; și Într-un caz și În celălalt este vorba de responsabilitatea pentru viitorul ființei umane, fie că ea este individuală (copilulă sau colectivă (omenireaă; În sfârșit, ambele presupun o grijă permanentă, „nu există vacanță.” Reevaluarea responsabilității din perspectivă postmodernă. Ce s-ar putea Întreprinde pentru ca această „condamnare la responsabilitate” să devină modul propriu de expresie al umanului? În loc de soluții, Într-un interesant articol ce- și propune reevaluare conceptului de responsabilitate În lumea contemporană, Elena Maxim indică anumite „proiecte comportamentale
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
Trebuie să conștientizăm, de asemenea, că timpul nostru este un timp etic, că etica redevine ceea ce a fost pentru Întreaga Înțelepciune antică - nu un domeniu oarecare alături de celelalte domenii ale reflecției filosofice, ci chiar inima filosofiei, iar inima demersului etic postmodern se centrează pe responsabilitate. Nu Întâmplător trăim un timp al IV. Pentru o etică a responsabilității „Condamnarea” la responsabilitate responsabililor, al responsabililor de o manieră concretă și nu a unei responsabilități generice și impersonale.” Amploarea responsabilității morale este imens crescută
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
și idealuri comune au existat întotdeauna în istorie, romanticii germani, simboliștii... Știu, sunt lucruri diferite! Dumneavoastră vorbiți despre niște coterii, alcătuite pe principii de gașcă, până la urmă! E.S.: Însă calitatea lor e aceea de a fi tineri și "vizibili" ca postmoderni. S-au supărat dacă le-am reproșat acest lucru, folosind chiar cuvântul gașcă. Și le-am mai spus că nu le folosește la nimic, absolut la nimic, că vor bate pasul mărunt și pe loc. E.M.: Este și compromițător până la
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
un coleg spunându-i că nu dau o singură floare frumoasă pe zece oameni răi. Eram proaspăt indispusă de cineva. Pentru mine florile vorbesc prin culoare și parfum. 11) Vă este teamă de globalizare? Ce vă nemulțumește în anii noștri "postmoderni"? Globalizarea, spre care suntem manipulați cu acea political correctness, îmbrățișată de oportuniștii internaționaliști, nu sperie atât individul, singular, cât preocupă Statul național redus la o poziție secundară de marile puteri, care fac din globalizare un profit. Îmi iubesc țara, limba
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
dar o locuiesc și îi mănâncă pâinea trudită de țăran. Problema postmodernismului a rezolvat-o inteligent, în proza lui, Petru Cimpoeșu. Votez cu ironia lui care ia în deriziune sloganul. Are un pamflet spumos, cu nume reale, curajos, Băi, fiți postmoderni, altfel nu ne primește în NATO! După ce-l citești râzând nu mai poți nici măcar să accepți termenul și nici să-l mai folosești. 12) V-ați dori o casă la țară? Aveți deja? O casă avem, într-o zonă mai
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
bună măsură aici sunt de acord și cu cei care au atras atenția asupra acestui fenomen cu ani în urmă -, adevărul literaturii noastre postdecembriste este și unul de ordin metacritic. De pildă, romane dificile, foarte bune, dar de o complexitate postmodernă studiată, semnate de Caius Dobrescu sau Ion Manolescu, nu pot fi valorizate fără racordul cu metacritica. Elvira Sorohan se referă în mod direct la comunicare, marota de moment a orelor de literatură din licee, dar și al câtorva facultăți: vom
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]