4,565 matches
-
al propriei evoluții teoretice, Baudrillard va descrie și implozia sensului și a referinței, fluxul simulacrelor ajungând să înlocuiască jocul textualității sau al discursurilor într-un univers destabilizat și privat de structuri fixe. Unii critici identifică drept punctul nodal al acceptării postmodernismului și al caracterizării propriilor cercetări în termenii unei analize a fenomenului postmodern articolul "Sur le nihilisme", în timp ce alții văd în L'échange symbolique et la mort lucrarea care a contribuit în mod decisiv la construcția categoriilor prin intermediul cărora să poată
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
legate de economie și producție dispar din atenție. Rămâne încă activă problematica schimbului simbolic, dar el capătă acum forma provocării, a sfidării (termenul défi fiind unul frecvent utilizat și încărcat simbolic) și chiar a seducției. În ceea ce privește utilizarea propriu-zisă a termenului "postmodernism", trebuie remarcat faptul că filosoful francez a catalogat de foarte multe ori, nu doar înainte de 1980, ci chiar și după acest moment, societatea actuală ca "societate modernă", "modernitatea noastră", "timpuri moderne" etc. Acest lucru nu înseamnă că teoriile pe care
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
modul de dispariție" a mai multor instanțe moderne: sensul, socialul, istoria, evenimentul, singularitatea etc. În această nouă configurare, definițiile se dovedesc imposibile, Baudrillard prezentând imaginea unui univers deconstruit, din care au rămas doar fragmente, acest "joc cu fragmentele" fiind însuși postmodernismul. Poate mai bine decât la oricare alt filosof postmodern, caracteristicile universului postmodern se regăsesc în modalitatea de a scrie, în stilul, scriitura și retorica baudrillardiană, care i-au convins pe unii critici să apropie proiectul său de câteva concepte-cheie ale
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
al vocabularului utilizat, cât și la nivelul formei, al scriiturii profesate și al strategiilor discursive abordate pentru a pune în scenă într-o manieră condensată, un exemplu complet de text postmodern. Considerând că Baudrillard este un exponent de seamă al postmodernismului, care oferă un exemplu de discurs postmodern, demersul de față va încerca în continuare să demonstreze acest lucru prin două categorii de operații. Pe de o parte, este relevantă prezentarea extrem de succintă a unor teme și concepte ale gândirii lui
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
postmodern, demersul de față va încerca în continuare să demonstreze acest lucru prin două categorii de operații. Pe de o parte, este relevantă prezentarea extrem de succintă a unor teme și concepte ale gândirii lui Baudrillard, care au fost asumate de către postmodernism ca fiind articulații importante ale acestui fenomen. Este evident faptul că analiza nu va putea cuprinde toate subiectele și nu va putea explica toți termenii utilizați de Baudrillard în acest sens; ca și până acum, asumăm un decupaj tematico-terminologic care
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
o descriere și o interpretare exhaustive ale textelor filosofului francez, ci acela de a surprinde specificitatea discursivității postmoderne prin raportare la acest caz, al doilea set de operații pe care le voi avea în vedere se va constitui din relevarea postmodernismului lui Baudrillard prin raportare la forma și textura scrierilor sale, precum și la modul său de a scrie. În această direcție, voi sublinia strategiile discursive care transpar din lucrările baudrillardiene și care fac posibilă receptarea lor drept o expresie în act
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Baudrillard prin raportare la forma și textura scrierilor sale, precum și la modul său de a scrie. În această direcție, voi sublinia strategiile discursive care transpar din lucrările baudrillardiene și care fac posibilă receptarea lor drept o expresie în act a postmodernismului (obiectiv pe care îl urmăresc atât pe parcursul întregii lucrări, cât și printr-o sinteză lămuritoare de final). Ceea ce intenționez să argumentez prin această dublă poziționare este faptul că vocabularul lui Baudrillard este alcătuit din termeni care sunt, în același timp
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
în același timp, concepte critice care pot asigura o mai bună înțelegere a categoriilor postmoderne ale socialului și ale discursului, dar ȘI concepte care sunt în ele însele postmoderne, și în acest din urmă sens sunt "contaminate" de trăsături ale postmodernismului (fragmentare, pluralitatea sensurilor, indeterminare etc.). Tocmai în această dublă funcție a conceptelor baudrillardiene identific dificultatea lecturii și a interpretării lucrărilor sale Baudrillard vrea să explice lumea postmodernă utilizând concepte postmoderne. În acest sens, scrierile sale fac parte din postmodernism, deși
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ale postmodernismului (fragmentare, pluralitatea sensurilor, indeterminare etc.). Tocmai în această dublă funcție a conceptelor baudrillardiene identific dificultatea lecturii și a interpretării lucrărilor sale Baudrillard vrea să explice lumea postmodernă utilizând concepte postmoderne. În acest sens, scrierile sale fac parte din postmodernism, deși intenționează să elucideze noile condiții de producere discursivă și socială postmoderne (și în acest context ar trebui să se situeze în exteriorul lor). Aici descopăr aporia de bază a textelor baudrillardiene, care pot fi citite atât ca o filosofie
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
intenționează să elucideze noile condiții de producere discursivă și socială postmoderne (și în acest context ar trebui să se situeze în exteriorul lor). Aici descopăr aporia de bază a textelor baudrillardiene, care pot fi citite atât ca o filosofie a postmodernismului, cât și ca o filosofie postmodernă. Și tot aici rezidă, din punctul meu de vedere, și nucleul multor erori localizate la nivelul orizontului de așteptare mulți exegeți au căutat explicații coerente, pertinente și analitice acolo unde Baudrillard nu era decât
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
locul valoros al scrierilor sale, în care critica și scriitura se juxtapun într-o exemplificare cu adevărat performativă, reliefând o concomitență impresionantă a planurilor. Tocmai acesta a fost și motivul profund al exemplificării fenomenului postmodern prin intermediul textelor sale, conexiunile dintre postmodernism și postmodernitate, modalitățile de a scrie postmodern, dar și de a analiza critic fenomenul construind o imagine unică. Capitolul 5 Hiperrealitate și simulare 5.1. Realul și "ceea ce este mai real decât realul" Hiperrealitatea și simularea sunt două dintre cele
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
unică. Capitolul 5 Hiperrealitate și simulare 5.1. Realul și "ceea ce este mai real decât realul" Hiperrealitatea și simularea sunt două dintre cele mai cunoscute concepte care alcătuiesc vocabularul baudrillardian și care, dincolo de acesta, intervin constant în majoritatea discuțiilor despre postmodernism, trecând astfel în limbajul postmodern ca atare. Baudrillard introduce noțiunea de hiperrealitate preluând o imagine sugestivă de la Jorge Luis Borges, aceea a cartografului unui imperiu, care realizează o hartă atât de detaliată încât acoperă în totalitate teritoriul pe care trebuie
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
trucajul, montajul, scenariul"440. Deoarece cultura occidentală este subjugată imaginii, totul poate fi transformat într-o uriașă bandă de lectură, realitatea însăși, confundându-se cu propria sa imagine, nu mai este considerată un semn de putere, ci doar un scenariu. Postmodernismul are drept idee de referință moartea iminentă a imaginației, raportul real/imaginar nu este nici măcar inversat sau disproporționat, ci el este pur și simplu ignorat. În L'Échange symbolique et la mort, Baudrillard aplică problematica hiperrealității în domeniul artei, tocmai
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
independent față de original, tinzând să se substituie acestuia pentru un public din ce în ce mai larg. Multiplicarea exemplarelor unei opere de artă (la Benjamin) și a obiectelor în serie (la Baudrillard) substituie un "fenomen de masă" evenimentului, singularității, unicității și introduce ceea ce în postmodernism este desemnat drept "democratizarea artei", precum și transformarea unui obiect în actualitate. Obiectul astfel reprodus este desprins de tradiție și lansat într-un raport complex al maselor cu arta, respectiv cu consumul. Așa cum omul contemporan consideră mai "reală" imaginea oferită de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
transmutație a tuturor valorilor la "comutația" acestora, care echivalează, de fapt, cu nediferențierea și confuzia lor. Se poate observa, și prin această temă care intervine în analiza stadială a simulacrului, modalitatea în care teoria baudrillardiană se raliază corpusului ideatic al postmodernismului, în care problematica dizolvării valorilor și a granițelor conceptuale este de acum un loc comun. Stadiul fractal al simulacrului are efecte nu doar în planul lucrurilor, al socialului sau al politicului, ci și în planul profund al organizării discursive. Baudrillard
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a conceptului de hiperrealitate, care se bazează pe o schemă argumentativă care trece de la susținerea ideii că noțiunea de hiperrealitate este de factură carteziană și, în consecință, suferă de punctele sale slabe, până la integrarea acesteia într-o teorie dialectică a postmodernismului. Pentru King, teoria hiperrealității este înscrisă în cartezianism din cel puțin trei motive. În primul rând, atât Descartes, cât și Baudrillard împărtășesc premisa conform căreia cunoașterea umană se întemeiază pe un tip de experiență senzorială (în căutarea punctului arhimedic al
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
America, cu consecințele sale. 5.3.2. America un călcâi al lui Ahile? O problemă importantă care reapare în discuție pe acest fundal este aceea a relației modern postmodern. Pentru foarte mulți comentatori, America (o lucrare în care termenul de postmodernism apare o singură dată, atunci când este descris hotelul Bonaventure: "Arhitectura pur iluzionistă, gadget spațio-temporal, se mai poate numi oare arhitectură? Ludică și halucinogenă; aceasta să fie oare arhitectura postmodernistă?"499) reprezintă argumentul fundamental pentru a susține ideea conform căreia Baudrillard
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Arhitectura pur iluzionistă, gadget spațio-temporal, se mai poate numi oare arhitectură? Ludică și halucinogenă; aceasta să fie oare arhitectura postmodernistă?"499) reprezintă argumentul fundamental pentru a susține ideea conform căreia Baudrillard nu a construit o teorie articulată asupra conceptului de postmodernism și a utilizat de cele mai multe ori termenul de modern drept cadru generic al analizelor sale. Una dintre ideile de bază ale lucrării și care a devenit prilej de dispută teoretică este aceea că în urma confruntării comparatiste dintre Europa și America
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
acestea, este nevoit să recunoască faptul că, istoric vorbind, hiperrealitatea nu poate precede condițiile modernității, în special transformările tehnice pe care le-a produs aceasta. Se observă așadar că dacă în Simulacres et simulation Baudrillard considera hiperrealitatea o caracteristică a postmodernismului, acum aceasta devine, în cazul Americii, o trăsătură a societății moderne. Barry Smith lecturează aceste diferențe de raportare și de denumire teoretică a curentelor în ideea apropierii concepției lui Baudrillard de aceea a lui Lyotard. Astfel, așa cum Lyotard anunța în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Baudrillard de aceea a lui Lyotard. Astfel, așa cum Lyotard anunța în Postmodernul pe înțelesul copiilor că postmodernul poate fi tratat ca o parte a modernului, la fel și Baudrillard pare a integra în acesta din urmă manifestările hipermodernismului sau ale postmodernismului. Această idee capătă valoare de argument pentru Smith, care se îndoiește că Baudrillard ar fi făcut în mod consistent trecerea de la modernitate la postmodernitate în teoria sa, iar comparația dintre Europa și America i se pare a fi exemplul "fatal
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
impresia că nu vom deveni niciodată moderni. Poate că avem trăsături hiperrmoderne, hiperreale; asumăm acest lucru. Dar nu am devenit cu adevărat moderni"504. Această acceptare a caracteristicilor "hiper" (reale, moderne) poate fi lecturată nu neapărat ca o respingere a postmodernismului, ci ca o reflecție asupra faptului că în Europa modernitatea nu a fost realizată în mod complet, până la consecințele ei ultime, așa cum i se pare că se întâmplă în America. Faptul că nu s-a experimentat în mod veritabil toată
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
acestei situații devenind: "ce ne facem după orgie?"528; Baudrillard consideră că răspunsul la această interogație și soluția la starea actuală în care el crede că ne aflăm se află în reinventarea seducției tari în toate domeniile vieții noastre. Deși postmodernismul se caracterizează prin lipsa principiilor care să explice toate fenomenele, Baudrillard tinde să realizeze din seducție un mod de explicare cvasi-universal. Dacă metanarațiunile păreau a fi de mult depășite, se observă că unele umbre ale ei mai persistă încă. Cu toate că
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
un întreg deziderat postmodern de răsturnare a așa-ziselor ierarhii "naturale" și a totalizării, utilizând orice mijloace textuale pentru a demonstra că semnificațiile sunt propriile noastre creații. Punând sub semnul întrebării standardele clasice de judecată, precum și fundamentele oricărei certitudini, reprezentanții postmodernismului, printre care se numără și Baudrillard, impun pluralizarea și domnia mai multor voci de lecturare, înțelegere, interpretare. Într-un asemenea demers general poate fi integrată și postularea seducției ca factor deconstructiv al unor date și scheme de gândire încetățenite în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
universal al lor, ci cu semnele ca semne"557. Sesizarea creșterii importanței limbajului a fost semnalată de foarte mulți gânditori, Wittgenstein, de exemplu, considerând că filosofia este, însă, "o luptă împotriva vrăjirii intelectului nostru cu mijloacele limbajului nostru"558. În postmodernism, dimpotrivă, exacerbarea limbajului este o componentă de bază a teoriilor sale. Efortului de demascare a presupozițiilor și prejudecăților gândirii occidentale, precum și căutării limitei de la care se poate pune problema filosofiei ca episteme, îi sunt asociate în mod clasic, de acum
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
propria lor retorică vie"567. Din această perspectivă putem înțelege supralicitările, exagerările sau contradicțiile pe care filosoful francez le utilizează în vederea racordării textelor sale la o dinamică și procesualitate, care, așa cum am arătat în capitolele anterioare, sunt trăsături distincte ale postmodernismului. Numărul mare de figuri retorice folosite, alături de combinarea caracteristicilor discursului teoretic cu ironia și interpretările extreme vin să ofere o imagine a lumii actuale, dar și a schimbărilor din domenii teoretice de cercetare. David Lyon amintește, în acest sens, faptul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]