4,088 matches
-
mersul în excursii s-a terminat după prima lui ieșire. Bietul om s-a pierdut în munții de lângă Dublin și a fost nevoie să trimită salvamontiști să-l salveze. A apărut la televizor după aia, dar experiența asta l-a potolit pe viață. Visurile de a deveni un as în ale bucătăriei au fost spulberate când a încercat să facă un fel de tort cu blat răsturnat dintr-o veche carte de bucate. Poza din carte arăta minunat, dar versiunea tatei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
nu e el. Din păcate, perioada lui de aur s-a încheiat. Sper că i-a plăcut călătoria. Știu că mie mi-a plăcut, deși a fost uneori turbulentă. Foarte turbulentă. Dar cerul e acum senin și vântul s-a potolit. Așa că ascultați-mă, oameni buni, semnul cu „legați-vă centura de siguranță“ e acum aprins. Ne îndreptăm spre pista de aterizare. Vă mulțumesc pentru companie. Și lăsați-mă să profit de ocazie ca să vă urez călătorie plăcută în continuare. Ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Într-o zi pe când mergea cu împreună cu prietenul său de pahar, în cale le apare un bătrân pe care Oedip, considerându-l inutil îl ucide. Acest roman are un sfârșit tragic“. Sau câte ceva despre amorezii medievali: „După ce vântu se mai potolise Tristan ancorează corabia pe un țărm și fiind sătui de atâta mare marinarii și cei o sută de cavaleri se coboară. Pe corabie rămâne doar Isolda cu serviitoarea sa. La ele vine Tristan cerând vin“. Dar și: „Romanul Tristan și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
un cerc de foc și au rămas secretul lui erotic pentru tot restul vieții. Femeia aceea ciudată și fără nume a intuit și satisfăcut toate dorințele lui nemărturisite, toată setea lui de senzualitate pe care Dora nu știuse să o potolească în lungii lor ani de conviețuire care părea fericită. Era un ipocrit ! De fapt, în adâncurile lui, își dorise întotdeuna ca Dora să răspundă cu mai multă ardoare chemărilor lui de dragoste. Era oare prea pudică sau prea cerebrală, prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de-o forță teribilă. Portarul se ferea din calea ei, n-avea decât să rupă plasa era mai bine pentru el să-și protejeze scheletul. Vedeți voi, le spunea elevilor la sfârșitul demonstrației, când aclamațiile tribunelor din mintea lui se potoleau, vedeți, așa se joacă mingea, măi, băieți. Așezată cu picioarele sub ea, pe celălalt capăt al canapelei, Nina piuise, de câteva ori, mici bârfe legate de fauna de cancelarie, după cum o numea ea, bărbatul sesiză bine unda ironică din tonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mai nevinovat de pe lume. Și țața Floarea citește câte un romanț din când în când dar vezi că ea are atâta bun simț ca să nu pretindă că-i cultă! Pufni în râs scuturându-și umerii, un râs mut care se potoli de la sine, ca la comandă. Nu e suficient să citești, mă, și sutele de pagini să se risipească în vânt de îndată ce-ai închis coperta, trebuie să încerci să întrevezi esența, să corelezi, să sistematizezi și toate astea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
când sunt o străină? Intră într-un expres. Privi către farfuriile pătrate, cu mâncarea aburind, își alese o varză cu costiță, chifle și o savarină, se așeză la una dintre mesele de lângă fereastră și începu să mănânce, mulțumită că-și potolea foamea. Cât de simplu pare a fi totul, de fapt, exclamă și urmări șirul de mașini ce treceau una după alta într-un du-te-vino necontenit. La o masă alăturată, sprijinită de stâlpul de beton acoperit cu pătrățele de marmură negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
apartament în timp ce ea avea chef de amor, asta nu avea absolut nici o importanță, era suficient să întoarcă cheia în broască, să răsucească butonul casetofonului, în șaizeci de minute cât dura până se termina înregistrarea muzicală, avea tot timpul să-și potolească simțirile, pe urmă ea deschidea ușa, își scotea capul ciufulit pe hol și făcându-i semn cu degetul, îl chema ca pe un cățeluș s-o însoțească la baie. Și dacă proiectul unui posibil mariaj între ei doi rămânea suspendat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
unchiului că timpul este așa de limitat încât nu prea știa cum să-l împartă și că nu neplăcerea o îndepărta de casa lor, ar fi trebuit să se dea de trei ori peste cap în căutarea frazelor amabile ca să potolească bombăneala unchiului. Pe când așa, alături de Monica, plină de vervă și amabilitate și de Ovidiu, cuplat ca un magnet pe făgașul discuției, rolul ei se dovedea a fi mult mai ușor. Își aminti de o zi de primăvară, era în vie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
proaspătă, iscată de nerăbdarea lui Ovidiu de a pleca mai repede din casa părinților, afișată, o percepea ca pe o impolitețe, ca pe o demonstrație fățișă de respingere a acelei lumi, a lumii ei. Prima oară în prezența Sidoniei, fusese potolit, politicos, un exemplu de tânăr serios, bine educat. Acum scăpase de sub tutela Sidoniei și firea lui începu să capete transparență, scăpase de sub control câteva minute, suficient de edificatoare... Se gândi cu strângere de inimă la cei doi părinți rămași în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mi-a urat toate cele bune, plină de-o umilință simplă și sinceră, care n-o apăsa. Am plecat de acolo ca un câine bătut, afară începuse ploaia, m-am lipit de peretele grajdului și am așteptat să-și mai potolească furia. Fără să știu mă așezasem în dreptul unui burlan înfundat, rupt de sus, la un moment dat apa adunată pe marginea streșinii a presat asupra gurii de burlan și dintr-odată m-am trezit scăldată de un șuvoi de apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fotoliu îi pare din nou puternic și de neclintit. Am auzit că ai fost la teatru, rostește el rar, calm. Par vorbe de conveniență dar ascund în ele o curiozitate dezarmantă. Spune, ai fost? întrebă el repede dornic să-și potolească suspiciunea. Da, alaltăieri am fost la teatru. El îi imită cuvintele tărăgănat, batjocoritor. Da, alaltăieri am fost la teatru, pe dracu, alaltăieri a fost luni. La teatru ai fost duminică. Da, să știi că ai dreptate, răsalaltăieri. Ce mai contează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
priveliște foarte edificatoare pentru un om care venise să-i impute tocmai lipsa de morală. Se plimba prin fața ei în lungul și-n latul camerei, aproape evita să se uite la ea. Carmina aștepta picior peste picior să i se potolească furia. Se săturase, efectiv se săturase de toate scenele lui. Începeau mereu după aceeași formulă tensionată și sfârșeau mai apoi în pat, deja se instaurase o regulă, se repeta prea des ca să mai poată crede în veridicitatea scenei. Îl urî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
probabil venise s-o pregătească sufletește. Ori ei îi era greu să se mai poată înfrâna. Bezna nopții avea darul s-o împietrească, dormea cu veioza aprinsă, după ce-și așeza estetic buclele pe pernă, foarte târziu sângele răscolit își potolea fierberea. O sfredelea dorința în cele mai neașteptate momente, îi muia încheieturile, fără să știe cum, se pomenea că se așază pe scaun, sau pe un alt obiect aflat prin apropiere, deși nu avusese cu câteva secunde înainte intenția să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
felul lui. Dar a trebuit să mă trezesc și să văd bine, că nu sunt decât o muiere care se ține cu dinții de o biată rămășiță. În seara aceea, în zadar au fot toate străduințele lui Ovidiu de a potoli lucrurile. De la palme a trecut la vorbe frumoase, apoi, înapoi la violență. A încercat s-o posede cu forța, dar nu a reușit. Nu cred în tine, îi striga printre lacrimi Carmina, ca să-l facă să înțeleagă că stăruințele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mai fericită perioadă din viața mea. Oare cât a ținut? A, da, până am împlinit treizeci și unu de ani. Și apoi, brusc, s-a întâmplat din nou. S-a prăbușit totul. Reiko și-a aprins o țigară. Vântul se potolise. Fumul se ridica drept în sus și dispărea în bezna nopții. În clipa aceea am observat că cerul era plin de stele. — S-a întâmplat ceva anume? am întrebat-o eu. — Da, spuse ea, ceva extrem de ciudat, ca și când mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
câte una, toate hainele... ușooooor de tot, ca o mămică ce-și dezbracă bebelușul. — Hmmmm... — Eu mă simt bine, sunt cu gândurile departe și nu-mi dau seama, până la un moment dat, ce se întâmplă. Apoi, brusc, țip la tine: „Potolește-te, Watanabe! Îmi place de tine, dar am un prieten. Nu pot să mă culc cu tine, să știi. Te rog fii cuminte!“ Dar tu nu te potolești. Ba mă potolesc, am zis. — Știu. Nu contează, așa-mi imaginez eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
până la un moment dat, ce se întâmplă. Apoi, brusc, țip la tine: „Potolește-te, Watanabe! Îmi place de tine, dar am un prieten. Nu pot să mă culc cu tine, să știi. Te rog fii cuminte!“ Dar tu nu te potolești. Ba mă potolesc, am zis. — Știu. Nu contează, așa-mi imaginez eu acum, spuse Midori. Și-apoi îmi arăți... chestia aia a ta... mare și tare. Eu îmi acopăr ochii, rușinată, dar de văzut am văzut-o o fracțiune de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
dat, ce se întâmplă. Apoi, brusc, țip la tine: „Potolește-te, Watanabe! Îmi place de tine, dar am un prieten. Nu pot să mă culc cu tine, să știi. Te rog fii cuminte!“ Dar tu nu te potolești. Ba mă potolesc, am zis. — Știu. Nu contează, așa-mi imaginez eu acum, spuse Midori. Și-apoi îmi arăți... chestia aia a ta... mare și tare. Eu îmi acopăr ochii, rușinată, dar de văzut am văzut-o o fracțiune de secundă și-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
zis. — Știu. Nu contează, așa-mi imaginez eu acum, spuse Midori. Și-apoi îmi arăți... chestia aia a ta... mare și tare. Eu îmi acopăr ochii, rușinată, dar de văzut am văzut-o o fracțiune de secundă și-ți spun: „Potolește-te! Nu vreau! Nu se poate să bagi în mine așa ceva... mare și tare.“ — Nu e mare, e normală. — Ei, nu contează, îmi fac și eu iluzii. Și apoi tu te întristezi și eu încerc să te consolez: „Vai, săracul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
să-l tratăm cu mâncăruri scumpe, comandate la domiciliu. Și trebuie să-ți mărturisesc că tata și-a plătit întotdeauna taxele, nu a trișat nici măcar o singură dată. Așa e el, un tip demodat, dar n-ai cum să-l potolești pe funcționar pentru că el nu face decât să scormonească și să scormonească. „Venitul e cam mic!“ Zău că nu glumesc, Watanabe. Normal că venitul e mic dacă nu avem de unde să mai scoatem! Întotdeauna îmi venea să urlu și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
puteau atinge. Mă simțeam neputincios, dar atâta vreme cât rămâneam în starea aceea, și ei erau neputincioși în fața mea. Stăteam rezemat de perete, cu ochii în tavan. Când îmi era foame, ciuguleam ceva, beam puțină apă, iar dacă mă cuprindea tristețea, o potoleam cu whisky. Nu m-am spălat, nu m-am bărbierit. Așa au trecut trei zile încheiate. Pe data de 6 aprilie am primit o scrisoare de la Midori. Voia să ne întâlnim la facultate și să mâncăm împreună de prânz pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
din cauza vocalelor. A-ul e dur și vânjos, ca un vârf de munte, pe când o-ul e moale și flexibil, și deschide gura. Se aplecă din nou peste mine. Poate se simțea stânjenită din cauza formulării poetice; poate că nu-și potolise Încă setea. — Și ce zici de „Dora“? Înainte să-mi răspundă, am tras-o jos și am Întors-o spre mine. Numele tău conține aceleași vocale, să știi. — E lipsit de imaginație. Fața Îi ardea, palidă și cât se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
jura Anton. De Îndată ce gustul pentru lucruri neobișnuite a fost trezit, era greu de satisfăcut. Cerința spectatorilor pentru plăceri exotice era din ce În ce mai mare. Cei care descoperiseră pornirile perverse din sufletele lor continuau să tânjească după noi și noi plăceri, până când Își potoliră poftele. Lecțiile de călărie nu mai erau de-ajuns. Dacă regizorul nu testa limitele propriului său mediu, mai devreme sau mai târziu, cinematografele aveau să se golească. Anton oftă. Era aproape falit, pentru a doua oară În doar câțiva ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
exterioriza starea emoțională interioară. Aici, la Fereastra Oblică, cina nu ținea atât de arta culinară cât de filozofie, iar actul de mânca era considerat ca fiind călăuzit nu de nevoia primordială de a-ți umple stomacul sau de a-ți potoli foamea, ci de un dans sublim cu catarsisul. După numeroase Încercări nereușite de a hotărî ce aveau să mănânce, Armanoush a ales tartar de ton ahi cu crustă de susan și foie gras yakiniku, iar Matt a decis să Încerce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]