3,904 matches
-
măsură. Prea rezolvăm totul pe furiș În lirică resemnare. Se pare că ne lipsește tăierea de capete?! (toamna) M-am surprins astăzi spionând Împrejur un al doilea plan al spațiului; dacă te uiți cu atenție foarte aproape de tine, descoperi o prăpastie fără fund și Începi să te temi de o cădere teribilă Într-un spațiu indefinit. De acolo te privesc Înfricoșător ochi ficși și reci, care prelungesc alți ochi ce se preiau la infinit și care te poartă până În cercurile Îndepărtate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pliază temporal Între insul ce stă acum În această cameră, nu tocmai spațioasă, și cel ce a fost cutremurat de Încercările acelea atât de comune dar atât de ale lui. Intervalul acesta se cască Întocmai ca gura neagră a unei prăpăstii În care eroul se coboară cu o frânghie groasă, iar cei doi trădători (lectorii) rămân la suprafață, pentru a fugi apoi cu funia retezată, ca să nu mai iasă nimeni de acolo de unde ei nu au reușit să se aventureze. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cred că Îl iubesc acum, deși Îmi este o frică teribilă de el. Martin este ca un sloi de gheață, atunci când mă ating din Întâmplare de corpul lui. Nu se uită la mine ca la o femeie. Aruncă mereu o prăpastie Între mine și el, Între el și toate femeile. Niciodată nu cred că am să pot să-i Înfrâng aleanurile spre acea puritate zeiască despre care Îmi tot vorbește mereu. A dormit lângă mine și nu m-a atins nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
singur, atât de Însingurat. Deși pare subțire, are o vigoare extraordinară. Nimeni nu-l Întrece În rezistență când urcăm. Când urcă, el nu se uită pe unde calcă, de aceea nu are sentimentul fricii. Trece de multe ori pe deasupra unei prăpăstii periculoase cu aerul că merge pe trotuarul din fața Universității. Ieri m-a prins din zbor când am alunecat, are o mână foarte puternică, deși este fină ca mâna unui pianist. Este curios cum nu este atent la nimic, nici n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mai Înainte. Dar este destul să treacă o singură secundă și totul mi se pare schimbat. Mă străduiesc să prind autenticul, dar acesta se estompează numai ce l-am privit; până să scriu despre el, deja s-a creat o prăpastie Între ceea ce cred că am văzut și ceea ce vreau să scrijelez pe suprafața albă a colii. Viața se strecoară la fel de parșivă Între a scrie și a pronunța aceste cuvinte pe care eu Încerc să le fixez acum În capcana textului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
față de mine. O surprinsese faptul că urcasem, că nu avusesem nevoie de ajutorul ei; sperase să alunec, să mă sprijine ea, ca fiind mai experimentată. Ca să braveze, s-a cățărat pe un perete foarte periculos să culeagă o floare de prăpastie; n-am oprit-o (nu o putea opri nimeni), s-a strecurat timp de o oră pe verticala stâncii (putea să cadă oricând), n-am privit-o, am așteptat-o; spunea că e sigură de ea când mă aflu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
steriles sur de grands sujets. Il ne sont légitimes que dans la mesure exacte où ils sont-approximatifs ș„Între certitudinea pe care o am despre existența mea și conținutul pe care Încerc să i-l dau va fi totdeauna o prăpastie oarbă. Eu Îmi voi fi totdeauna mie Însumi străin. În psihologie, precum și În logică, există niște adevăruri, dar niciodată adevărul. Imperativul lui Socrate «Cunoaște-te pe tine Însuțiă are aceeași valoare cu «fii virtuosă din confesiunea creștină. Ele relevă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fonfăind În rafală toată gama muzicilor neauzite. Un cuvânt anume m-a persecutat ca o dulce chemare, dincolo de revărsarea peste toate muchiile boțite de triviul neîntrebuințării, dincolo de acidul excrementelor În fermentație aruncate În aerul scabros, clătite printre gingiile fetide ale prăpastiei din gura aceea deschisă precum gura iadului. Cuvântul acela m-a oprit din râs, m-a Înfricoșat, m-a Întors către gravitate, spre acea zonă de suav eter În care ființa ei, cândva ușoară ca un fulg de voal, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Ajunsesem pe traseul alpin de la Predeal fără să mă gândesc unde merg. Deodată, m-am trezit singură, doar eu și muntele, așa cum mi-am dorit totdeauna. Urcușul a devenit brusc periculos, pietrele de care mă agățăm se desprindeau alunecând În prăpastie; fixam un picior, căutam un colț cu degetele rășchirate ale mâinii, Îl Încercam de câteva ori, mă țineam, mutam alt picior după ce mă Încredințam de soliditatea punctului de sprijin (Îți amintești de teoria mea despre punctul de sprijin, fără de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
imprevizibilitatea notațiilor Încerc să recuperez intervalele realului“, p. 292), se Îndoiește iarăși de autenticitatea paginii scrise („Mă străduiesc să prind autenticul, dar acesta se estompează numai ce l-am privit; până să scriu despre el, deja s-a creat o prăpastie Între ceea ce cred că am văzut și ceea ce vreau să scrijelez pe suprafața albă a coalei“, p. 317) și face dintr-o Întâmplare din copilărie o frumoasă parabolă a oglinzii și a textului, care ar merita o analiză separată (pp.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Soții femeilor stăteau unul lîngă celălalt și se uitau la ele cu resemnare, de parcă plăcerea de a zăcea Întinse pe podea ar fi fost o excentricitate oarecare a soțiilor lor. Jim se sprijini de acoperișul cabinei șoferului. DÎndu-și seama de prăpastia care Îl despărțea acum pe Jim de ceilalți deținuți, doctorul Ransome se duse și se așeză pe bancă lîngă el. Lumina prăfuită a soarelui și lunga călătorie de la Shanghai Îi decoloraseră pistruii lui. În ciuda pieptului și a picioarelor puternice, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
al aeroporturilor, să-i spună ce este fericirea? Drumurile lui spre orașul din vest, În ierni și urgisite veri, se pierdeau În ceața incertă a amintirii, dulcege și triste amintiri, disperate, ca și imaginea aceea a omului contemplând pe marginea prăpastiei, frumusețea unui golf la Mediterană. Gaspar David Friedrich? O disperare romantică. Dincolo de natură, care există prin aspectul ei exterior, trebuia percepută lumea individuală, a omului, de la contemplarea senină până la limitele disperării. Dar cui să spună toate astea? El, zburând gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Îl pedepsești În gând să mănânce piper, cafea, arahide și măsline. Să simtă și stomacul lui fin ce au simțit stomacurile voastre când, mergând cu peste o sută de kilometri pe oră, a frânat brusc, lipind roata mașinii de buza prăpastiei, zicând: „Băieți, asta este țara Bârsei”, rotindu-și cremvurștii degetelor ca un ghid rafinat. Da, să mănânce piper și arahide pentru că ți-a rupt o pagină din Magnum Etimologycum, ce astea-s glume, să sară cu bocancii pe tine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și caldă, incredibil de sinceră a unei femei texane ale cărei directive erau Însoțite de muzică relaxantă New Age. Conform descrierii de pe copertă, ea fusese o „prostituată timp de douăzeci de ani, apoi se retrăsese exact când era pe buza prăpăstiei și Își schimbase cursul vieții“. Ruby era gata să arunce CDul În fundul unui sertar și să uite de el, dar curiozitatea Împreună cu faptul că nu era nimic de văzut la televizor - o Învinseseră. Se surprinse băgându-l În combină. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
când îl văzu fu să-și scoată mâna din buzunarul șorțului. — Bună ziua, Margarita. — Bună ziua, domnișorule. — Augusto, femeie dragă, Augusto. — Don Augusto - adăugă ea. — Nu tuturor numelor le cade bine don - observă el -. Așa cum între Juan și don Juan e o prăpastie, la fel și între Augusto și don Augusto. Mă rog, fie! Domnișoara Eugenia a plecat? — Da, acușica. — În ce direcție? — Într-acolo. Și-ntr-acolo o apucă și Augusto. Dar imediat se și întoarse. Uitase de scrisoare. — Ai bunătatea, doamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Republicii de la Weimar, și Își Însuși rolul de martir: Carl von Ossietzky 1, Kurt Tucholsky 2. Abandonă imediat Întregul tablou, comparația părându-i-se ridicolă, aproape isterică. Annettei Îi spuse: —Uită-te bine la ei. Creaturile astea ne trag În prăpastie. Annette răspunse: —Eu mă aflu deja În prăpastie. Iar Fima: —Continuă. Vorbeai despre femeile fatale. Annette goli cel de-al doilea păhărel, ochii Începură să-i strălucească, iar În cuvintele ei se strecură un strop de cochetărie: — Ce e grozav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
martir: Carl von Ossietzky 1, Kurt Tucholsky 2. Abandonă imediat Întregul tablou, comparația părându-i-se ridicolă, aproape isterică. Annettei Îi spuse: —Uită-te bine la ei. Creaturile astea ne trag În prăpastie. Annette răspunse: —Eu mă aflu deja În prăpastie. Iar Fima: —Continuă. Vorbeai despre femeile fatale. Annette goli cel de-al doilea păhărel, ochii Începură să-i strălucească, iar În cuvintele ei se strecură un strop de cochetărie: — Ce e grozav la tine, Efraim, e că nu-mi pasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
toți, schițând o teorie detaliată, din care reieșea că vrajba dintre noi și arabi nu e decât un episod vechi de o sută de ani, o simplă dispută asupra pământului, pe când adevăratul pericol a fost Întotdeauna și a rămas Încă prăpastia Întunecată dintre evrei și cruce. Cu toate că Îi era dor de Uri, spera că mai era Încă la Roma. Telefonă la biroul de avocatură al Ninei, așteptă cu răbdare pe fir până când secretara Îi făcu legătura și auzi vocea ei răgușită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
întreținut, fără restricții gastronomice, cum se mai întâmpla pe vremuri - și puteai să te întorci oricând în prezentul de care încercai să te vindeci. Aici, în hotelul montan și în prezența lui Curt, tata nu mai simțea atât de acut prăpastia care se căsca tot mai mult între el și lumea mamei. Ca bărbat tânăr căutase și el mediul acela distins pe cale de dispariție, așa cum îl cunoscuse în locuința de lângă sinagogă, pentru că îi amintea de Sils, îndepărtându-l astfel de restricțiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
poziții de conducere. Toți îl cunoșteau pe Hans H., era fiul acelui bărbat respectat, încă proprietar al unui birou la uzinele de fier și oțel, folosindu-și cu brio relațiile ca să le procure fiilor săi oferte avantajoase pentru firmă. Iar prăpastia dintre acea ambience a mamei și comportamentul rural din ce în ce mai accentuat al tatei începu să se caște tot mai mult și, deși tata observa că alunecă în fisura dintre două stiluri de viață, nu putea să împiedice în nici un fel adâncirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
recuperăm copilăria pe care n-am avut-o. Am zâmbit și eu. Eram atât de copilăroși amândoi. Problema era însă că eu îmi doream să mă maturizez, iar Mark nu-și dorea. Cum poți construi un pod peste o asemenea prăpastie? Dar nimeni nu ne putea acuza că nu ne purtam civilizat. Ne zâmbeam cu atâta politețe și atât de mult încât ieri m-am dus la dentist pentru că aveam dureri și credeam că am o infecție la maxilar. Iar Mark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
început cu adevărat coșmarul. — Ce grozav! Ed îmi întinse o mână, dar eu mi le-am ținut pe ale mele acolo unde erau, încleștate pe frâie de parcă ar fi fost singurul lucru de care mă puteam ține pe marginea unei prăpăstii. —Grozav, da, e grozav. Se pare că am spus asta, dar eram convinsă că-mi pierdusem toate funcțiile corpului, inclusiv capacitatea de a vorbi. Eram sigură că nu-mi pot mișca ochii sau capul pentru că dacă aș fi făcut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
i se cuvine recunoștință, apropiindu-se de dânsa, sacrificându-și un idol întruchipat în antipodul eiă Însă Zitta a înțeles că slăbănogul cu ciocul de aramă cânta pe struna ei și cu naivitatea femeii nedorită, l-a făcut punte pe prăpastia deschisă între ea și Ramses, doi oameni cu totul deosebiți. Numai că Ramses nu i-a servit de trambulină. - L-ai învățat cu nărav de la început, obiectă atunci fratele său de sub țeasta lui Peter Altenberg, în dialect specific vienez. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
atâția ani trecuți, îmi mai este vie și acum. Coborâșul fu anevoios. Drumul îmi părea mult mai lung. Pictorul Egon rămase în urmă. La o cotitură a potecii l-am zărit în fața unei căsuțe de lemn, înfipte chiar pe muchia prăpastiei. O fată cu părul de aur ieșise să-l întâmpine și acum râdeau împreună, scăldați în argintul și purpura amurgului, cu ochii plecați înspre râpă. Pe Hilda, amanta oficială a pictorului, o cunoșteam pe atunci numai din vedere. Tânără, înaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
lungă și chinuitoare pauză, cu ochii ațintiți în farfurie. Sunt ani de zile de când mă chinuiești. Zăbala dârlogului tău mă doare. Totuși dacă l-ai scăpa din mânușița ta o singură clipă, te-aș târî după mine, fără șovăire, în prăpastia morții. M-ai pătruns ca o râie și n-am puterea să mă spăl de tine cu leacul tămăduitor, la care cuget cu spaimă, atunci când te urăsc mai mult. Sârboaica mea cu părul cânepiu plângea, nefericită. Lacrimi îi curgeau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]