6,695 matches
-
sau animale specifice zonei; printre acestea, se numără și cuvântul care stă la baza gr. aphýe. Istoria răspândirii cuvântului este complicată, pentru că are peste tot forme neregulate. Din greacă a pătruns în latină, unde nu este însă atestat; forma latină presupusă este *apiua. Existența formelor romanice (fr. anchois, sp. anchoa, it. acciuga, port. enchova) indică faptul că termenul a circulat pe coastele mediteraneene. Se crede că la originea unora dintre aceste cuvinte romanice se află forma anciöa din dialectul genovez al
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
este definit în DEX ca „pardesiu bărbătesc (larg și) fără mâneci, cu două deschizături pentru brațe, peste care cade o pelerină scurtă“ și este explicat ca împrumut din fr. macferlane. La origine, acesta are un nume scoțian, Mac Farlane, numele presupusului creator al acestui tip de îmbrăcăminte. Tot în DEX, termenul raglan este explicat prin „croială specială a unor obiecte de îmbrăcăminte, la care mâneca pornește de la răscroiala gulerului“ și „palton sau pardesiu cu o asemenea croială“. Cum se întâmplă frecvent
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
că traco-dacii romanizați au păstrat din limba lor elemente secundare proprii limbajului pastoral, adică unui limbaj care reflecta specificul de civilizație autohton. Există în română și perechi de cuvinte (parțial) sinonime în cadrul cărora termenii latinești au sens general, iar cei presupuși a fi din substrat au sens mai restrâns: arbore (< lat. arborem) -copac, cal (< lat. caballus)-mușcoi „catâr“, casă (< lat. casa)-argea „colibă sub pământ“, râpă (< lat. ripa) -mal, cerbice (< lat. cerbicem) -grumaz, cute (< lat. cotem)-gresie, laț (< lat. laceus) -cursă
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
spune că vine din neogreacă (DEX), se pare că a trecut și printr-o limbă slavă. Cuvinte de origine turcică Și în cazul elementelor turcice din română, există mai multe straturi cronologice: se face distincția dintre împrumuturile vechi, constituite din presupusele cuvinte de origine cumană (și tătară) intrate în română până la sfârșitul secolului 14, numite împrumuturi preosmanlii, și cuvintele mai recente, din turca osmanlie. Acestea din urmă au pătruns între secolele 15 și 17 și sunt, mai ales, nume de plante
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
specializate, în care au pătruns ulterior și termeni din germană și engleză. Problemele etimologice pe care le pun cuvintele romanice nu lipsesc. În decursul anilor, s-a exagerat în aprecierea importanței influenței franceze, ajungându-se chiar la situația în care presupusul etimon francez al unui cuvânt românesc să nu existe. Folosindu-se criteriul fonetic, s-a reușit să se facă distincție între cuvintele care vin din franceză și cele provenite din alte limbi: omagiu nu poate veni din fr. hommage, cum
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
suplimentar, pe care l-am putea numi statutul funcțional al cuvântului în latină: dacă derivatul era sau nu un cuvânt frecvent (cel puțin pe baza informațiilor din texte). Lat. ceparius, de exemplu, apare doar în două texte, iar lat. tonus presupus a se afla la baza rom. tun „tunet“ se găsește la un singur scriitor latin. Lingviștii mai folosesc și alte criterii când trebuie să stabilească dacă un derivat are certificat de naștere românesc sau latinesc, ca să mă exprim în termenii
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
surori” și au ca „limbă mamă” latina. Ulterior s-a constatat aceeași înrudire între latină, greacă și sanscrită, de unde s-a conchis că și ele vor fi avut o sursă comună care este posibil să nu mai existe. La limbile presupuse a avea aceeași origine cu sanscrita au fost adăugate gotica și celtica, apoi și vechea persană. Conservarea în aceste limbi, după peste trei mii de ani, a unor trăsături comune de natură lexicală și gramaticală, în condițiile în care nici una
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
decline și să se formeze verbe” (p. 182). Așadar, atât cuvintele cât și gramatica limbilor ar fi, conform științei profane, produsul unor convenții între membrii colectivității umane, „născociri ale șireteniei omenești”, „invenție a artei sau nevoii” de comunicare (p. 184). Presupusa origine lumească a limbilor, spune Cantemir, permite științei respective să diferențieze limbile „găsind că unele sunt mai pieptănate, compunerea este mai meșteșugită și pronunțarea mai elegantă și mai dulce; ea a descoperit că altele sunt mai necioplite și mai aspre
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Epir. Cf. vgr. δολός „a vâna, a prinde”, lat. dolus (δολος) „capcană”, cu aceeași rădăcinălov prefixată cu do-, ca și rom. dulău. Io, pronume personal pentru eu, folosit în documentele domnești: Io, Mircea Voievod, era dedus de Cantemir de la Ioan, presupusul domn al tuturor românilor la începutul secolului al XIIIlea, și atribuit familiei sale ca titlu ereditar de ținută regală. Această etimologie pică odată cu schema elaborată de Dimitrie pentru a duce intactă romanitatea primilor descălecători până la cel de al doilea descălecat
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
și politice mai mari sau mai mici între grupările de populații, asupra bazei etnice a substratului poporului român, asupra emigrației românilor (readuși întâi în masă din Moesia Superior în Dacia traiană) în zona grecească, la sud de Dunăre, inclusiv în presupusa patrie primitivă a lor, pentru a încheia cu afirmația că acesta este adevărul istoric în care trebuie să credem. În realitate, întreaga operă a filologului ieșean este o construcție speculativă în care romanitatea orientală, ca și întreaga istorie a sud-estului
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
flexionare de preexistența formulei aglutinante, împreună cu evoluția locală a materialului lingvistic în aceste formule de limbă anulează teoria arborelui genealogic prin care știința tradițională europeană percepe istoria limbii. Istoria fiecărei limbi și grupări de limbi flexionare, numite indoeuropene datorită unui presupus izvor comun, reprezintă transformarea, cu accente zonale specifice, a structurilor aglutinante în expresii flexionare. Rezultă că zonele acoperite de limbi flexionare au peste tot la bază nivelul aglutinant, care a avut la bază peste tot formula silabică de comunicare. Pentru
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
pulverizării bazei traco-latine, din care au evoluat limbile indoeuropene din jumătatea de est a Europei, vine seria de cuvinte pe care etimologia tradițională le raportează la contactele românilor cu semințiile turco tătare, contacte aduse târziu după epoca străromână și după presupusa dispersare a dialectelor limbii române. În această privință S. Pușcariu afirmă că „dacă un cuvânt ca cioban se găsește și în alte dialecte decât cel dacoromân, aceasta nu însemnează că e un cuvânt turcic împrumutat în epoca străromână. El e
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Cu asemenea ingrediente la dispoziție, nu e de mirare că țăranul nostru manifesta un profund dezinteres față de ingeniozitatea pregătirii bucatelor și de diversitatea acestora. Tot Mihai Lupescu ne vorbește - cu naivitate, căci nu-l putem acuza de cinism - despre acest presupus ascetism de care ar fi dat dovadă țăranul român: el „nu i ca alte neamuri, mâncăcios și lacom, nu ține să-i fie totdeauna pântecele plin. Mănâncă numai să nu te mănânce», « Mănânc și eu așa, ia, așa, numai să
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
că era împotriva celei mai elementare rațiuni, ca în același loc Regele să vină să le vorbească apropiaților săi, și mai puțin încă faptul că o leoaică vine acolo ca să o sperie pe Tisbe, aș întreba eu, prin ce mijloc, presupus a corespunde adevărului acțiunii, acest perete devenea vizibil și invizibil? Prin ce vrajă îi împiedica el pe cei doi amanți să se vadă și nu-i împiedica pe ceilalți? Sau și mai bine, prin ce putere extraordinară exista el în
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
unui act, spectatorul vede, în actul următor, marea situată în spatele palatului. Astfel se naște, cu clasicismul, dorința de a face din spațiul scenic și din spațiile dramaturgice ce-l prelungesc o reflectare a spațiului referențial. O topologie realistă a locurilor presupus alăturate scenei, ignorată în dramaturgiile anterioare, începe să se constiuie timid, devenind mai complexă începând cu drama burgheză. Unitatea de loc generează, ca și unitatea de timp, un oarecare număr de dificultăți pentru autorul dramatic ce trebuie să motiveze venirea
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
iluzionare adevărată, decât furnizându-i spectatorului precipitări veridice de vise, în care gustul său pentru crimă, obsesiile sale erotice, violența sa, himerele sale, sensul utopic despre viață și lucruri, chiar și canibalismul lui, să se reverse, pe un plan nu presupus și iluzoriu, ci interior." Artaud s-a apărat îndelung de a fi vrut să dea un sens vulgar, grand-guignolesque, cruzimii. Însă el rămâne fascinat de temele tragediei cu sânge și vede în reprezentarea exceselor sale un mijloc de a atinge
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Milano, se pasionează de Shakespeare, fără ca pentru asta să-l renege pe Racine. 67 Théâtre de Clara Gazul, comedienne espagnole. Mérimée se ascunde sub un nume de împrumut, inventând în întregime numele comedienei spaniole Clara Gazul, și chiar al traducătorului presupus că i-a adaptat opera în franceză, pe care-l botează ironic cu numele de Joseph L'Estrange. Puțini oameni au căzut pradă acestui șiretlic. 68 Henri III et sa cour. Piesele romantice ulterioare se bucură de o primire foarte
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
asemenea, folosite cu predilecție în publicistică. Cel mai frecvent este antiparastaza, care stă la baza argumentațiilor din Economii, Liga, Cronica literară. Cea din urmă este celebră pentru caricaturizarea lui "Popnedea" (N. D. Popescu), mascată de apologia și indignarea cauzată de presupusele obiecții față de talentul acestuia: Ce stil are băiatul ăsta! Ce vervă! ce invențiune! Ce concepere! Ce originalitate! Ce noi resorturi literare!... Și să nu turbezi când cugeți că sunt guri rele, invidioși și ignoranți cari spun că romanurile lui istorice
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
proporții absurde și amenințătoare, acest text în cel mai pur stil prolix, spulberă în "beția de cuvinte" și în meandrele echivocurilor orice urmă de sens. Dacă ținem cont și de faptul că respectivul "proces-verbal" ar trebui să se supună normelor presupuse de stilul administrativ în cadrul căruia ambiguitatea este de neconceput 126, adăugăm listei de erori încă un aspect care reliefează lipsa de competență stilistică din lumea reprezentată în opera lui Caragiale. Urmărind și în privința tropilor aceeași departajare între universul stilistic al
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
viață s-au dovedit tardive și deci zadarnice. Mobilul crimei sau al sinuciderii pare a fi o dragoste nefericită"145. Hazul întâmplării este stârnit nu doar de confuzia ilară între motanul Tănase Păcătosul și tânărul angrosist, dar și de mobilul presupus al crimei, insinuarea neaplicându-se defel în cazul maicii Varvara, o bătrână trecută de șaizeci de ani, chioară și șchioapă, lipsită de "nuri care să dea prilej de aprinderi și sminteală"146. Important este și un alt aspect legat de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
se configurează atât ca prefigurare a unor tehnici scripturale "clasicizate" prin contribuția "Școlii de la Târgoviște", cât și ca sursă de modele tipologice și de limbaj, resemantizate peste timp în noi contexte ficționale. Esențială este, așadar, înțelegerea dublului sens al mișcării presupuse de jocul intertextual. Particulara observație borgesiană conform căreia "Wakefield îl prefigurează pe Kafka, dar acesta din urmă modifică și modelează lectura lui Wakefield"47, își extinde valabilitatea, ilustrând generala reciprocitate a "datoriei" textelor relaționate. Model și precursor al târgoviștenilor în
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
definite temporal, omul se definește (în primul rând) prin apelul la memorie. Iar cea mai mare parte a memoriei, fie și personale, nu este emanația psihicului individual prin educație, dacă nu și prin controversatele filoane ale subconștientului pe a căror (presupusă) existență s-a clădit psihologia profunzimilor (care mizează pe un fel de genetică a psihismului), omul se definește prin categorii în care "intră", care îl preexistă, și nu pe care și le creează. Recunoscând eficiența și necesitatea demersurilor deductive, cât
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
cu Iluminismul din care a izvorât raționalitatea pozitivistă dominantă în secolul al XIX-lea, părea să anunțe demisia sistemelor mitice, denunțate ca iraționale, futile și chiar nocive, sau cel puțin a avut această intenție, a miza totul pe cartea unei presupuse infailibilități a capacității logice a omului ca unic ghid în existență deschide capcane nebănuite, care pot avea efecte devastatoare. Gilbert Durand observa că din secolul al XIX-lea "Occidentul a intrat într-o zonă de înaltă tensiune imaginară", ca reacție
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
mitul aparține proletariatului, iar superstiția clasei dominante, pentru că în timp ce mitul refuză să accepte soarta, superstiția îl determină pe om să plece capul și să consimtă la sclavie iată un mecanism facil de justificare a activismului social și politic printr-o presupusă înrădăcinare a acestuia în profunzimile de nepătruns ale mentalului colectiv; mai mult chiar, miturile create de către oamenii muncii reflectă într-o anumită măsură și istoria, oglindind un caracter național, prin studiul lor putându-se înțelege izvoarele caracterului național și contribui
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
religioase (Biserica Scientologică, ori "creștinismul extraterestru" care optează pentru varianta evoluționismului ateu, însă dintr-o origine extraterestră, cum apare de exemplu la Erich von Däniken 343). Când marțienii vin de pe planeta roșie, alteritatea lor absolută face trimitere la lumea sovietică, presupusele OZN-uri fiind considerate și nave de spionaj rusești, iar literatura și filmele anticomuniste în această cheie științifico-fantastică sunt mai eficiente pentru formarea opiniei publice decât lucrările de specialitate. Atitudinea societății este din nou ambiguă, distingându-se două curente majore
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]