3,008 matches
-
Alexandru Moșanu, doctor habilitat în istorie, membru de onoare al Academiei Române, fost Președinte al Parlamentului Republicii Moldova. La ședința din 27 august 1991 el a dat citire Declarația de Independență a Republicii Moldova, după care deputații au urcat unul câte unul în Prezidiul adunării și față cu toată lumea au semnat acel document epocal. Leonid Tâlmaci (n. 26 apr. 1954), originar din Braniște, din 1991 până în 2009 este guvernator al Băncii Naționale a Moldovei. Studii: Colegiul financiar-bancar din Chișinău, Institutul financiar-economic din Leningrad. Doctor
Braniște, Rîșcani () [Corola-website/Science/305199_a_306528]
-
formă de parcuri în oraș sunt rezervate 5,25 ha de teren. Resursele funciare constituie 236,8 ha și sunt destinate pentru construcții. Biruința a luat ființă în anul 1963, pe lângă fabrica de zahăr din Alexăndreni. Mai târziu, prin hotărârea Prezidiului Sovietului Suprem al RSSM din 1 iulie 1965 a fost acordat localității statut de orășel (așezare de tip orășenesc) cu numele Biruința. În orășel, a cărui populație în timp de cinci ani depășise 2.400 de locuitori, s-au mai
Biruința () [Corola-website/Science/305255_a_306584]
-
se permite să emigreze în Israel. A studiat la Universitatea Politehnică din orașul Haifa, obținând diploma de inginer. Ulterior a absolvit și un Master în Administrarea Afacerilor (MBA) la Universitatea din Tel Aviv. În perioada studenției, a fost membru al Prezidiului Uniunii Studenților Sioniști “Hashmonai”. Lucrează apoi ca inginer în Israel. Îndeplinește în paralel funcția de secretar național al Sindicatului Inginerilor din Israel (1968-1972 și 1974-1977). Înscris în Partidul Liberal, Badian este ales ca membru al Consiliul Național al acestui partid
Elyakim Badian () [Corola-website/Science/306031_a_307360]
-
moarte pe Vavilov sub acuzația de participare la activitatea Partidului Țărănesc al Muncii și pentru activitate antisovietică. Acest proces, la care au participat trei judecători militari, apărarea fiind absentă, ar fi durat doar câteva minute. Cererea sa de grațiere către Prezidiul Sovietului Suprem al URSS a fost respinsă. Între octombrie 1941 și ianuarie 1943 Vavilov a fost încarcerat la Închisoarea nr. 1 din Saratov, o lungă perioadă în celulă de izolare. Condițiile grele de detenție au determinat internarea sa de două
Nikolai Vavilov () [Corola-website/Science/306042_a_307371]
-
Între octombrie 1941 și ianuarie 1943 Vavilov a fost încarcerat la Închisoarea nr. 1 din Saratov, o lungă perioadă în celulă de izolare. Condițiile grele de detenție au determinat internarea sa de două ori în spitalul închisorii. În iunie 1942 Prezidiului Sovietului Suprem al URSS a comutat pedeapsa cu moartea la 20 ani de închisoare în lagăre de muncă forțată. Starea sa de sănătate a continuat să se înrăutatească în timpul detenției, Vavilov îmbolnăvindu-se de pneumonie și dizenterie. În ultimul an
Nikolai Vavilov () [Corola-website/Science/306042_a_307371]
-
A fost înmormântat într-o groapă comună. Pe 20 august 1955 Colegiul Militar al Curtii Supreme a URSS a infirmat verdictul din 9 iulie 1941 și a pus capăt procedurii întreprinse împotriva lui Vavilov, toate acuzațiile fiind retrase. După reabilitare Prezidiul Academiei de Stiințe a URSS l-a repus pe listele de academicieni. Reabilitare sa științifică și socială a fost realizată însă abia în anii '60. Pentru a onora memoria fraților Nikolai și Serghei Vavilov, astronomul sovietic Nikolai Stepanovici Cernîh a
Nikolai Vavilov () [Corola-website/Science/306042_a_307371]
-
profesor universitar la Facultatea de Teatru din cadrul Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică și șef al catedrei Arta actorului. I-a avut ca asistenți pe Sanda Manu și pe Dem Rădulescu. Prin Decretul nr. 43 din 23 ianuarie 1953 al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, actorului Ion Finteșteanu i s-a acordat titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Romîne „pentru merite deosebite, pentru realizări valoroase în artă și pentru activitate merituoasă”. Apoi, anterior anului 1966, a primit
Ion Finteșteanu () [Corola-website/Science/306112_a_307441]
-
Tâlharii” (Schiller), cu: George Vraca, Mihai Popescu, Dina Cocea, Cristofor Etterle, Ion Iancovescu, Ciprian - O noapte furtunoasă (Caragiale), cu: Alex. Giugaru, Florica Demion, Leny Caler, Ion Iancovescu, G. Timica, Silvia Dumitrecu-Timica. Prin Decretul nr. 43 din 23 ianuarie 1953 al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, regizorului i s-a acordat titlul de Maestru Emerit al Artei din Republica Populară Romînă „pentru merite deosebite, pentru realizări valoroase în artă și pentru activitate merituoasă”. Ulterior (anterior anului 1960) a primit
Sică Alexandrescu () [Corola-website/Science/306175_a_307504]
-
cu ideologia și problemele mișcării comuniste. La Congresul al IX-lea al PCR din 19-24 iulie 1965 este ales membru al Comitetului Politic Executiv al P.C.R., funcție în care va rămâne până în 1989. La scurt timp este promovat membru al Prezidiului Permanent al C.P.Ex., devenind o persoană foarte influentă a aparatului de partid pe care s-a bizuit Nicolae Ceaușescu pentru acapararea totală a puterii. Ca urmare a politicii de "rotație a cadrelor" promovată de Ceaușescu, Paul Niculescu-Mizil este transferat din
Paul Niculescu-Mizil () [Corola-website/Science/306212_a_307541]
-
al Biroului Politic și reales în această funcție în iunie 1960. La cel de-al IX-lea congres al PCR, din iulie 1965, Sălăjan a fost ales membru al Comitetului Politic Executiv, dar nu și între cei șapte membri ai Prezidiului Permanent al CPEx. A fost deputat de Bihor în Marea Adunare Națională (1948-1966). A deținut funcția de adjunct al ministrului Sănătății și Prevederilor Sociale (1948), președinte al Comitetului pentru Verificarea Armatei, iar în perioada 24 septembrie 1949 - 17 martie 1950
Leontin Sălăjan () [Corola-website/Science/304808_a_306137]
-
1992). După absolvirea facultății în anul 1995, a lucrat ca referent principal pentru administrație publică. Ulterior a devenit președinte al Fundației Progress (2000) și președinte al Fundației Janovics Jenő (2004). Devenit membru al UDMR în anul 1990 și apoi în Prezidiul Executiv UDMR (1995), Zsolt Nagy a avut o ascensiune rapidă din punct de vedere politic, fiind în anul 1996 locțiitorul șefului de campanie națională pentru alegerile generale. Un an mai târziu a fost organizatorul principal al congresului UDMR, situație care
Zsolt Nagy () [Corola-website/Science/304859_a_306188]
-
nu a reușit acumularea celor două treimi din numărul de voturi din Adunarea Populară. Deputații găgăuzi au votat, totuși, în unanimitate o hotărâre, prin care i-au retras lui Kristioglo dreptul de a face declarații în numele Adunării Populare sau a prezidiului acesteia. La data de 20 decembrie 2003, odată cu formarea unui nou legislativ în autonomia găgăuza, a fost ales un nou președinte al Adunării Populare din UTA Găgăuz Yeri în persoana deputatului comunist Stepan Esir.
Ivan Kristioglo () [Corola-website/Science/305602_a_306931]
-
regimul comunist, Academia a încetat să mai existe ca instituție de drept privat, reorganizându-se sub titulatura de "Academia Republicii Populare Romîne". În această nouă organizare, Traian Săvulescu a fost președintele Academiei Republicii Populare Romîne în perioada 1948-1959 prin decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale. A rămas președinte de onoare al acesteia, până la decesul său, în 1963. În aprilie 1955, cu ocazia unei ședințe de alegeri în Academie, Traian Săvulescu s-a ridicat în apărarea unor membri excluși pe nedrept în 1948
Traian Săvulescu () [Corola-website/Science/305708_a_307037]
-
fost aleasă președinta "Sindicatului Artiștilor Dramatici și Lirici", a fost membră, ca reprezentantă a României, în "Comitetul Internațional al Societății Universale de Teatru" și societară de onoare a "Teatrului Național București". Prin Decretul nr. 43 din 23 ianuarie 1953 al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, actriței Maria Filotti i s-a acordat titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Romîne „pentru merite deosebite, pentru realizări valoroase în artă și pentru activitate merituoasă”. Teatrul din Braila poarta numele "Mariei
Maria Filotti () [Corola-website/Science/306282_a_307611]
-
fost deschis Muzeul Suvorov. În afară de monumentul din Sankt Petersburg, au mai fost ridicate monumente închinate lui Suvorov în Oceakov, Sevastopol, Ismail, Tulcin, Kobrin, Ladoga, Herson, Timanovka, Simferopol, Kaliningrad, Koncianskoe, Dragosloveni, Valea Mărului și în Alpii Elvețieni. Pe 29 iulie 1942, Prezidiul Sovietului Suprem al Uniunii Sovietice a înființat Ordinul Suvorov, pentru victorii împotriva forțelor inamice superioare.
Aleksandr Suvorov () [Corola-website/Science/306326_a_307655]
-
Suprem de Apărare a Țării. Până la abdicarea regelui Mihai I, atribuțiile de șef al statului român au fost deținute și exercitate de rege. Odată cu proclamarea republicii, la 30 decembrie 1947, aceste atribuții au fost preluate de un organ colegial, denumit "Prezidiul republicii". Conform Constituției din 1948, funcția de șef de stat este încredințată "Prezidiului Marii Adunări Naționale", menținut până în 1961, când a fost înlocuit de "Consiliul de Stat". În fine, funcția propriu-zisă de președinte al republicii a fost creată în anul
Președintele României () [Corola-website/Science/305828_a_307157]
-
al statului român au fost deținute și exercitate de rege. Odată cu proclamarea republicii, la 30 decembrie 1947, aceste atribuții au fost preluate de un organ colegial, denumit "Prezidiul republicii". Conform Constituției din 1948, funcția de șef de stat este încredințată "Prezidiului Marii Adunări Naționale", menținut până în 1961, când a fost înlocuit de "Consiliul de Stat". În fine, funcția propriu-zisă de președinte al republicii a fost creată în anul 1974, de când ea este exercitată de o singură persoană. Începând cu 27 decembrie
Președintele României () [Corola-website/Science/305828_a_307157]
-
mediul ambiant. A creat unele concepții teoretice originale. Este un savant cu renume mondial. Alexei Agachi (n. 5 noiem. 1941). Absolvent al facultății de istorie a USM, doctor habilitat în istorie. Laureat al Premiului Președintelui AȘM. Diploma de onoare a Prezidiului AȘM pentru merite deosebite în dezvoltarea științei. Autor al unui șir de monografii, colecții de documente, studii și articole științifice în domeniul Istoriei Românilor. Participant la primele 12 ediții ale Festivalului - Concurs de romanțe "Crizantema de argint", secțiunea "Creație", în cadrul
Hristici, Soroca () [Corola-website/Science/305245_a_306574]
-
(n. 15 octombrie 1874, Câmpulung Muscel - d. 9 august 1969, București) a fost un demnitar comunist, medic endocrinolog și neuropsihiatru român, care a îndeplinit funcția de președinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române (șeful statului) în perioada 13 aprilie 1948 - 2 iunie 1952. Parhon a mai făcut parte dintr-un comitet interimar prezidențial format din cinci membri (printre care și Mihail Sadoveanu, Ștefan Voitec, Gheorghe Stere
Constantin Ion Parhon () [Corola-website/Science/299976_a_301305]
-
13 aprilie 1948), făcând parte dintr-un comitet interimar cu funcții prezidențiale (ales de Adunarea Deputaților), alături de Mihail Sadoveanu, Ștefan Voitec, Gheorghe Stere și Ion Niculi. În perioada 13 aprilie 1948-2 iunie 1952, Parhon a îndeplinit funcția de președinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române (funcție echivalentă cu cea de șef al statului), însă puterea de facto era deținută de Partidul Muncitoresc Român. În iunie 1952 a renunțat la activitatea politică, dedicându-și restul vieții activității de cercetare
Constantin Ion Parhon () [Corola-website/Science/299976_a_301305]
-
a îndeplinit următoarele funcții în cadrul Partidului Comunist Român: membru supleant al C.C. al P.C.R. (1955-1960), membru al C.C. al P.C.R. (1960-1989), secretar al C.C. al P.C.R. (martie-iulie 1960, martie 1974-martie 1978, octombrie 1982-noiembrie 1984), membru al Comitetului Executiv și al Prezidiului permanent al C.C. al P.C.R. (1966-1977), membru al Prezidiului permanent al Comitetului Politic Executiv (C.P.Ex.) al Comitetului Central (1977-1989). În martie 1965, Ilie Verdeț este ales în funcția de secretar al C.C. al P.C.R. Apoi, la 20 iulie 1965, este
Ilie Verdeț () [Corola-website/Science/299974_a_301303]
-
supleant al C.C. al P.C.R. (1955-1960), membru al C.C. al P.C.R. (1960-1989), secretar al C.C. al P.C.R. (martie-iulie 1960, martie 1974-martie 1978, octombrie 1982-noiembrie 1984), membru al Comitetului Executiv și al Prezidiului permanent al C.C. al P.C.R. (1966-1977), membru al Prezidiului permanent al Comitetului Politic Executiv (C.P.Ex.) al Comitetului Central (1977-1989). În martie 1965, Ilie Verdeț este ales în funcția de secretar al C.C. al P.C.R. Apoi, la 20 iulie 1965, este numit în funcția de vicepreședinte al Consiliului de Miniștri
Ilie Verdeț () [Corola-website/Science/299974_a_301303]
-
(n. 23 septembrie 1902, București - d. 8 februarie 2000, București) a fost prim-ministru al României în perioada 1961-1974 și președinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne în perioada 11 ianuarie 1958 - 21 martie 1961. Tatăl său a fost alsacian, profesor de limba franceză în București, mama franțuzoaică. Prenumele lui era de fapt Jean. a studiat științele juridice și a
Ion Gheorghe Maurer () [Corola-website/Science/299973_a_301302]
-
Lucrărilor Publice. În același an, a făcut parte din delegația care a participat la Conferința de Pace de la Paris. A fost numit ministru de externe în 1957 în guvernul condus de Chivu Stoica În 1958 a fost ales președinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale (funcție de șef de stat). A fost ales membru al Biroului Politic al CC al PCR în 1960, poziție pe care a păstrat-o și după numirea sa ca prim-ministru în 1961. În lupta pentru putere care
Ion Gheorghe Maurer () [Corola-website/Science/299973_a_301302]
-
și colectivizarea din URSS și că ar fi optat pentru sporirea activismului organizației. Printr-o sentință din 13 aprilie 1941, Petre Ștefănucă a fost condamnat la pedeapsa capitală prin împușcare, cu confiscarea averii. La solicitarea sa, printr-o hotărâre a Prezidiului Sovietului Suprem al RSS Moldovenești, din 29 aprilie 1941, lui Petre Ștefănucă i-a fost înlocuită pedeapsa cu moartea cu zece ani de gulag. Totuși, aceasta nu l-a salvat. Fiind internat într-un lagăr din RASS Tătară, Petre Ștefănucă
Petre Ștefănucă () [Corola-website/Science/299990_a_301319]