12,837 matches
-
scape de gândul obsedant hotărând să-l sune luni la birou. Aveau o convenție și nu voia s-o încalce. Apoi își propuse ca după ce va fi terminat de dezghețat și curățat lada frigorifică, s-o viziteze pe una dintre prietenele ei, bineînțeles, nu pentru a-i face confidențe, ci pentru a-și mai omorî timpul, deoarece în acele momente chiar i se părea cel mai mare inamic. Începu cu un mic dejun frugal și contar principiilor ei, chiar mâncă repede
LUCIA (CAPITOLUL II) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382782_a_384111]
-
pe-aci... Ce-ai cerut! Știu eu!?... Palme ai cerut, palme primești! Acest răspuns o răscoli din toate măruntaiele și nu numai că îi dădu dreptate soțului ei, ba chiar fu zguduită de remușcări. Scurtă așadar pe cât posibil discuția cu prietena, o dădu pe glumă fără a fi convingătare, desigur, o servi cu o cafea, mai pălăvrăgiră un timp vrute și nevrute, apoi aceasta plecă, iar Lucia se felicită că a avut tăria de a nu-și dezvălui secretul deși era cât pe
LUCIA (CAPITOLUL II) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382782_a_384111]
-
apoi aceasta plecă, iar Lucia se felicită că a avut tăria de a nu-și dezvălui secretul deși era cât pe ce. Palma dată venise ca un duș rece și o adusese la realitate. Cât despre încrederea despre care perorase prietena ei, ajunsese însă să nu mai mai crediteze pe nimeni, ba chiar își spunea că nici în ea însăși nu ar avea încredere la o adică. Experiența o maturizase. Nu mai era fata lipsită de griji și alintată pe care
LUCIA (CAPITOLUL II) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382782_a_384111]
-
însă să nu mai mai crediteze pe nimeni, ba chiar își spunea că nici în ea însăși nu ar avea încredere la o adică. Experiența o maturizase. Nu mai era fata lipsită de griji și alintată pe care o știau prietenele ei. Le dădea dreptate să o judece cunoscând-o, dar tot atât de bine își dădea seama că nu mai este studenta care își făcea de cap și care nu refuza niciodată o barcă de salvare. Timpul lăsase urme adânci, sechele care
LUCIA (CAPITOLUL II) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382782_a_384111]
-
înclină, sprijinindu-se de bara atașată podiumului, iar ținuta sa impune respect, atât spectatorilor, cât și membrilor orchestrei. Un salt sprinten, iar bagheta sa magică mai stăruie puțin în neant, după care declanșează, cu o simplă scuturare, un vis muzical. Prietena Mirei o studiază pe ascuns și zâmbește satisfăcută de fericirea pe care o vede pe chipul acesteia. Uitase de toate și sufletul ei alerga printre note muzicale, dansând, fredonând, primind cu iubire și recunoștință această magie. Plutea printre picturile cu
CAP.28 O SEARĂ LA ATENEU de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382872_a_384201]
-
vieții.... Vecina o luă de mână, întrebând-o dacă se simte bine. Nu avea cuvinte să îi mulțumească, așa că privirea ei exprimă toată recunoștința cu ajutorul lacrimilor de bucurie pentru intensitatea simțirii pe care i-o dăruise. Deveniseră cele mai bune prietene, chiar dacă le despărțea aproape jumătate de secol ca vârstă. Se regăsea acum, alături de Florin și Mona, în palatul primelor ei eliberări spirituale. Se întreba unde se comprimase timpul, și când se maturizase într-atât încât să înceteze să-și trăiască
CAP.28 O SEARĂ LA ATENEU de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382872_a_384201]
-
palatul primelor ei eliberări spirituale. Se întreba unde se comprimase timpul, și când se maturizase într-atât încât să înceteze să-și trăiască visele. Plângea și acum la auzul acordurilor care îi atingeau coarda sensibilă a sufletului. Se regăsea alături de prietena ei, rămasă în amintiri la fel de caldă și aproape de suflet. Contopire de sunet în amintiri. O punte romantică peste vremurile sărace în plăceri nobile, cu cele în care selecția depinde doar de aprecierea sensibilității fiecăruia. Se cern gândurile și rămân memoriile
CAP.28 O SEARĂ LA ATENEU de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382872_a_384201]
-
a devenit obiectul la care învățam cel mai mult. Acum, le mai spun și eu câteodată această replică elevilor mei, în speranța că poate le va prinde și lor bine. Despre activitatea mea artistică în copilărie... mă întreceam deseori cu prietena mea - mie mi se părea că ea desena mai bine ca mine - și făceam concursuri . Adică desenam prințese, desenam ghivecele cu flori, acelea care erau pe atunci, din plastic. Ne-am înscris amândouă la cercul de pictură al Casei Pionierilor
PENELUL LUMINII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382890_a_384219]
-
nu am avut avere, dar am economisit ceva. GN: Sunteți luptători! Iudit: Luptători suntem, da. Și prieteni avem! Tu! Tu vii acasă! Vii la copiii tăi și vii la prieteni. Îți spun: n-am pus încă fundul pe scaun, când prietena mea din copilărie, Zsuzsi, a sunat-o pe Adina: „Da’ când vine odată mamă-ta?” A simțit că eu vin. N-a știut, că n-a fost în legătură cu Adina. Foarte mulți prieteni au venit, fiecare cu un cadou. Adina mi-
DIALOG CU IUDIT ŞI DUCI COHEN (2) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382804_a_384133]
-
așa un amalgam de populație. Ghetoul îl duci cu tine. Adică noi nu avem alte cunoștințe decât timișoreni. Nu români. Timișoreni. Am o vecină sus, aia-i din București și nu mă am bine cu ea. (Râdem) Adina a avut prietene și sabre[17], de origine marocană. Dar acum și ea e prietenă cu două familii din Cluj. Au ceva în comun. GN: Dacă suntem atât de diferiți, care sunt trăsăturile noastre comune? Iudit: Inteligența! (Râdem) Genele, este dovedit. De ce să
DIALOG CU IUDIT ŞI DUCI COHEN (2) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382804_a_384133]
-
nu avem alte cunoștințe decât timișoreni. Nu români. Timișoreni. Am o vecină sus, aia-i din București și nu mă am bine cu ea. (Râdem) Adina a avut prietene și sabre[17], de origine marocană. Dar acum și ea e prietenă cu două familii din Cluj. Au ceva în comun. GN: Dacă suntem atât de diferiți, care sunt trăsăturile noastre comune? Iudit: Inteligența! (Râdem) Genele, este dovedit. De ce să ne ascundem?! Deci: evreul este o ființă inteligentă. Foarte asimilabilă. Foarte flexibilă
DIALOG CU IUDIT ŞI DUCI COHEN (2) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382804_a_384133]
-
moartă. Se scurge viața din ea. Doctorul: O să chem ambulanța ca să-i pot face investigații la spital. Baba 1: Să nu moară la casa ei! Baba 2: De ce n-o lăsați să moară liniștită? Fiul: Ați venit să vă ajutați prietena să moară? Pentru acest lucru ați venit? Baba 9: Să ne rugăm pentru ea. Fiul: Să moară, nu? Baba 8: Să trăiască, dacă are zile, iar dacă nu are, să o ierte Dumnezeu. Fiul: Ca și cucuvelele. Vă adunați acolo
Editura BabelE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382923_a_384252]
-
cuiva. Baba 2: A fost bună înaintea lui Dumnezeu, căci a murit cu lumânare. Baba 5 (Se apropie de pat și începe să bocească.) Scoală-te, scoală-te! Fiul tău te așteaptă. Cui îl lași? Scoală-te. Ai uitat de prietenele tale. Ești supărată pe ele? Ești făloasă și nu le răspunzi? Scoală-te! Fiul: Lăsați teatrul! Până acum ați așteptat să moară și acum că a murit ați început să strigați după ea să se trezească. (Fiul ia mâna mamei
Editura BabelE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382923_a_384252]
-
câte o vizită din când în când, câte un turneu... Bunicii, da, bunicii m-au iubit si m-au răsfățat. Mătușa mea, care fiind bolnavă, nu putea lucra, mi-a fost mereu aproape. Ea m-a învățat să citesc. Era prietena mea cea mai bună; mă aștepta cu masa pusă când veneam de la școală iar eu îi încredințam toate micile mele secrete. Îmi e sfântă amintirea timpului acela. M-am rupt cu mare suferință de casa în care am crescut, pe la
CÂND ,,CERUL SE SPARGE CRUNT ŞI CADE ÎN OCEANE” de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382962_a_384291]
-
simțit mai români ca oricând, mai ales că, în Delhi, nu exista, de exemplu, o biserică ortodoxă și nici filarmonică. Ne erau, însă, în suflet, ascultând sarong, sitar sau veena, muzica și natya de templu. Mult după ce ne întorsesem acasă, prietena mea Esha Beteille mi-a cerut să scriu o carte despre cum am trăit în vremea lui Ceaușescu, pentru a o publica în editura ei împreună cu Cambridge University Press (lucrasem împreună cu ea la Oxford University Press - eu am ilustrat manuale
INTERVIU CU DNA. RODICA ANCA de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383011_a_384340]
-
Leela, Urmila, Margaret, Esha. Viața era nouă, cultura era nemărginită, alți oameni, alte obiceiuri, altă mentalitate. Am învățat continuu devenirea indiană, nu fără a crește și ca româncă: nu era nimic nereciproc în relațiile noastre. Uneori mi se părea că prietenele mele se simțeau românce. Urmila Rani Trika este traducătoarea în sanscrită a Luceafărului eminescian, în prezența noastră. Alexandra-Maria, fiica noastră, elevă la Shanti Niketan School (unde au învățat și fiii Indirei Gandhi, aduși de pandit Nehru) a întrecut orice propagandă
INTERVIU CU DNA. RODICA ANCA de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383011_a_384340]
-
deși departe de hotarele țării, contribuie la dezvoltarea culturii românești, la promovarea valorilor spirituale ale poporului nostru și la definirea lor în contextul multicultural al țării de adopție. Pe domnul Ben Todică, l-am cunoscut pe internet, prin intermediul unei bune prietene. Așa am avut și bucuria de a-i edita la Editura Mușatinia trei volume: În două lumi, Între două lumi și Ben Todică - ambasador al românismului, la ultimul fiind și coautoare. Chiar dacă trăiește în Australia, Ben încă simte românește. - Dragă
BEN TODICĂ, CASA DIN SUFLET, DINCOLO DE MERIDIANE de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383012_a_384341]
-
într-o lume zgomotoasă. Este prezentă lângă tine la nevoie, să-ți șteargă lacrima din geană. Nu strigă, nu se laudă, nu se trufește. Știe să asculte și îți întinde mâna la greu. Nu cunoaște invidia...Da, Emilia este o prietenă de nădejde. Nu doresc să vorbesc despre realizările ei personale. Nu are nevoie de un laudațio deși s-ar impune să punctăm ce a făcut și continuă să facă pentru urbe, pentru scriitorii din țară și diaspora. Toate la timpul
EMILIA ȚUȚUIANU LA ANIVERSARĂ de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383044_a_384373]
-
iubire. Menirea ta, prin râvnă, este de a zidi noi conștințe și nu numai...Știu, nu este ușor dar Cel Preaînalt știe cum să le rânduie. O truditoare prin cuvânt și faptă! Nu am să închei cu versuri, draga mea prietenă. Dacă avem dragoste, avem totul... ,, Dragostea este răbdătoare, dragostea este plină de bunătate, nu este invidioasă, dragostea nu se laudă, nu este mândră, nu se comportă indecent, nu-și urmărește propriile interese, nu se supără, nu se gândește la rău
EMILIA ȚUȚUIANU LA ANIVERSARĂ de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383044_a_384373]
-
fi rămas un oarecare dacă nu chiar mai rău.- Când ați cunoscut cea mai frumoasă parte a vieții dvs.? - Nu am cunoscut-o pe deplin. Încă mai sper... Totuși, au fost și momente fericite. În primul rând căsătoria mea cu prietena din adolescență, cu care îmi împart viața și în prezent. În viață, fericirea meritată nu are sfârșit decât în moarte... - Ați avut dorințe, chiar vise neîmplinite în legătură cu o anumită carieră? - Vise neîmplinite nu există pentru oamenii tari, hotărâți să lupte
FLORIN VASILE BRATU ȘI LACOMELE POVERI de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383023_a_384352]
-
De aceea am început să le mângâi, să le spun „măi, măi” și să le zâmbesc. Și ele nu mă făceau să bombăn. Am răsfoit toate filele fără frică, privind la ele nepăsător. Până m-a surprins soră-mea și prietenele ei. Văzându-mă cu nasul vârât în filele cărții și cu ochii holbați la misterioasele semne-vrăjitoare: - Ce faci, mă, aici? Au chicotit hoțoaicele spioane. - Nu se vede? Am făcut eu pe interesantul. Uite-așa mi-a ieșit vorbă că mie
PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1714 din 10 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383049_a_384378]
-
am dus și eu la balul bobocilor, dar nici un băiat nu m-a invitat la dans. Niciunul n-a intrat în vorbă cu mine. De fapt, și eu îi ocoleam. Și colegele mă ocoleau. De aceea nu aveam prieteni sau prietene. Colegii mă porecliseră „Aia dintre blocuri”. Nimeni nu era atent când mă strigau profesorii la catalog. Iar eu mormăiam un „prezent” auzit doar de mine. Așa m-am obișnuit să nu mă bage nimeni în seamă. Eram activă doar la
CAPITOLUL 1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383075_a_384404]
-
Ea, niciodată nu i-a dat de înțeles că-l iubește, din care cauză, în ultimul an, el s-a străduit s-o cucerească. Așa și-a atras ura tuturor colegelor. Cel mai mult o ura Olguța, care se dădea prietena sa. În orice situație o șicana, o jignea, parcă ar fi fost ea vinovată că Dan insista cu dorințele lui...Doar o lună...în perioada examenelor... Atunci a fost fericită, când Dan i-a declarat că o iubește. Plimbări prin
TRANDAFIRUL SIRENEI- 5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383057_a_384386]
-
o să le facă plăcere dacă rămâi și tu. Hai, dezbracă haina și vino în sufragerie! Irina o însoți la cuier, șoptindu-i: - Vii de la restaurant? Sunt sigură că jigodia de bărbatu-tău a găsit pe alta și petrece cu ea. Prietenă de-a ta? - Colegă de serviciu. Cred că sunt împreună mai demult, pentru că fufa a venit singură la restaurant și s-a așezat la masa noastră. Din cauza ei, nicio pereche nu a mai venit la noi. Toată noaptea el s-
CAP. 11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383084_a_384413]
-
O colonie subjugată economic. Primele mișcări au fost, se pare, făcute. Sumbră încheiere a unui interviu acordat unei tinere minunate, patriotă, literată de anvergură, creatoarea excelentei reviste Melidonium, o mândrie a publicisticii, recunoscută unanim. Rămân onorat dragă Emilia, inegalabila mea prietenă...
BORIS DAVID (III) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383015_a_384344]