3,372 matches
-
La pagina 28 a cărții sale, găsim o succintă descriere a trecătorii Bran, care nu este altceva decât Drumul Carului: "Tuturor celor ce au participat la lupte, va rămâne ca o amintire neștearsă parcurgerea trecătorii Bran. Șoseaua aici oferă o priveliște admirabilă; spre vest, în lumina clară a soarelui, se vedea masivul stâncos și neîmpădurit al Pietrei Craiului, iar dinspre răsărit ne salutau vârfurile acoperite cu zăpadă ale Bucegilor (2508 m). De o parte și de alta a șoselei se vedeau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
și cel din 1961: „Regiunea Galați - scurtă caracterizare fizică și economico-geografică”. Sunt demne de remarcat hărțile economice și varietatea de mijloace grafice de mare expresivitate utilizate. Împreună cu colegul său D. Oancea aduce un omagiu regiunii din care provine prin publicarea „Priveliști și bogății moldovene” (1961), făcând niște incursiuni în locuri simbolice pentru Moldova și descriind cu un talent literar uimitor văi de râuri (Suceava, Siret, Bârlad, Bistrița, Prut, Trotuș etc.( și orașe (Iași, Suceava, Galați, Bârlad). De altfel, văile vor reveni
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
când îl privea de la Râpa Galbenă: Ce poziție frumoasă are Iașul! De aș avea eu bani aș pune să se facă un pod de aici până pe dealul Galata. Închipuie-ți când acest pod ar exista să stai în mijlocul lui. Ce priveliște frumoasă ai avea. Cred că în lumea întreagă nu s-ar mai găsi păreche". Dincolo de timp, orașul nostru și-a păstrat ființa vie, a rămas un loc binecuvântat. Privim colinele lui cu amețitoare miresme de pe care răsar miraculos turnurile clopotnițelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
misterul, fără mister nu există poezie adevărată. Iată o frază uimitoare: nimic nu este mai puțin poetic decât o șosea largă, albă, neîntreruptă, fără cotituri, în bătaia directă a soarelui. Farmecul nedefinit al serii constă în a nu ne dezvălui priveliștea decât pe jumătate. La lumina lunii lucrurile se umplu de poezie, capătă o frumusețe inefabilă. Prin vălul delicat se percepe toată natura. Dumneavoastră cum percepeți natura? Natura este uluitoare, mai ales atunci când se ascunde sub văluri, în tainele ei ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
și inefabile nostalgii născute din crepusculare gânduri. Poezia sa diafană ("În grădină", 1903 și "Fantezii", 1909) este a unui mare romantic și a unui simbolist, influențat desigur de izvoare franceze. Poate de aceea el vedea în natura orașului orizonturi exotice, priveliști și inimi pline de viață, umanizând chipuri estompate, piatră și pământ și plantă și orice. Fantezistul nu avea limite, îmbrăcând cu metaforă când parabolicul și paradoxalul, când iluzia, umbra, raza, sublimul. Și totul trecut prin stări sufletești într-un amestec
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
și un Socrate care să nu fi băut năprasnica cucută. Să ne imaginăm că cei doi eleni iluștri ar aștepta și ei tramvaiul nostru, timp în care ar admira clădirea sclipitoare a Bibliotecii, ctitorită de regele Ferdinand I, și spectaculoasa priveliște de la Râpa Galbenă. Am uitat, scuzați, vă rog, l-aș invita respectuos și pe Heraclit, cel al fluviului veșnic în schimbare, în ideea că și apele Bahluiului vor curge mai zâmbitoare, purtând pe umerii lor mici elegante gondole, pentru început
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
a fi nu tocmai un succes al mass-media, imaginile ce au fost transmise în timpul perioadei de pînă la război și care prezentau poporul irakian în viața de zi cu zi au reprezentat singurele imagini în care arabii apăreau ca umani. Priveliștea suferințelor prelungite și intense ale populației irakiene și a altora din regiune, ca urmare a intervenției militare a Statelor Unite, ar putea în final face oamenii să înțeleagă că războiul nu reprezintă modalitatea ideală de soluționare a conflictelor politice și că
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
de pe coperta ghidului TV pentru 11-17 decembrie 1993, de exemplu, îl prezintă pe cowboy călare, pe un cîmp acoperit de zăpadă, trăgînd după el un alt cal legat cu lassoul. Albul zăpezii luminează în fundal, în spatele cowboyului, expunînd o minunată priveliște. Așadar, imaginea combină elemente de putere și control cu peisaje naturale, însinuînd că cine vrea să fie un bărbat natural și cu capacitatea de a controla situația trebuie să fumeze Marlboro. În mod foarte curios însă, deși însemnul corporației Marlboro
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
mea, alții călări, și-mi făcură curtenia de a mă însoți astfel până la Cotroceni. Era de crezut că, cu cât eram mai aspru cu partidul lor, cu atât afectau mai multă deferență pentru mine. Acea nemărginită câmpie oferea o frumoasă priveliște, acoperită cum era de valurile agitate ale unei populațiuni în așteptarea destinului ei, și îngrădită la orizont de un brâu de trupe otomane în acea atitudine impasibilă pe care Orientul pare că o imprimă oamenilor ca și monumentelor sale. Afară de
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
vechi și fibros. Îmi imaginez cum pe ea au stat sute ori mii de bolnavi și cum poate tot aici au murit în număr neștiut mulți dintre aceștia. Nenumărate zbateri, imense chinuri; nenumărate descătușări, infinite ultime clipe! Multe astfel de priveliști mi-au trecut prin fața ochilor. Gândesc...că ,, prin sinucidere înțeleg un ,,joc’’ și asta nu însemnă neapărat că reprezintă și punerea în practică într-un fel aprioric. Mereu o fac numai teoretic, aproximativ literar artistic ori nu. Practica nu m-
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
nutresc diagnozele privitoare la calitatea pieselor și a operelor scenice, el are capacitatea, probată, de a oferi realităților conspectate o oglindă reală. Adică nedeformantă. Lucidă. Uneori cu reflexe joviale, ori ironice (nimerite) sau cu maliții (de diferite calibre) ce fac priveliștea atrăgătoare, chiar și pentru cei care n-au cunoscut direct peisajul evocat de autor..." < „Măștile...", p. 5-6/>. T. Pracsiu, criticul, analizează fenomenul în discuție plecând de la repertoriu, consemnând calitatea operelor dramatice montate și apreciind valoarea estetica a spectacolelor. Trebuie să
Clipe de vrajă by Valentina Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/640_a_1035]
-
ministru de finanțe, care inspecta administrațiile financiare din Basarabia. După ce a terminat lucrul la administrația financiară și am luat masa de prînz la Gălățeanu, primarul orașului, l-am condus să vadă ruinele cetății Benderului, care domină malurile Nistrului și de unde priveliștea este foarte frumoasă. Vintilă Brătianu era mai puțin comunicativ decît fratele său Ion, dar tot atît de modest și simplu. Erau însă firi deosebite. Ion I.C. Brătianu era om de Stat, animat de marile idealuri ale generației de la 1848 și
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
ale fetelor și feciorilor la muncile câmpului. Mereu mă bucuram când, în zilele de sărbătoare, îmbrăcam ia cu flori și catrința cu bete roșii, cu flori în mână mergeam la biserică sau la serbările școlare. Eram îndrăgostită de sat, de priveliști și obiceiurile sătenilor. Tata, fiind un fiu credincios al satului, îmi spunea adesea că nu trebuie să lăsăm să se piardă tot ce moștenim de la înaintașii noștri. Doinele, baladele populare, colindele, bocetele, proverbele, zicătorile, snoavele, ghicitorile, strigăturile, orațiile, credințele, datinile
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
ale fetelor și feciorilor la muncile câmpului. Mereu, mă bucuram, când, în zilele de sărbătoare îmbrăcam ia cu flori și catrința cu bete roșii, cu flori în mână, mergeam la biserică sau la serbările școlare. Eram îndrăgostită de sat, de priveliști și obiceiurile sătenilor. Tata, fiind un fiu credincios al satului, îmi spunea adesea că "nu trebuie să lăsăm să se piardă tot ce moștenim de la înaintașii noștri". Doinele, baladele populare, colindele, bocetele, proverbele, zicătorile, snoavele, ghicitorile, strigăturile, orațiile, credințele, datinile
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Costișa noastră. Familia factorului poștal Ion Lavric Drumețind prin Țara de Sus, prin minunatele sate bucovinene, ajungem și poposim la Costișa, meleagul nostru drag. Aici, natura și omul și-au dat mâna, având creații rare, cu valoare nepieritoare, oferind ochiului priveliști de o încântare desăvârșită. Ele grăiesc, mai presus de toate, despre oamenii vrednici și talentați ai acestui sat, binecuvântat de Dumnezeu, care au înălțat trepte spre ziua de mâine, în statornica lor aspirație către o viață mai bună. Pe aceste
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
anume dispariția amintirilor despre locuri și chipuri dragi. Pământul natal este leagănul copilăriei. Locul și oamenii unde am văzut întâi lumina zilei, Costișa, adesea mi-au umplut sufletul de farmecul unor frumuseți neasemuite. Ele, prin varietate și pitoresc, oferă ochiului priveliști de o încântare desăvârșită, din crestele dantelate ale obcinilor, până la valurile neastâmpărate ale Sucevei. Pitorescul fără egal al cadrului natural, constituie pentru mine chemare la respect și prețuire, la permanentă încântare. Coasta abruptă, valea largă cu pomi fructiferi, ulițele strâmte
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
am vizitat și restul grădinii. M-au impresionat locurile special amenajate pentru vânarea rațelor, vânătorile de altădată. Peisajul din grădină este rafinat; combinația dintre cireșii înfloriți și restul pomilor este admirabilă. Florile de cireș, scăldate de razele soarelui, oferă o priveliște de basm. Și, în această impunătoare grădină, se îmbină tradiționalul cu modernul; cireșii în floare, podul tradițional, iazul cu crapi și păsări exotice, iar la câteva sute de metri, orașul cu blocurile sale moderne. Podul ce duce la „Casa Ceaiului
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
renumitul: „Cherry Blossom Festival”. „Parcul Inohana” este cunoscut prin numărul mare de cireși unde, primăvara, localnicii, dar și turiștii se desfată admirând florile de cireș. „Castelul Chiba” este iluminat pe toată durata festivalului, dând ocazia iubitorilor de frumos să admire priveliștea fantastică a florilor de cireș profilate pe cerul nopții. Într-o seară, priveam fascinați cum se strecurau, printre ramuri și flori, razele lunii. Deodată, când vântul s-a furișat printre flori, cireșii au prins a se înfiora. Au căzut și
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
înconjurat de străduțe cu restaurante și magazine care ajung până la poarta templului. „Kiyomizu-Dera” (Templul zeiței Kanon) ne-a cam solicitat un pic; ca să ajungi până la el trebuie să urci destule trepte. Dar, odată ajunși pe culme, ne-am bucurat de priveliștea fantastică ce ni se înfățișa de la acea înălțime, și am admirat, „de sus”, neasemuitele frumuseți ale orașului Kyoto. Ca să vizităm templul, ne-am descălțat la intrare, am pășit „pragul” spre interior și cu smerenie ne-am rugat în fața zeităților existente
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
să văd cum au ars copiii, cum... Bătrânul Își mușcă buzele și tăcu. — Ce-ai mai văzut? Întrebă Simeon. Ce-ai mai văzut? Povestește tot... Dar cantorul nu mai deschisese gura. Rămăsese așa, În cremenit, cu ochii larg deschiși, ca și cum priveliștile de groază Îl urmăreau și În moarte. Simeon căută o lopată. Cu grijă, ferind din calea lui rămă șițele Însângerate, fără să se gândească la nimic altceva decât că Îi trebuia o lopată. Apoi Începu să sape, făcu o groapă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
destul ca să se poată vedea. Era un luminiș. În mijlocul lui mai sclipeau câteva resturi de tăciuni aprinși. Deasupra, Într-o crăcană uriașă, se făcuse scrum o pulpă de mistreț, Împrăștiind un miros neplăcut de carne arsă. De jur Împrejur, o priveliște de groază. Trântite În iarbă se vedeau cinci cadavre din care sângele se scursese abundent, Înroșind zăpada și dând locului o Înfățișare de coșmar. Vână torii, toți În slujba Casei princiare, fuseseră sur prinși toc mai când, liniștiți, pregăteau mâncarea
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
viteză foarte mică dar efort moderat - prin distribuirea optimă a forței pedalatului), pentru a nu cădea atunci când bicicleta se oprea, săream de pe ea. Panta nu-mi permita s-o urc pe bicicletă până la loc drept. Astfel, măcar am putut admira priveliștea cu vite sau oi, presărate pe dealul din stânga, dar și cele câteva floricele care îndrăzneau să reziste perenității ciulinilor dominanți în condiții vitrege. Intrarea în comuna Heleșteni a fost relaxantă: era localitatea dinaintea Ruginoasei, însă nu știam că-i formată
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
cetate erau năpădite de buruieni, pietriș și semne (trebuie spus: neplăcute) ale trecerii altor turiști pe acolo. Vechile amenajări interioare se păstrau, după cum arătau plăcuțele indicatoare din fața intrărilor sau a ferestrelor. În partea cea mai de sus s-a deschis priveliștea către drumul spre mănăstiri. Acolo, surpriză: un investitor particular local avea instalată o lunetă confecționată chiar de el, pentru cei care-și doreau depărtările mai aproape. Surpriză fiindcă respectivul mă cunocuse, însă eu nu-mi aminteam nici în ce context
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
instalată o lunetă confecționată chiar de el, pentru cei care-și doreau depărtările mai aproape. Surpriză fiindcă respectivul mă cunocuse, însă eu nu-mi aminteam nici în ce context, și nici când. Oricum, am beneficiat de vizionarea pe gratis a priveliștii. De la cetate am coborât în Târgu Neamț pe bicicletă, solicitând la maximum frânele. În oraș m-a mirat, pentru a câta oară, micimea casei în care locuise Veronica Micle. Întrebând despre drumul spre mănăstiri, (constatasem că Târgul era mai mare
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
drumul spre Slătioara, fiindcă spre Râșca ne abătusem de la șoseaua principală. Prin sate n-am găsit unde să dormim. Doar la un depozit de scânduri, portarul s-a arătat relativ amabil, în schimbul unui bacșiș. Pedalând mai departe, s-au deschis priveliști minunate în dreapta, specifice muntelui de care ne apropiam. Drumul prost, contrasta cu peisajul și ne îngreuna mersul. Undeva, în stânga s-a ivit o biserică în construcție, impresionantă prin stilul arhitectonic și dotare (centrală termică proprie). Mănăstirea la care intenționam să
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]