9,624 matches
-
și creșteți în aceeași măsură salariile cântăreților, coaforilor, decoratorilor și costumierilor. Nimic nu dovedește că această din urmă clasă este mai interesantă decât cealaltă. Domnul Lamartine nu pretinde acest lucru. El însuși afirmă că munca teatrelor este la fel de fecundă, la fel de productivă (și nu mai mult) ca oricare altă muncă, lucru care ar putea fi contestat; căci cea mai bună dovadă că cea de-a doua nu este la fel de fecundă ca cea dintâi este faptul că una este solicitată să achite costul
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
duble întreprinderi, atât de gigantică și, în aparență, atât de contradictorie. Dar iată că în mijlocul acestei mișcări extraordinare, și care ar putea fi considerată ca fiind deasupra forțelor umane, chiar și atunci când toate energiile țării ar fi îndreptate către munca productivă, se ridică un strigăt: Dreptul de proprietate este o creație a legii. Ca urmare, legislatorul poate să emită în fiecare moment, și conform teoriilor sistematice cu care îi este înțesată, mintea decrete care bulversează toate combinațiile industriei. Muncitorul nu este
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
e vorba, de pildă, de proprietate: principiul este că ceea ce fiecare a făcut prin munca lui îi aparține, chiar dacă această muncă a fost comparativ mai mult sau mai puțin abilă, perseverentă, fericită și, prin urmare, mai mult sau mai puțin productivă. Căci dacă doi muncitori vor să își unească forțele pentru a împărți produsul după proporții convenite sau să își schimbe între ei produsele, sau dacă vrem să facem altuia un împrumut sau un dar, ce ar trebui să facă legea
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
că aceste relații contribuie la menținerea păcii. Ele se vor constitui într-un veritabil și prețios sistem de apărare care va face aproape inutile arsenalele, forturile, marinele militare și armatele permanente. Astfel, toate forțele acestui popor vor fi alocate muncilor productive, o nouă cauză de creștere a capitalurilor cu toate consecințele care derivă de aici. Este ușor de văzut că în sânul acestui popor guvernul este redus la proporții foarte mici, iar rotițele administrative dobândesc o mare simplitate. Despre ce este
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
liber, găsesc mijlocul, prin forță sau prin viclenie, de a pune mâna pe fructul muncii sale. Primul gen de opresiune este mai odios, al doilea este mai abil. Cum s-a remarcat că munca liberă este mai inteligentă și mai productivă, stăpânii și-au spus: să nu uzurpăm în mod direct facultățile sclavilor noștri, să acaparăm produsul cel mai bogat al facultăților lor libere și să dăm acestei noi forme de servitute frumosul nume de protecție. Mai spuneți că societatea este
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
bun sau un serviciu. În schimb, învestirea guvernelor cu puterea de a determina cine poate sau nu poate să furnizeze bunuri și servicii creează monopoluri monopoluri efective, observate în cursul istoriei care sunt dăunătoare pentru consumatori și care restrâng forțele productive ale umanității, pe care se bazează îmbunătățirea vieții umane. Dacă piața ar duce în mod obișnuit la apariția monopolurilor, nu ne-am aștepta să vedem atâția oameni ducându-se la guvern să primească un monopol în detrimentul concurenților lor mai puțin
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
condiție de progres etc. Munca stăruitoare și pasionată, munca utilă societății este mai mult decât o datorie, e însăși justificarea existenței noastre. Munca re-prezintă desfășurarea unei activități, fizice sau intelectuale, într-un anumit scop. Munca este legea lumii moderne. Activitatea productivă (valori materiale și spirituale) reprezintă scopul unei vieți sănătoase. Numai munca, în toate formele, conferă dreptul omului, titlul de noblețe, caracterul esențial al vieții, progresul, moralitatea. Munca este legea existenței organizate, este sensul vieții individului și societății. În fața datoriei de
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
orașelor n-a reținut atenția decât prea puțin sau deloc. Împărțirea societății se făcea pe criterii economice. Nobilimea era considerată apărătoarea regatului, beneficiară de privilegii. A doua categorie socială era cea a negustorilor și funcționarilor, iar a treia era clasa productivă (țărani, meșteșugari, mici funcționari și negustori). Mentalitatea oamenilor Renașterii prezintă și antagonismul declarat dintre orășeni și țărani, ultimii fiind considerați persoane grosolane, ignorante și demne de dispreț. Relația se accentuează, regiunile rurale devin dependente de orașe. Prin dezvoltarea mijloacelor de
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
înțeleagă, dar eu ar fi trebuit să pot. Din păcate am înțeles cu o întîrziere de aproape 20 de ani. Așadar orice individ există în spațiul expresiei câtă vreme coarda ființei lui este în vibrație. Aceasta este starea de "nevroză productivă" ca stare a sănătății mintale perfecte. În cazul în care coarda este doar întinsă, întinsă la limită, gata să plesnească dar incapabilă să intre în vibrație, atunci e vorba de o nevroză care nu poate trece pragul expresiei, de o
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
stat e vecinic o cestiune. De aceea ne trebuiesc trei lucruri: Stabilitatea, adică guvern monarhic, ereditar, mai mult ori mai puțin absolut; Muncă, adică escluderea proletarilor condeiului de la viața publică a statului și prin asta silirea lor la o muncă productivă. Economia, adică dreapta cumpănire între foloasele aduse de cutare cheltuială și sacrificiile făcute pentru ea; aceasta atât în economia generală a statului cât și în cea individuală. Altfel am avea a alege între domnia austriacă și cea rusească. Sub cea
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
pericolul cel mai mare la care poate fi expusă o societate, aceasta în contra teoriilor liberschimbiste, cari afectează o nepăsare totală față cu balanța comerțului. Al doilea rău mare ce rezultă din o stare curat agricolă este istovirea și secarea puterilor productive ale pământului din cauza lipsei de gunoiere al acestuia, căci nefiind fabrice este lipsă de gunoi în apropiere și acesta nu se poate aduce din îndepărtare. Al treilea rău este funcționarismul: într-adevăr într-un stat curat agricol, unde oamenii nu
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
încît fiecare evreu să trăiască din precupețirea muncii unui singur țăran român. Drepturile d-nealor civile și publice nu 'nsemnează decât dreptul de a esploata poporul nostru în bună voie. Plece 99 procente în America, ca să-și câștige acolo prin muncă productivă pînea de toate zilele și atunci cu cei ce vor rămânea ne vom împăca ușor, dar pîn' atuncea să mai fie încă șepte alianțe, ca cea universală, care să conspire cu ușile închise în contra nației românești, noi vom ști să
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
ar fi ei de prisos? Căci administrația cere cunoștințe speciale de economie națională, finanțe și statistică, pe lângă cunoștința legilor țării. Dar un subprefect care nu știe importanța unei date statistice nu știe să distingă o dare comunală ruinătoare de una productivă, nici o șosea de utilitate secundară de una de absolută trebuință: un subprefect care irosește în lucruri de prisos puterile vii ale poporului e de-a dreptul stricăcios. Sub regimul vechi subprefecții drept că nu erau lucru mare, dar, pentru plata
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
drepturi nicăiri în Europa, pentru că nu muncește; iar traficul și scumpirea artificială a mijloacelor de trai nu este muncă, și aproape numai într-aceasta conzistă a evreului. Evreul nu cere, ca clasa de mijloc din secolul al XVII, libertatea muncii productive, ci libertatea traficului. El e vecinic consumator, niciodată producător și desigur că numai cu foarte rară escepție se va găsi într-adevăr câte un evreu care să producă. Dacă e meseriaș, e superficial, lucrează numai pentru ochi. De aceea chiar
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
asupra acestei materii? Prin pripirea celor crescuți de mici copii la Paris ni s-au îngreuiat preste măsură lupta pentru existență, libertățile nu sânt decât tot atâtea forme de nelibertăți, căci liber nu e decât omul ce trăiește din munca productivă a mâinilor sale. Numai acela e în stare de a aproba binele unde-l vede si munca temeinică. Dar cei cari își fac din ponegrirea meritului, din calomnie și intrigă o meserie pentru a trăi de pe-o zi pe
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
temeinică este singura îndreptățire pe acest pămînt: dar pe da altă parte acelaș ideal nu recunoaște capitalizarea muncii și înnobilarea ei sub forma artei, a literaturei, a științei, cari fără acea capitalizare n-ar fi cu putință. Dacă libertatea muncii productive este motorul societății, sâmburele care-i dă consistență este capitalul. Împăcarea între muncă și capital va fi poate grea, este poate chiar cu neputință; dar tendența ca atare rămâne în sine ideală, conformă cu religia creștină în partea ei etică
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
stat e vecinic o cestiune. De aceia ne trebuie trei lucruri: Stabilitatea, adică guvern monarhic, ereditar, mai mult ori mai puțin absolut; Muncă, adică escluderea proletarilor condeiului de la viața publică a statului și prin asta silirea lor la o muncă productivă; Economia, adică dreapta cumpănire între foloasele aduse de cutare cheltuială și sacrificiile făcute pentru ea; aceasta atât în economia generală a statului cât și-n cea individuală. Altfel am avea [a] alege între domnia austriacă și cea rusască. Sub cea
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
ei cu totul lipsiți de moșie, au făcut rugăminte ca să le dea postelniceasa din părțile ce are în Geru” ca schimb, ceea ce cucoana acceptă cu atât mai ușor cu cât partea primită de ea era și mai întinsă, și mai productivă, și-i întregea stăpânirea de mai înainte. Pentru consătenii mei și pentru alți cititori găsesc necesar să explic cine erau oamenii indicați în act prin termenul niște răzeși, care stăpâneau partea de moșie „supt nume de Tămășeni” și acum, la
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Miron din satul Umbrărești. Fragmentul din textul tipărit se referă la cultura grâului după cum urmează: Am arat, am semănat, grâu mărunt de arnăut, grâu mărunt și grâu roșcat, cum Dumaezeu ni l-a dat. Cel inedit ne arată cât de productive erau lanurile noastre semănate cu grâu: Dumnealui (gazda) încălecară, Peste câmpuri îmi plecară Să vadă grâul de-i mare; Grâul cel mare - bătea murgul la spinare; Grâul cel mic - bătea murgul la oblânc adică era așa de înalt că ajungea
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
parte. Punctul de pornire al distincției dintre preocupări și al optării pentru practicarea consecventă a unei anumite îndeletniciri a fost determinat, printre altele, de înclinațiile native ale indivizilor. Existența din cele mai vechi timpuri, de când putem vorbi de o activitate productivă umană, a meșteșugurilor și implicit a meșteșugarilor, se poate demonstra prin piese arheologice de vădit rafinament, cât și prin urmele de la locuințele de suprafață, ce vorbesc prin ele însele că nu puteau fi realizate decât de către cineva înzestrat cu disponibilități
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Pentru terenurile pe care se construiesc drumuri, în cazurile că acestea se luau de la persoane fizice particulare, se prevedeau despăgubiri substanțiale din partea statului „potrivit legii de expropriere”. Sumele erau destul de importante chiar și în situația că terenurile expropriate erau slab productive sau nefolosibile. Este cazul și cu șoseaua județeană Umbrărești-Condrea, al cărui traseu s-a stabilit pe stânjenii de moșie răzeșească ai primarului din acea vreme. Așa se și explică de ce șoseaua nu este în linie dreaptă, cum ar fi fost
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
avantaje materiale și privilegii sociale în așa măsură încât să producă discrepanțe sub aspect social-economic. O foarte îndelungată vreme, societatea a avut drept trăsătura principală buna înțelegere și conlucrare între indivizi și între conducătorii lor, pentru organizarea și desfășurarea lucrărilor productive, în acțiunile de apărare din interior (justiție) și din exterior (militarii), satisfăcând deopotrivă interesele de grup și pe cele individuale. Astfel se și explică trăinicia și durata formei de organizare umană în obște teritorială și uniune de obști, cum a
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
că, în momentul de față, țiganii umbrăreșteni se găsesc în aceeași stare de viețuire precară și primitivă, dar fără ca această stare să-i deranjeze, să-i îngrijoreze și să-i determine a se îndemna și a se îndesa spre activități productive, singurele în măsură să le asigure bunăstarea, traiul cât de cât decent și un comportament civilizat. Aud frecvent vorbindu-se, citesc și în diferite lucrări, că țiganii au fost persecutați pe criteriul rasei lor și că, din acest motiv, au
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
va atrage după sine pe lângă încadrarea lor în condiția socială a vecinului și epitetul respectiv”. Cu alte cuvinte, locuitorii ce-și pierd statutul de răzeși, adică dreptul de a fi părtași egali sub aspect juridic la veniturile dobândite din structurile productive ale comunității (țarină, fânaț, imaș, pădure, crâșmă, vad de moară sau de pod peste apă etc.) devin vecini, cu obligațiile ce decurg din această stare de fapt, cea mai restrictivă dintre ele fiind aceea de a nu putea părăsi moșia
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
decurgeau din dreptul cutumiar, dar transformate, cu timpul în obligații și cote mai substanțiale, transferate stăpânilor individuali în schimbul unei sume de bani sau prin danie, prin care să-și asigure un protector cu putere juridică și militară. Pământul fără lucrători productivi pe el nu constituia o valoare în perioada înstrăinărilor pe bază de zapise și cărți domnești, înstrăinare ce viza, de fapt, modul de conducere și de ascultare, așa cum am arătat la locul potrivit. Astfel se explică, credem, de ce oamenii considerați
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]