37,224 matches
-
tă pe drumul veșnicilor căutări. Prozatorii și poeții europeni, din toate timpurile, conștienți sau inconștienți, l-au căutat pe înțeleptul Quijote în viitor, ca o căutare a speranței, a visului veșnic neîmplinit, pe care îl gă sim în poemele și prozele acestora. Îl caută pe "Cavalerul nebuniei" în viitor, dar pentru acea sta, ei îl descoperă în trecut. În căutarea lor, cheamă la o nemavăzută cruciadă însoțită de muzica sferelor, călăuzită de "steaua cea strălucitoare și sonoră" care-o încuviințează de pe
"CAVALERUL NEBUNIEI" STRĂBATE LITERATURA EUROPEI. In: Editura Destine Literare by Al. Florin Țene () [Corola-journal/Journalistic/90_a_416]
-
nutrește o admirație nețărmurită. În 1946, când și-a luat bacalaureatul și s-a înscris la Facultatea de Drept a Universității Naționale din Bogotá, poezia continua să fie „tot ce-l interesa mai mult în viață”. Curând însă, interesul pentru proză i se trezește cu o forță devastatoare după ce, într-o seară, un coleg de cameră îi împrumută Metamorfoza lui Kafka, pe care noaptea o citește pe nerăsuflate și care avea să-i schimbe sensul existenței. Simte năvalnic chemarea scrisului - „Când
La despărțirea de García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2623_a_3948]
-
chiar dacă vedeau textul la firul ierbii, nu-l „simțeau”. E cazul unei celebre analize a lui Barthes, eseist care i-a fost model lui Genette, a unei nuvele balzaciene, unde minuția descrierii nu dă seamă câtuși de puțin de realitatea prozei. Intelectuali țintuiți la stâlpul infamiei Evorba de patru intelectuali francezi, doi istorici, un sociolog și un filosof, care au făcut cunoștință cu un tip de cenzură mai puțin obișnuit: nu de sus, operă a unor instituții ale statului, ci de
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2626_a_3951]
-
prin subteranele sumbre ale Securității timișorene, care îi avea în vizor pe scriitorii din oraș. Episodul descris acum îl are în centrul atenției pe Sorin Titel și se petrece în anul 1967. Urmărirea prozatorului presupunea, între altele, și informări despre prozele acestuia, citite și discutate la Cenaclul Uniunii Scriitorilor din Timișoara. Autorul acestor informări este sursa „Alexandru Coresi”. Iată ce relatează respectivul domn: „Autorul tratând perioada copilăriei, după concepția modernă sau mai degrabă modernistă la extrem în Apus, de altfel după
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2627_a_3952]
-
sunetul inițial, scrierea unei pagini fiind pendinte de cît de bine sună primul vers al poeziei sau primul paragraf al capitolului. Aceștia sunt scriitori de diapazon, la care textul curge, precum o cascadă, din sunetul primei fraze. Exemple: Marquez în proză sau Nichita în poezie. Dacă prima frază nu le iese, totul e compromis, creația se oprește. La Vulcănescu dimpotrivă, inspirația nu e dată de diapazonul inițial, ci de ideea pe care vrea s-o trezească în cititor. De aceea Vulcănescu
Melodici și canonici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2633_a_3958]
-
numai finețea evidentă a percepției și bogăția unei analize deductive ca într-un roman de mistere, nu numai documentarea împinsă până la ultima sursă în anii când nu exista nici un instrument bibliografic, ci și intuiții anticipative, cum este aceea a valorii prozei lui M.Blecher, un marginal atunci, sau a esenței artei lui Sadoveanu, văzută în 1968 ca o „prezență atemporală, rapsod arhaic, cu o viziune primordială a omului implicat în tainele firii”, „cu o dimensiune mitică ocultă” etc. În fragmentele acestei
Dinu Pillat by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2634_a_3959]
-
Două romane recente - Copilăria lui Isus de J.M. Coetzee (2013) și Testamentul Mariei de Colm Tóibín (2012) - au fost publicate la noi în ultimele săptămâni, în colecții prestigioase, confirmând că destinul cristic a generat o linie interesantă și simptomatică a prozei, vizibilă și în secolul XXI, după ce s-a impus prin câteva capodopere în secolul trecut. Relația între Evanghelii și ficțiune ilustrează relația sacru - profan, despre care a scris Mircea Eliade și demonstrează că, și după două milenii, jertfa de întemeiere
Romanul reîntors la Evanghelii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2642_a_3967]
-
într-o Moscovă a anilor ‘30, o înrămează pe a treia, petrecută în Yerushalaim) sau rescrieri aproape de erezie sau blasfemie, ca Ultima ispită a lui Isus de Nikos Kazantzakis. Romanele Copilăria lui Isus și Testamentul Mariei, traduse de curând, îmbogățesc proza de inspirație cristică prin alte perspective. Și, în mod cert, se nasc întrebări despre imboldul inițial din care s-au născut cele două cărți. J.M. Coetzee a publicat romanul la un deceniu după ce i-a fost decernat Premiul Nobel, iar
Romanul reîntors la Evanghelii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2642_a_3967]
-
decernat Premiul Nobel, iar apropierea de tema cristică seamănă cu ambiția lui William Faulkner de a scrie O parabolă, romanul tezist și contradictoriu. Copilăria lui Isus are multiple chei de lectură (alegorie și fabulă biblică, utopie și distopie, Bildungsroman și proză filozofică, roman postapocaliptic), ca veritabilă șaradă a cărei decriptare a dus, la rândul ei, la multiple conexiuni. Testamentul Mariei, ce i-a adus lui Colm Tóibín Marele Premiu Internațional Metropolis bleu în 2013, are povestea proprie: întâi piesă de teatru
Romanul reîntors la Evanghelii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2642_a_3967]
-
fiu, Ines însăși acceptă un fiu ca dar al sorții, dar începe să-și dorească și alți copii și se află în căutarea unui tată pentru a-i procrea. Romanul filozofic se încarcă treptat de elemente ce-l apropie de proza lui Franz Kafka și de creațiile lui Samuel Beckett. Dar cum în miezul său se află o carte folosită pentru a-l educa pe David, se ivește și tentația lecturii intertextuale, sau ca Bildungsroman. Mama cea neîmpăcată Personajul principal al
Romanul reîntors la Evanghelii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2642_a_3967]
-
cu spectaculoase inovații de structură narativă. În substanța proteică a acestei cărți, în care realul egalează prin exorbitanță imaginarul și cele două planuri sunt greu de despărțit, se amestecă laolaltă povești de dragoste emoționante, apologuri și alegorii de tipul vechii proze filozofice, legende, deraieri onirice, scene de un umor coroziv sau de un naturalism șocant. Romanul are în centru personalitatea deopotrivă fascinantă și înfricoșătoare a mătușii, talentata doctoriță Wan-Inimă. Narațiunea se ramifică într-o serie de întâmplări adiacente care alcătuiesc istoria
Mo Yan - Broaște by Florentina Vișan () [Corola-journal/Journalistic/2564_a_3889]
-
cultural, în general, cu cel literar, în special; din literatură sunt în Calendarul ortodox, cum se vede, Iosif, scriitorul de cîntări, Antim Ivireanul, Dosoftei, Pahomie de la Gledin și Varlaam, Mitropolitul Moldovei. Prin aceasta, istoria literaturii noastre „vechi“ capătă alte înțelesuri; proza noastră, s-a spus, își are originea în Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie, poezia română modernă în Psaltirea lui Dosoftei, discursul critic, în Istoria ieroglifică a lui Cantemir, iar, de curînd, Nicolae Manolescu se amuza scriind că
Literatura română și monahismul by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2572_a_3897]
-
Traian T. Coșovei, Virgil Mihaiu, Petru Romoșan, Mircea Dinescu, Magdalena Ghica, Mircea Cărtărescu și alții. Față de ultimul, atenția poetei e constantă. Îi citește nu numai volumul de debut, Faruri, vitrine fotografii (1980), dar și pe următoarele, de poezie ori de proză: Poeme de amor (1983), respectiv Visul (1989). O ultimă feblețe este, cronologic vorbind, Cristian Popescu, al cărui nume Însemnările... îl rețin în două rânduri. Cu toate meritele lor, aceste Însemnări... nu articulează unul din marile jurnale ale literaturii noastre. Așa încât
Chestiuni de conștiință by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2574_a_3899]
-
Gabriela Gheorghișor Așezat la pianul umanioarelor, Ovidiu Pecican performează, cu o energie debordantă, partituri diverse: de la istorie și europenistică la istorie și critică literară, de la publicistică și traduceri la beletristică (proză scurtă, roman, teatru). N-ar fi de mirare să-l vedem, în viitor, și autor de versuri, căci „ratarea în toate genurile“, vorba lui Călinescu, pre mulți a dus în ispită. Romanul Noaptea soarelui răsare este o continuare a Imberiei
Romanul unui Don Juan ratat by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2577_a_3902]
-
și la America lui Ginsberg, și la România lui Marius Ianuș. Sper că personajul nu se va apuca de scris poezii într-un potențial volum ulterior (care presimt că o să apară la un moment dat), deoarece stăpânește mult mai bine proza confesivă, cu virtuți poetice pe alocuri. Noaptea soarelui răsare este romanul unui Don Juan ratat, care își conștientizează cu luciditate slăbiciunea, neputința îmbrăcării cu seninătate a unei haine de împrumut, de unde și reflecția, tulburarea maladivă, starea de incertitudine (în fața situației
Romanul unui Don Juan ratat by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2577_a_3902]
-
acela de a cere de la opera literară „idei”. Las la o parte faptul că nici măcar Adrian Marino, teoreticianul ideilor literare, nu a reușit să definească acceptabil această noțiune. Opera literară, însă, poezia înainte de toate (dar observația e valabilă și pentru proză sau critică), este - atunci când are valoare estetică - o idee în sine și a-i cere idei obiective, exprimate în forme transparente pentru omul comun, este tocmai semnul acestei incapacități de a percepe specificul artei. Pentru Alexandru Grama, „idei” sunt: „Iubirea
A fi surd la sublim by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2582_a_3907]
-
și misterios, însă nu în felul westernurilor, ci al filmelor de artă. Este, am mai spus-o, un manierist, rațional și obsedat de numere, dar construindu-și, din detalii fine, portretul perfect. Fostul autor de romane e mai interesant decât proza lui. În traducerea subtil-atentă la nuanțe a Gabrielei Lungu, tema și chiar organizarea cărții aduc ecouri din Șase personaje în căutarea unui autor, cu inși în pielea goală, care nu mai vor să joace teatru, vor să-și trăiască viața
Straniul caz al domnului Gwyn by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2587_a_3912]
-
de cărți pentru copii - pe care le scrie cu ușurință și plăcere -, dar și a unui roman fantasy în curs de apariție la Editura Arthur, O istorie secretă a Țării Vampirilor, Adina Popescu publică la CDPL prima ei carte de proză scurtă, conținând povestiri cu tentă biografică din copilăria și adolescența ei, petrecute la finele anilor ’80 și începutul anilor ’90. Scrise din aceeași perspectivă a copilului - a personajului narator care poartă numele autoarei, Adina -, și respectând o cronologie care coincide
Copilăria pe Calea Moșilor, în anii ’80 by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2594_a_3919]
-
față în față cu „mărețele” realizări „socialiste” ale epocii. Relaxată, cum spuneam, în privința evocării biografiei sale în comunism (ficționalizate, desigur) - cu scurte ironii pe alocuri, dar și cu multă nostalgie a rememorării (ambele ale adultului) -, volumul este și o mică proză a mediului, o reconstituire a atmosferei locului, situat între Calea Moșilor și micile străduțe adiacente, din perimetrul cărora naratoarea-copil de altădată nu ieșea niciodată. Într-un interviu (acordat Alinei Purcaru, pe siteul Bookaholic), autoarea declară: „Îmi place ideea de geografie
Copilăria pe Calea Moșilor, în anii ’80 by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2594_a_3919]
-
ori, în sens larg, fie prin uniformizare, fie printr-o dezabstractizare acceptată fără interogații. Așa încât, scriitorul mizează pe felul în care singularitățile dintr-un sistem fără relief au dat sens unui timp, altminteri, nesemnificativ. Acesta e și un păcat al prozei noastre despre comunism: prea multe personaje comune cu pretenția singularității, incapabile să explice o istorie deformată mai mult decât ne-am fi închipuit. Prin urmare, Eugen Uricaru aduce în primplan indivizi care strică ordinea unui soi de istoricism conservator. Este
Șansele incertitudinii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2599_a_3924]
-
Mircea Anghelescu Proza „literară” a lui Odobescu numără două nuvele istorice și două eseuri, toate patru intrate în orbita școlară foarte devreme și deci binecunoscute tuturor. Istoricului i se prezintă în chip firesc întrebarea dacă se poate vorbi de o evoluție în receptarea
Pe marginea prozei lui Odobescu by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2605_a_3930]
-
prima apariție dintr-o serie pe care o implică supratitlul ambițios: Scene istorice din cronicile Țării Românești. Cea de a doua nuvelă istorică cunoscută, Doamna Chiajna, apare însă abia în 1860 și așa, împreună, ele intră în istoria târzie a prozei noastre romantice, în volumașul din 1860 deschis de prefața amintită. Modestia de care vorbeam este însă rodul unei experiențe care temperase entuziasmul autorului, pornit la drum cu planuri mai mari. La două luni după apariția lui Mihnea-vodă, în nr.35
Pe marginea prozei lui Odobescu by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2605_a_3930]
-
că vom trimite domnia mea de acolo te va spânzura...”. În această schiță de portret care propune o întreagă desfășurare epică în jurul unui personaj puternic conturat sub raport moral, Odobescu descoperă de fapt un procedeu, folosit apoi și în alte proze: îl vom regăsi în Pseudokinigetikòs. El descifrează trăsăturile de caracter reflectate în liniile unui portret, în sugestiile unei opere de artă, pe care le preia și din care schițează un posibil parcurs epic pe care îl propune cititorului. Îl regăsim
Pe marginea prozei lui Odobescu by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2605_a_3930]
-
întorceau curbi spre stăpâna lor, părea icoana combativă a saltului spre viață” etc. etc. Dacă regăsim în filigranul unor opere de oarecare succes de peste o jumătate de veac figuri și subtilități încercate înainte de Odobescu, în pagini încă puțin citite ale prozelor lui, cred că avem un punct de plecare pentru o discuție despre interesul și chiar despre valoarea operei sale, așa cum o vedem astăzi, mult peste regăsirea imaginii plastice a unui trecut totuși apropiat: lexic și expresii, veșminte, podoabe, arme, proiect
Pe marginea prozei lui Odobescu by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2605_a_3930]
-
podoabe, arme, proiect cu care pornise la drum. Dincolo de ceea ce ceruse Călinescu pentru aprecierea lui Odobescu, în Tehnica criticei..., adică „suficiente îndrumări” în domeniile parcurse, cunoaș terea posterității sale adaugă un unghi valorizator care leagă neîmplinirile sale de reușitele unei proze pe care el nu o va mai vedea. Este tot o idee călinesciană.
Pe marginea prozei lui Odobescu by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2605_a_3930]