8,957 matches
-
Ioan Lăcustă Am participat de curând, alături de prietenul Constantin Stan, prozator important al literelor de acum, și de poetul Dan Mihai Cipariu, la o întâlnire cu cititori-elevi dintr-un mare liceu bucureștean, "N.Tonitza". Întâlnirea se înscria în cadrul mai mult decât binevenitelor lecturi publice, program național inițiat și subvenționat de Uniunea
Literatură, tinerețe, creație by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10673_a_11998]
-
a fost scris de Marius Robescu în anii '80, că numără 600 de pagini și că a fost încredințat Muzeului de prozatoarea Gabriela Adameșteanu. Este "un fel de Ťsagať românească", ne spune Iolanda Malamen, o "revelație", creația unui "talent de prozator ieșit din comun". Acesta a fost și sentimentul nostru, parcurgând fragmentul din Manuscriptum, în care este evocat un episod al dramei românești din timpul primului război mondial. Putem afirma fără a ne fi teamă că exagerăm: reîntâlnim în textul epic
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10653_a_11978]
-
Moromete se îndreaptă ineluctabil spre propria dramă de familie, fiecare în felul lui, încât ghicim în surdină o compătimire ce poate fi exprimată de către autor sau de către cititor. "Bietul Ioanide" rezonează la nivel afectiv și dramatic cu "bietul Moromete". Așa încât prozatorii G. Călinescu și Marin Preda nu sunt incompatibili. De aceea mi s-a părut cel puțin ciudată disocierea obstinată a lui Marin Preda, în anii 1957-1960, de viziunea prozatorului G. Călinescu și de structura morală, sentimentală și intelectuală a lui
Moromete și Ioanide by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10683_a_12008]
-
Ioanide" rezonează la nivel afectiv și dramatic cu "bietul Moromete". Așa încât prozatorii G. Călinescu și Marin Preda nu sunt incompatibili. De aceea mi s-a părut cel puțin ciudată disocierea obstinată a lui Marin Preda, în anii 1957-1960, de viziunea prozatorului G. Călinescu și de structura morală, sentimentală și intelectuală a lui Ioanide. Lui Marin Preda nu i-a plăcut proza lui G. Călinescu, în principal pentru că era o literatură cu aristocrați. A scris chiar un articol periculos de virulent împotriva
Moromete și Ioanide by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10683_a_12008]
-
deși amândoi bat semnificativ înspre comedia caragialiană a caracterelor din anturajul personajelor centrale. A vorbi, la amândoi, de un umor al ideii ar fi probabil prea vag, dar nu nepotrivit. Ce l-a deranjat mai întâi pe Marin Preda la prozatorul G. Călinescu era tonul din romanul Bietul Ioanide. O spunea în finalul unui articol, Note ocazionale în favoarea romanului, publicat în iunie 1957 în "Viața românească". Marin Preda apreciază noutatea adusă de G. Călinescu în tipologia personajului într-o proză, ca
Moromete și Ioanide by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10683_a_12008]
-
sa este la fel de prolifică la nivelul frazei, al limbajului, dar și al întregii viziuni auctoriale. Analizate cu metodele unui studiu de naratologie, povestirile din volumul Trenul de noapte ar putea produce importante revelații. Ioan Groșan face parte, indiscutabil, din elita prozatorilor români. În scrisul său se regăsesc toate mărcile literaturii generației sale, dar și ceva în plus: detașarea ironică specifică unui scriitor inteligent, mereu lucid, care nu își pierde capul nici în fața sofisticatelor tehnici de asamblare a textului, nici în fața fascinantelor
Textualismul planturos by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10676_a_12001]
-
îndoială în privința calității sale de scriitor. Acest tip de realism, singurul din scrisul său referitor cu adevărat la trăire, conferă marea originalitate a prozei sale. La șaisprezece ani de la căderea regimului comunist așteptăm încă marele roman al celui mai talentat prozator optzecist.
Textualismul planturos by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10676_a_12001]
-
Apetența pentru teorie a făcut ca scriitorul, încă de la debutul său, să-și pună mai bine în evidență inconformismul. Marian Victor Buciu, autorul unui eseu monografic despre Dumitru }epeneag, a stăruit, în colocviul universitar de la Timișoara, asupra înnoirilor susținute de prozator, de la onirismul estetic promovat în 1968 până la ajustările aduse textualismului. De reținut declarația scriitorului, într-un interviu din 1996 dintr-o revistă luxemburgheză, că în Hotel Europa a năzuit să depășească ?în același timp onirismul și realismul, incluzându-le unul
Dresura de fantasme by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10699_a_12024]
-
la Cioran, Ionesco și Eliade, s-a referit în mod special la teoria jurnalului, la problema exilului și la ezitarea între a intra și a rămâne în literatura franceză. A subliniat că jurnalul ține loc de operă realistă la un prozator declarat oniric. Decepționat de propria naționalitate, exilatul perpetuu adoptă deriziunea în felul de a vorbi despre succesele și insuccesele sale. Eventuala situație de ratare sau de reușită se află deasupra oricărei conjuncturi, cum prozatorul însuși o prezintă autoironic în jurnal
Dresura de fantasme by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10699_a_12024]
-
loc de operă realistă la un prozator declarat oniric. Decepționat de propria naționalitate, exilatul perpetuu adoptă deriziunea în felul de a vorbi despre succesele și insuccesele sale. Eventuala situație de ratare sau de reușită se află deasupra oricărei conjuncturi, cum prozatorul însuși o prezintă autoironic în jurnal: ?Sunt liber, nu aparțin nici literaturii române, nici literaturii franceze. Merde!? Nicolae Bârna a glosat pe marginea identității multiple a scriitorului Dumitru }epeneag, imposibil de decis dacă e și când e ?scriitor francez de
Dresura de fantasme by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10699_a_12024]
-
europenismul culturii române moderne. Accentul se poate pune și altfel, nu pe atracția europeană, ci pe centrul de gravitație românesc din spiritul subte- ran al prozei lui Dumitru }epeneag. Laura Pavel, de la Universitatea din Cluj, a încercat să particularizeze ?patria? prozatorului, așa cum apare în Nunțile necesare, Hotel Europa sau La belle Roumaine. ? Matricea imaginară și mitologia identitară? opun caragialismul mioritismului. Mitologizarea imaginii României își conține propria parodie. Spiritul lui Caragiale se încarnează într-o nouă moftologie. O viziune autoflagelantă se clădește
Dresura de fantasme by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10699_a_12024]
-
până la dimensiunile unui caz semnificativ de interculturalitate. Cuvântul nisiparniță, apărut inițial în Franța în 1985, Le mot sablier, este simptomul unei crize acute a bilingvismului și totodată documentul tentativei de ieșire din această criză. Câțiva ani, din 1978 până în 1984, prozatorul nu mai scrisese nici în română, nici în franceză, se refugiase în șah și apoi decide să scrie numai în franceză, dovadă fiind Roman de gare, publicat în 1986. Tranziția nu putea fi decât ?călare pe două limbi?, iar ?nisiparnița
Dresura de fantasme by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10699_a_12024]
-
nici în franceză, se refugiase în șah și apoi decide să scrie numai în franceză, dovadă fiind Roman de gare, publicat în 1986. Tranziția nu putea fi decât ?călare pe două limbi?, iar ?nisiparnița textuală? se scurge în favoarea celei franceze. Prozatorul și-a regizat bine această victorie. Știe că trebuie să ?scape de fantasmele înmagazinate de-a lungul atâtor ani în care în loc să scriu m-am gândit cum să scriu și la ce folos toți anii aceștia de așteptare în anticamera
Dresura de fantasme by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10699_a_12024]
-
întrebi dacă ori și ce-am face nu cumva suntem condamnați să trudim toată viața la unul și același interminabil palimpsest? (p. 13-14). Eliberarea de vechile fantasme e o iluzie. ? Un teatru întreg de fantasme? (p. 17) stă la pândă. Prozatorul e clovnul propriului trecut, orice ar face. Există soluții de a masca această fatalitate: dresura de fantasme sub forma arbitrariului controlat al imaginarului, adică sub forma unei textualizări a onirismului. Visul e un circ al fantasmelor, iar prozatorul e dresorul
Dresura de fantasme by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10699_a_12024]
-
la pândă. Prozatorul e clovnul propriului trecut, orice ar face. Există soluții de a masca această fatalitate: dresura de fantasme sub forma arbitrariului controlat al imaginarului, adică sub forma unei textualizări a onirismului. Visul e un circ al fantasmelor, iar prozatorul e dresorul lor, victorios în urma unui proces îndelungat de îmblânzire. Dominarea propriilor fantasme trebuia să treacă prin purgatoriul altei limbi, care sună mai autoritar, dar nu perfect inhibitoriu. Fantasmele nu trebuie distruse, ci convertite. Deci, la care comandă răspunde ficțiunea
Dresura de fantasme by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10699_a_12024]
-
Doina Jela După recenta apariție, la Editura Curtea Veche, a celui mai important roman al prozatorului, scenaristului și pictorului rus, Vladimir Sorokin, Gheața, în traducerea Denisei Fejes, propunem cititorilor noștri un interviu cu autorul (care acceptă extrem de rar dialogul cu jurnaliștii) și un altul cu autoarea versiunii românești, deja remarcată de criticii specializați în cronica traducerilor
"Pentru mine, literatura e un animal liber" by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/10707_a_12032]
-
suferit datorită lui, în cele patru dosare de la Arhivele fostei securității. Curpen, în munți la Pădureni: În spinii de-aici arată-te, Doamne"... PAUL ANGHEL N. 18 aug 1931, sat Recea, comuna Horgesti, județul Bacău m. 19 mai 1995, București. Prozator, dramaturg, publicist, traducător, scenarist, reporter politic, critic de artă. Fiul lui Vasile Anghel și al Anei, învățători. A absolvit Liceul "Ferdinand" din Bacău și Școala de Literatură a Academiei Ștefan Gheorghiu. Debutează cu un poem în România liberă (1947). Debut
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
-n mine tainic s-a aprins Și arde-n fund pojarnica ei pară, Văpaie noaptea, ziua stâlp de fum - Cu ochii-ntorși spre ea pornesc la drum. Patimile lui Vasile Voiculescu (1884-1963) - medic de profesie, „doctorul fără arginti”, poet și prozator, destin literar sub semnul tragicului nimb de martir - nu pot fi despărțite de Ruga ciunea inimii: „Doamne Isuse Hristoase, milu iește-mă pe mine păcătosul” - ce a însuflețit mișcarea Rugului Aprins de la mănăstirea Antim. Pentru Vasile Voiculescu, Rugul Aprins a însemnat
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
de poeme, Provizii de soare (Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 2004) - că a „abandonat inexplicabil drumul spre poezie. El începuse - zice - din timpul facultății bucureștene (1959-1964), dar a fost repede dislocat, ba de ziarist, ba de criticul și istoricul literar, de prozator și înlăturat, daca nu pus la colț, de Profesor, obligat să-și onoreze catedră, în fața elevilor și studenților”. Se știe că un critic, după exigenta lui Călinescu, trebuie să rateze cât mai multe genuri literare, dar nici nu trebuie să
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
scriitorul caută prietenia și încearcă să înțeleagă Omul. Disprețuind orice filosofie, de la Platon la Bergson, VVM năzuiește să-și organizeze ideile într-o ,metafizicărie" (cum o califică el însuși). Disprețuind romanul și, odată cu el, toată literatura și reprezentanții epicii universale, ,prozatorul" speră să construiască un ,super-roman". Crede totuși în ceva, într-un previzibil spirit suprarealist: ,adevăratul suport și conspect al lumii" ar fi ,poezia, Onyricul, pre-biblicul" (p. 370). Cocktail se conturează însă ca un interminabil și dizgrațios război al autorului cu
Un roman împotriva cititorilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10722_a_12047]
-
D. Pătrășcanu, noima din Corigent la limba română, al lui Ion Minulescu, din Bacalaureatul lui Puiu, ca să nu mai vorbesc de bacalaureatul elevului Gerber! Poate le-ar spune ceva Cișmigiu et Co, sau Patru pe trimestrul doi, al marelui caricaturist - prozator la vremea lui - Neagu Rădulescu. Sau Elevul Dima dintr-a șaptea! Am fost noi, elevii ultimului deceniu de dinaintea comunismului, niște îngeri? Am rămas cu toții legați de alma mater, ne-am iubit fierbinte profesorii, dintre care unii, bătrâni, obosiți, în pragul
Școala și lumea ei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10751_a_12076]
-
de noua orânduire, supraviețuiește prin personaje ruinate, prin maniere ce nu mai folosesc nimănui și amintiri de belle époque făcând, literalmente, rău. Mătușile lui Radu Cosașu, pe care Teodor Mazilu îl sfătuiește să le descrie pentru a se salva ca prozator, apar ca niște franjuri dintr-un covor destrămat. În curățenia amplă pe care stendhaliana Sanseverina, alături de robacea Ecaterina, o inițiază sistematic în casă, putem vedea un gest cu o anume simbolistică: o restaurare - fie și casnică, domestică - a vechii lumii
Spovedania unui convins by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10761_a_12086]
-
Constantin Țoiu (un Prozator) Nu mă voi feri de aici înainte, urmând firul traducerii clasice... învățătorul, neconvențional, Silenele, Satirul fără de seamăn, să aibă uneori un ton haios, în felul învățăceilor săi dragi mai slobozi la gură, ca tinerii de totdeauna, acest lucru făcându-l
Eros ori Ura (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10906_a_12231]
-
moartea ei (1992), un voluminos dosar conținând amintirile, memoriile sale, pe care acum le încredințează tiparului. Ea le considera ,cartea cărților mele" - și poate că avea dreptate - dar și a prodigioasei sale activități de actor, regizor și mai ales de prozator și autor dramatic. încurajată la debuturile ei, cu generozitate, în anii '30 de Camil Petrescu și apreciată de E. Lovinescu, Lucia Demetrius devine, după instaurarea comunismului în România, unul din reprezentanții de vază ai realismului socialist, confecționând o serie de
între bunăcredință și conformism (I) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10908_a_12233]
-
nu fără a-și asuma felurite dezagremente, în pofida desființării cenzurii ca instituție, au analizat de la o zi la alta procesul lent, penibil întîrziat, nu o dată contradictoriu al democratizării și al alinierii noastre la standardul continental. Unul dintre ele aparține regretatului prozator Corneliu Buzinschi (1937-2001). Soția sa, d-na Florica Buzinschi, i-a alcătuit cu devotament o culegere din articolele pe care le-a publicat în anii ^90, în diverse periodice, între care România liberă, Dreptatea, Alianța Civică, Baricada, Cuget, Ateneu. Culegere
Un martor incomod by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10926_a_12251]