5,549 matches
-
deși nici stimabilul Iosif Placeanovici, al IX-lea conte Placean și nici onorabila domnișoară Astrid Julie Lucie van Krumpelstein n-au fost niște oarecine! 4. Urmări: Oricum, onoarea onorabilei domnișoare Astrid Julie Lucie van Krumpelstein a fost reparată, iar despre Pruncul nu se mai știe nimic. (Doamna Rozenzweig Luther, bătrâna menajeră a familiei van Krumpelstein, pretinde că la mijloc n-a existat nici un prunc. Dar se poate ca doamna Rozenzweig Luther, acum în vârstă de 97 ani, să fi uitat ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
oarecine! 4. Urmări: Oricum, onoarea onorabilei domnișoare Astrid Julie Lucie van Krumpelstein a fost reparată, iar despre Pruncul nu se mai știe nimic. (Doamna Rozenzweig Luther, bătrâna menajeră a familiei van Krumpelstein, pretinde că la mijloc n-a existat nici un prunc. Dar se poate ca doamna Rozenzweig Luther, acum în vârstă de 97 ani, să fi uitat ceea ce s-a petrecut în secret! cu atâta vreme în urmă. La vârsta ei, nici n-ar fi de mirare.) 10. Un proces entuziasmant
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
ar fi de mirare.) 10. Un proces entuziasmant de anacronic 1. Avertisment: Deciziile majore au ca efect modificarea sau fracturarea mersului vieții, în vreme ce creativitatea păstrează individul într-o stare activă, posibilă chiar și pe vechiul făgaș. Și, fiindcă, odată cu procesul "Pruncul", am ajuns și în sferele înalte, înainte de a reveni la atât de impresionantul caz Rom J. Rominger, ne vom aduce aminte și de mult mai mediatizatul proces dintre (falsul) viconte Jean-Paul Melec de Melec și (falsul) marchiz Rabindranath d'An
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
și de mult mai mediatizatul proces dintre (falsul) viconte Jean-Paul Melec de Melec și (falsul) marchiz Rabindranath d'An. Vom aminti despre acel eveniment atât de anacronic în zilele noastre deoarece completul de judecată a fost același ca în procesul "Pruncul", iar maestrul Ludovic L. (pe care nu l-a chemat niciodată Ludovic L.) a fost chiar avocatul (falsului) marchiz Rabindranath d'An (care s-a dovedit, la timpul potrivit, că n-ar fi fost decât Rabin Dan și nici pe
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
Doctor Ragnavaldur Sicl, descriind cele întâmplate, a arătat că inculpata, aflând că soțul, impiegatul de mișcare Ladislau J. Hoban, a anunțat-o că vrea să divorțeze, a distrus cu bună știință toată agoniseala de o viață a familiei, inclusiv obiectele pruncilor inocenți, după care, văzând că nici măcar astfel nu a izbutit să-i înmoaie inima lui Ladislau și nici n-a reușit să facă zob toate lucrurile din locuință, a luat canistra cu benzină din șură și a dat foc casei
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
celebrul Ludovic L. (pe care nu-l cheamă Ludovic L.) a pledat atât de încântător bazându-se pe particularitatea general umană prin care clișeele și imitarea modelului asumat conduc ambițiile și, respectiv, viața oamenilor. Nu este același lucru dacă un prunc crește într-o familie demnă și își ia de mic drept exemplu pe onorabilul său tată ori se naște într-un mediu infracțional, unde pruncul nu învață decât să admire pungășiile. Nu este deloc același lucru, iar consecințele sunt pe
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
imitarea modelului asumat conduc ambițiile și, respectiv, viața oamenilor. Nu este același lucru dacă un prunc crește într-o familie demnă și își ia de mic drept exemplu pe onorabilul său tată ori se naște într-un mediu infracțional, unde pruncul nu învață decât să admire pungășiile. Nu este deloc același lucru, iar consecințele sunt pe măsură! În cazul de care ne ocupăm, este vorba despre Dosarul e345678/2, din care aflăm cum au decurs procedurile în procesul lui Wilhelm Grigorovici
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
ducându-se când la locul cu pricina, când la magazia cu vin. Asta-i o treabă care durează Încă de dimineață. E ajunul Crăciunului, iar mirosul uleiului din candelă se amestecă cu cel al bucatelor În fierbere. Maica Domnului cu pruncul mă urmăresc dintr-o icoană ieftină, din hârtie, de pe peretele dinspre răsărit. Crăciunul vine și pentru mine. Mi-am dat seama când am găsit sub pernă, Într-o pungă, o mașinuță din tablă cu remorcă, bomboane fondante și trei portocale
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Tocmai s-a-ntors de la biserică și ne aduce să gustăm dintr-ale ei. Și noi Îi dăm dintr-ale noastre. „Poftiți la masă”, ne invită mama. Mâncăm și asta, și asta, și asta... E pace și liniște În casa noastră. Nașterea pruncului Isus ne-a sfințit și pe noi. Candela arde cu o flacără mai intensă de la untdelemnul Împrospătat. Fulgi mari acoperă fereastra, omătul se depune din ce În ce mai mult; după ce mănânc, ieși afară. Te iei cu Fănică, cu Petrică, cu Ionel și cu
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
intimă e proiectată pe un fundal livresc, de simboluri cunoscute, reinterpretate și devenite repere ale unui univers insolit. Câteva teme și obsesii se lasă lesne descoperite, asigurând coerența întregului: feminitatea, în varii ipostaze - fecioara inocentă, dar întunecat voluptuoasă, mama cu pruncul, femeia blestemată (nefecundă), o mitică Mumă sau Crăiasă -, fiecare întruchipând o fantasmă a dorinței de împlinire. Sentimentul dominant amalgamează religiozitate, spaimă metafizică și elan spre neființă. Spațiul alcovului este înecat, eminescian, de paingi, dar ei țes veșminte funebre, senzualitatea se
ANDONE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285350_a_286679]
-
e percepută ca stare potențială de înveșnicire prin reîntrupare în sevele vegetale sau în lanțul infinit al speței: „Ard vitele, sub aburi, sosite de la muncă / cu iarba-n pântec. Mama așteaptă-mpărtășanii / de lapte, prin strămoșii ce se re-ntorc în prunci. // Leuconoe, iată cât de fecunzi trec anii.” Sublimarea materiei și jubilația suverană din volumele citate și, cu atât mai marcată, din Vârful cu dor (1964), Versuri (1968), Simetrii (1970), Euritmii (1972), Aur și Pe drumul meu (1974) e rezumată în
ANDRIŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285359_a_286688]
-
de posibilele farmece rele ale unor persoane invidioase. Femeile mai În vârstă vegheau la Îndeplinirea lor (numele de „moașă” dat celei care asista nașterea desemna cea mai bătrână femeie din neam). Diferite microrituri de propițiere salutau venirea pe lume a pruncului și Încercau să-i așeze destinul pe o matcă favorabilă: cel mai important rit era prima Îmbăiere. Aceasta era efectuată de moașă, În prezența bătrânilor și a nașilor. După ce termina Îmbăiatul, ea rostea urări care aveau menirea să apere pruncul
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
pruncului și Încercau să-i așeze destinul pe o matcă favorabilă: cel mai important rit era prima Îmbăiere. Aceasta era efectuată de moașă, În prezența bătrânilor și a nașilor. După ce termina Îmbăiatul, ea rostea urări care aveau menirea să apere pruncul de rău și să aducă puterile benefice să vegheze asupra lui. În albie se puneau plante cu semnificații magice precum busuiocul, bujorul, grâul, macul, cânepa și unele alimente cu valoare simbolică (miere, lapte, ouă, zahăr). Apa de baie era apoi
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cânepa și unele alimente cu valoare simbolică (miere, lapte, ouă, zahăr). Apa de baie era apoi scoasă din casă, În mod solemn, de toate femeile: ea era vărsată fie pe râu, fie la tulpina unui copac roditor. Moașa ura ca pruncul să fie sănătos și puternic asemenea pomului și apoi răsturna albia cu gura În jos (ca să nu fie adus „golul” malefic Înapoi În casă) și se așeza pe ea. Femeile o Înconjurau și cântau diferite cântece sau jucau un dans
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
deoarece calitățile, defectele și evenimentele stabilite de acestea nu pot fi schimbate, nici prin eforturi personale, nici prin magie, nici prin devoțiune religioasă. Copilul era botezat În biserică pentru ca, prin ritul religios, să fie integrat În ordinea sacră a universului (pruncii care mureau Înainte de botez erau Înmormântați În marginea cimitirului, fără cruce, fără nume sau cu mențiunea „moroi”. Mai multe credințe magice Îi asociau cu diavolul, pricolicii sau vârcolacii, precum și cu actele de vrăjitorie malefică). După șase luni sau un an
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cu tangențe religioase. Tălmăcirea din Lamennais, Cuvintele unui credincios, ce face elogiul libertății, publicată anonim în 1848, cu o prefață în spiritul profetic și patriotic al pașoptiștilor, a fost răspândită gratuit pe Câmpia Libertății și salutată ca un eveniment de „Pruncul român”. Mai traduce din romanticul Chateaubriand Geniul hristianismului (I-II, 1850-1851), predici morale din Bourdaloue, Cuvânt pentru conștiința greșită (1841), sau meditații din iluministul J.-B. Massillon, incluse în Mângăietorul celor întristați, celor bolnavi și celor bătrâni sau Adunare de
DIONISIE ROMANO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286790_a_288119]
-
1882 a devenit membru de onoare al Academiei Române. Debutul lui C. se leagă de „Curierul românesc” al lui I. Heliade-Rădulescu, unde în 1847 publică notații satirice în proză și cronici teatrale, urmate de versuri patriotice, apărute fie aici, fie în „Pruncul român”, „Popolul suveran” ori în „România viitoare” și „Republica rumână”, reviste scoase la Paris de emigrația română. Are un rol însemnat în înființarea societății „Junimea română” și a revistei cu același nume, editată tot la Paris, în 1851. Mai publică
CREŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286484_a_287813]
-
lucruri, ființe. Vidul ascuns, lăuntric, duce la metamorfoze de coșmar ale degradării: „Urechea lui, închisă pentru graiuri,/ Cu scamă s-a umplut, de mucigaiuri./ Gingia moale, înțărcată, suge,/ Ochiul pornește blând să se usuce.”; „De țâțele femeii, rămase fără lapte,/ Prunci orbi și muți, schelete și sluți ai spânzurat.” Condiția umană e pusă sub semnul apăsător al blestemelor, cu mari viziuni ale agoniei universului („Usca-s-ar izvoarele toate și marea,/ Și stinge-s-ar soarele ca lumânarea./ Topească-se zarea
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
accente neoexpresioniste de filiație blagiană, în viziuni ceva mai „aspre” și mai sumbre decât cele ale maestrului: „Năpraznic cădeau pietre.../ Pietre peste pietre se azvârleau.../ Pământul se trăgea spre esență/ Neîndurând biciul să lovească/ Pântecul, în care s-a zămislit pruncul.../ Pe creste iubirea lumina verdele frunzei/ Cuvântul Dorire” (Tablou). Poetul abordează și tematica erotică, tratând-o în stilul biblic, al Cântării Cântărilor. În general, frecvența terminologiei biblice, liturgice și ecleziastice („Scriptură”, „ieslea slăvirii”, „aghiasmă”, „veniți și luați lumină” etc.) conferă
BODEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285775_a_287104]
-
aceea îmi ești dragă. VER[ENA] O, doamne, ce nebunu-i. (rîde) Ce vrea el de la mine? B[OGDAN] Știi tu [ce] de la tine eu cer... te cer pe tine; De nu-mi vei spune-o vorbă cu gura ta de prunc Să știi că din fereastă-n prăpastie m-arunc... VER[ENA] O, să n-o faci aceasta! E un păcat prea greu... B[OGDAN] Și vezi! toate atârnă de la cuvântul tău. VER[ENA] Ce vrei să-ți spun [eu oare
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sfârșit sosii în camera cea dîntîi, unde-mi lăsasem hainele. Aici aflai un covor frumos și o pernă; îmi mai schimbară o dată fota și turbanul ca să mă înfășure într-un cearceaf foarte mare. Astfel mă culcară înfășat ca pe un prunc și mă lăsară singur singurel. {EminescuOpVIII 577} Simțeam atunci un fel de huzur, o fericire oarecare ce nu se poate tălmăci; mă simțeam cu desăvârșire fericit, însă într-o astfel de slăbiciune încît, când veniră iar la mine peste o
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
A luat naștere un fenomen sincretic specific, ale cărui circumstanțe și consecințe nu au fost încă pe deplin lămurite. Iată, de exemplu, cum supra- punerea de care vorbeam a generat la nivelul colindei o imagine paradoxală. Chiar la nașterea sa, Pruncul Isus creează Cosmosul : De-asta-i seara lui de-Ajun Tocma-n noaptea lui Crăciun, Când Fiul Sfânt s-a născut, Și pământul l-a făcut, Și cerul l-a ridicat, Tocma-n patru stâlpi de-argint. Mai frumos l-a-mpodobit : Tot cu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
justifică din plin acest fenomen. Nu pot încheia trecerea în revistă a coordonatelor simbolice ale arcei diluviene fără să observ că la aceeași sferă de semnifi- cații mito-simbolice se raportează și un alt motiv mitic universal. Este vorba de abandonarea pruncului pe apă (28) : Moise pe Nil, într-un coș de papură etanșat cu rășină și smoală (Moshe - ebr. mosheh = „scos din apă”) (Exodul, II, 3) ; Sargon pe Eufrat, într- un coș de trestie ceruit (Sargon este întemeietorul legendar al marelui
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
catalogul lui Stith Thompson (34). Îl regăsim și în baladele românești : Pi băițăl l-o luat, în ladițî l-o turnat Și-n maria [= mare] cî l-o dat (29, p. 427). în unele basme românești este expus pe apă pruncul nenăscut, aflat încă în pântecele mamei sale. Astfel se întâmplă lucrurile în basmul Fata de împărat și fiul văduvei (cules de Petre Ispirescu). Prințesa - rămasă grea „dintr-un vântișor” - este lăsată pe Dunăre într- un „boloboc”. În basmul Finul lui
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ladă, coș, butoi) - ajung să fie (ca și Noe sau omologii săi) întemeietori de seminții, imperii, cetăți etc. Clasica alegorie a creației pornind dintr-un ou cosmogonic plutind pe apele primordiale. Cele două miteme (salvarea într-o arcă și abandonarea pruncului pe ape) nu sunt numai analoage, dar par a fi două ipostaze epice ale aceluiași arhetip. Un argument în această privință este faptul că arca lui Noe (Geneza, VI, 14) și coșul lui Moise (Exodul, II, 3) sunt desemnate în
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]