3,267 matches
-
ei rămăseseră, totuși, de strajă, la intrarea În grotă, cât durau pregătirile hecatombei, la care mulțimea, gloata păgânilor, avea curând să se desfete. 6. Și iar veniră cu torțe, care luminau altcumva grota, parcă mai sfredelitor, veniră cu cântări și psalmi; copiii purtau făclii și icoane, iar peștera vuia de cântările lor pioase, de rugăciunile lor, răsunau vocile preoților, glasurile copiilor, ale băieților Îmbrăcați În alb, aidoma unui cor de Îngeri. De Îndată grota se va Împânzi cu fumul torțelor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
unui cor de Îngeri. De Îndată grota se va Împânzi cu fumul torțelor și de mireasma tămâii, toți cântau Într‑un glas Întru slava Domnului, preoți, copii și ei trei, Dionisie, Malhus și cuviosul păstor Ioan, cântau Într‑o simțire psalmi Întru slava lui IIisus Nazarineanul, Făcătorul de Minuni și Mântuitorul. Și dacă și ăsta fusese vis? Și dacă și ăsta era o nălucire, dacă se aflau deja la porțile raiului? Era oare capătul coșmarului și al nălucilor sau era mântuirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
din rai, În vreme ce mulțimea, aflată pe de lături, ținea deasupra capetelor făclii aprinse, neîncumetându‑se să‑i privească În ochi, măcar pe furiș, cu o uitătură mijită, prin care s‑ar fi Întrezărit albeața, ca la lunatici, dar ei cântau psalmi și rugăciuni; astfel erau ei purtați de lunatici prin galeriile peșterii, pe sub bortele cavernei, printre găvane adânci cu temple din spumă de cristal, prin galerii Înguste cu arcada joasă. Dar de unde, oare, atâta siguranță În pașii lor, de unde acea liniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
izul văpăii se strecurase printre crăpături, bolta era Încărcată cu flori și cununi de laur, cu icoane Înrămate În aur, iar pe jos era Întins un covor de flori pe care călcau tălpile goale ale purtătorilor săi, iar mulțimea cânta psalmi și șoptea rugăciuni. Orbii și ologii, fojgăind precum viermii, mișunau printre picioarele lor, le sărutau trupurile și Îi implorau cu vorbe tânguitoare și jalnice, Îi implorau cu dragoste și credință, cu soarele și luna, cu iadul și raiul, Îi rugau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de-a gata". Stele, lună, sfere, iubire, lumină, mare, cu materialul acesta de poncife construiesc englezii poezia lor serafică ori elegiacă. Să nu vă mire dacă accentele unui asemenea lirism fac să gândești (prin acutele și monotonia lor) la niște psalmi cântați de sfântul Origene. Desigur poezia lui Racine și a celorlalți clasici evoluează într-un abstract mai arid. De unde, atunci, stârnitorul ei interes; de unde plictiseala transcendentă a celeilalte? Pricina se întrevede ușor. Abstractul poeziei clasice e un abstract veritabil prin
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de schimburi literare al Cuvintelor potrivite, câteva (foarte puține într-un volum de 100 de poezii) veritabile insule de azur esențial. Datorez domnu lui Arghezi să citez una cel puțin din aceste trei sau patru foarte ridicate bucăți. (Niciodată toamna, Psalm 21, In-scripție pe un portret, Inscripție pe un pahar.) " Niciodată toamna nu fu mai frumoasă Sufletului nostru bucuros de moarte. Palid așternut e cerul cu mătasă. Norilor copacii le urzesc brocarte. Casele-adunate ca niște urcioare Cu vin îngroșat în fundul lor
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
vale, unde aburii comprimau alfabetul prismatic, iar substituțiile ferestrelor operau accelerat asupra docilelor, vegetalelor raze - unde crima fracției și a secundei expia acum în amestec. Pe zarul de constantă lumină însă, ivăr inferioarelor iaduri, Sufletul Cercetat se menținea neajuns. Și "psalmii deșertatului de soare stăpîn" al acelei întristate geografii, inflexionau ușor către imn - către un mare accent poesc - până când degetele instruite suiră pe firele maturei harfe, tonul nunților rasei. " O neistovit spectacol, calmă participare! Ești majorarea până la gând, a dulcilor esențe
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
lașității... Aiurea Blestemată mai fie și toamna, Și frunza ce pică pe noi- Blestemat să mai fie și târgul Ursuz, și cu veșnice ploi... Cetate,- azilul ftiziei- Nămeți de la pol te cuprind... Cetate, azi moare poetul În brațele tale tușind... * Psalm Iubito, cu fața de mort, Fecioară uitată în turn, Plângând în balcon Cu grai monoton, Cu suflet taciturn- În visul meu te port. Iubito, cu fața de mort, Mireasă pe tron Cu grai monoton În visul meu te port. Iubito
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
unui corp din Natură este aidoma cu noima miezului acelui corp, sporită cu iuțeala razei de Lună , înmulțindu-se prin ea însăși. Abia trăgându-și sufletul în urma efortului de a cuvânta, Profesorul articulă din nou: În tălmăcire, doamnelor și domnilor, psalmul acesta... fiindcă e un veritabil Psalm al Regelui David,... psalmul acesta ar spune, ar stihui, ar împărtăși, ar mărturisi, ar dezvălui, ar destăinui, ar propovădui, declamând precum că: Valoarea Energiei este egală cu valoarea Masei, multiplicată prin viteza Luminii la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cu noima miezului acelui corp, sporită cu iuțeala razei de Lună , înmulțindu-se prin ea însăși. Abia trăgându-și sufletul în urma efortului de a cuvânta, Profesorul articulă din nou: În tălmăcire, doamnelor și domnilor, psalmul acesta... fiindcă e un veritabil Psalm al Regelui David,... psalmul acesta ar spune, ar stihui, ar împărtăși, ar mărturisi, ar dezvălui, ar destăinui, ar propovădui, declamând precum că: Valoarea Energiei este egală cu valoarea Masei, multiplicată prin viteza Luminii la pătrat. Ca suport pentru o reprezentare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
corp, sporită cu iuțeala razei de Lună , înmulțindu-se prin ea însăși. Abia trăgându-și sufletul în urma efortului de a cuvânta, Profesorul articulă din nou: În tălmăcire, doamnelor și domnilor, psalmul acesta... fiindcă e un veritabil Psalm al Regelui David,... psalmul acesta ar spune, ar stihui, ar împărtăși, ar mărturisi, ar dezvălui, ar destăinui, ar propovădui, declamând precum că: Valoarea Energiei este egală cu valoarea Masei, multiplicată prin viteza Luminii la pătrat. Ca suport pentru o reprezentare... châm, châm! tuși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
la care ați fost chemați, ca să alcătuiți un singur trup, să stăpînească în inimile voastre, și fiți recunoscători. 16. Cuvîntul lui Hristos să locuiască din belșug în voi în toată înțelepciunea. Învățați-vă și sfătuiți-vă unii pe alții cu psalmi, cu cîntări de laudă și cu cîntări duhovnicești, cîntînd lui Dumnezeu cu mulțumire în inima voastră. 17. Și orice faceți, cu cuvîntul sau cu fapta, să faceți totul în Numele Domnului Isus, și mulțumiți, prin El, lui Dumnezeu Tatăl. 18. Nevestelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85075_a_85862]
-
pare într-un fel este, de fapt, altfel? Este ea precum ploaia de vară, precum frunza cea verde pe care-o usucă toamna și-o spulberă vântul rece al iernii? E bine, încep să-mi vină în minte comparații din Psalmi. - Este ea altfel decât fumul, este ea altfel decât umbra după care aleargă fără odihnă cel fără de minte și caută s-o prindă în brațe? Fum și umbră sunt toate, visuri și părere... Preotul dă din cap, parc-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de propriile suferințe și refuzi să-mi mai pozezi modelul. Peste ruinele mânăstirii ploua cu stropi de gheață. Ca într-un tablou, focul ardea în inima cărămizilor. Complicitatea flăcării este alta decât complicitatea apei. În ușa bisericii, împăratul David actualiza Psalmul 27. 4. Se îmbrăca fără gust, purta haine uzate, cămăși roase pe la guler, pantaloni dintr-o velură spălăcită, sacou cu căptușeala ruptă, ghete cu ștaiful căzut, pulovere destrămate și alte vechituri SH, țoale ale unor generații ieșite din uz: Put
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
oțel spintecau liniștea. Noaptea era ca un cadavru, avea culoarea pământului, vorbea numai prin glasul corbilor, vedea, auzea, mirosea, pipăia, gusta cerul odată cu păsările care-i ciuguleau întunericul. Despre viețuirea de obște, Petru nu avea știință. Rugăciunea, Tatăl Nostru, Crezul, Psalmul 50, bagajul său sumar de sfințenie teoretică repetat alături de bunica, seara, pe prispa casei, sub cer. Rugăciunea, nici pe departe o expresie a sinelui, rezuma frânturi de viață într-un set de formule prestabilite dogmatic. "Păcatele mele sunt fără de închipuire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
amin! Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, care pretutindeni ești și pe toate le împlinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vină și te sălășluiește între noi și ne curățește pe noi de toată întuneciunea și mânuiește, Bunule, sufletele noastre. Amin! (Psalmul 50, Ceasurile, Utrenia, Liturghia.) Ca la comandă, cete de îngeri se culegeau de pe unde i-a apucat noaptea: umerii brazilor, podul bisericii, beciuri, ferestre, cărți, clopote, vise, apoi, în cea mai perfectă ordine, își ocupau locul indicat de mai marii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
statului?! Era vremea Vecerniei. Arhimandritul a coborât din duba jandarmeriei, a pășit în pronaos (mai departe se simțea necurat să treacă, chiar dacă biserica semăna cu un schelet devorat de corbi), a căzut în genunchi, a rostit canonul sfântului Efrem Siru, psalmii 50, 103, 140: "Soarele și-a cunoscut apusul său. Pus-ai întuneric și s-a făcut noapte. Cât s-au mărit lucrurile tale, Doamne, toate cu înțelepciune le-ai făcut." A privit cerul: "Doamne, cât de departe ești fără acoperiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mai mulți pești. În ea se scaldă o sirenă. Prin mulțimea figurilor, naturalețea mișcărilor, frumusețea peisajului, scena se impune ca una din cele mai interesante. Sub panoul cu facerea lumii, în următoarele trei registre de pe latura sudică, meșterul a ilustrat Psalmii 104 și 105, Preamărirea lui Dumnezeu. În primul registru sunt 3 grupuri mari de sfinți, de vârste diferite, unii cu coroane pe cap, cu mâinile ridicate, pentru a-L lăuda pe Dumnezeu prin bătutul din palme. În celelalte două registre
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
și Adanil! Și alte milioane pe măsura lor! De-ar fi fost doar ei doi cuprinși de patimi, cuvioșii le-ar fi venit de hac de mult, tot pămîntul ar fi fost o catedrală, s-ar fi vorbit numai În psalmi, iar copiii nu s-ar fi procreat decît În somn, din poluțiile nocturne ale bărbaților, prelinse pe născătoarea consoartei, numai și numai soție, concubinajul ar fi fost necunoscut, adulterul - aidoma; așa s-ar fi născut pruncii, niște Îngerași, cu vremea
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
realul uman, exercitată de "frânele transcendentale" divine. În volumele "Poemele luminii", "Pașii profetului" -apolinicul (Lumina raiului, Din copilăria mea), se asociază cu dionisiacul (Vreau să joc, Dați-mi un trup, voi, munților) învăluite în clarobscur. În culegerile "În marea trecere" (Psalm) și "Lauda somnului" (Somn), "La cumpăna apelor" (Din adânc) domină abisalul, pentru ca în volumele "La curțile dorului", "Nebănuitele trepte", "Mirabila sămânță" să izbucnească dionisiacul iubirii (Catrenele fetei frumoase, Pean pentru o tânără) și a laudei vieții în plină amiază cosmică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
restrânge în jurul terestrului. O prezență măruntă, o priveliște familiară reduce dintr-odată vastele perspective. Poetul se simte în cer "acasă" ca "într-o odaie", "într-un bordei". Într-un "crâmpei" el vrea să încapă cerul și nesfârșitul. Într-unul din psalmi, desfășurarea spațiilor străbătute de "brâie de lumină" sfârșește printr-o "grădină prejmuită... în care paște un mânz". De pe Muntele Măslinilor, suit cu piscul "în tărie și azur" și aflat "în hotarul marilor mistere", poetul își îndreaptă privirile în jos către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
revelație izbucnind în cele patruzeci de variante ale poeziei Mai am un singur dor. După Poemele luminii, Lucian Blaga parcurge o perioadă intens întrebătoare în volumele Pașii profetului, In marea trecere și Lauda somnului, cu refuzul final al existenței. În Psalm apare neliniștea cunoașterii supreme: O durere totdeauna mi-a fost singurătatea ta ascunsă. ...Între răsăritul și apusul de soare Sunt numai tină și rană ...O, de n-ai fi mai înrudit cu moartea decât cu viața mi-ai vorbi, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
să mă plimb Chiar de mărunt mi-i pasul, Dar neputința are nimb Și i-a-ncolțit și glasul. În teama de necunoscut, De puteri deposedat, Fără suliță și scut, Azi nădejdii sunt redat. Cu gând fără îndoială Și cu ai speranței psalmi Trece timpu-n vâjâială Peste timpii mei mai calmi. E foarte bine și așa Decât pe năsălie; Suport oricât sub cravașa Ce este, ce-o să fie. 19 iulie 2004 NU POT Nu pot să fac ce alții fac Făr’ frică, fără
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
carte groasă, cu coperte vișinii. Ochii asiatici ai lui Kawabata se dilată, a uimire, devenind două ferestre deschise. -Știi tu, ce carte țin În mâinile mele păcătoase? Nu te holba așa la mine, măr viermănos, lichea puturoasă, necredinciosule. Aici sunt ,, Psalmii,,. De aproape douăzeci de ani n-am mai ținut În mână o asemenea carte. Doamne, chiar În ziua de Crăciun! -Credeam că o să găsim În pachet fripturi de porcușori omorâți În somn, cozonac umplut cu migdale și câteva bancnote mototolite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Antoniu citește cu voce tare, limpede, rar, ca și când s-ar teme că ele, cuvintele se pot pierde până ajung la urechile lui Kawabata. Și-a propus ca, În fiecare zi să-i citească din tomul cu coperte vișinii, fragmente din Psalmi, pentru frumusețea tulburătoare și magnifică a textelor, dar și din dorința de a-l aduce pe ,,calea cea dreaptă,, pe acest păgân netot, care și-a frunzărit viața, așa cum o fi frunzărit cele două-trei cărți pe care le-o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]