5,478 matches
-
de soartă, un sistem de valori inversat în care analfabetul care din întâmplare are bani, este văzut drept elită a societății, crima organizată, genocidul unor popoare întregi pentru a le fura bogățiile naturale, sub masca unei ipotetice democratizări făcute cu pușca, tunul și bomba. In timp ce Europa Libera era condusă de niște evrei bine instruiți, alți conaționali ai lor se ocupau în estul Europei și URSS de consolidarea comunismului. Nu a fost nici singura și nici ultima dată, când jidovimea
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
îmbrăcăminte dar și o importantă marfă la export. Am expus următoarele piese existente în colecție: arc de vânătoare, capcană de urs, capcană pentru vulpi, capcană cu lanț, capcană pentru vrăbii, arme de vânătoare, corn pentru vânătoare, cotlere pentru praf de pușcă, tașcă, scaun de vânătoare precum și o serie de trofee: craniu de lup, craniu de jder, craniu de pisică sălbatică, trofeu de cerb, trofeu de căprior. Acest segment de expoziție l-am divizat în două: primul prezintă imagini și piese care
GHIDUL COMPLEXULUI MUZEAL „IULIAN ANTONESCU” BACĂU by Elena Artimon Georgeta Barbu Silvia Iacobescu Lăcrămioara Elena Istina Marius Alexandru Istina Feodosia Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/1192_a_2107]
-
scrie aici, e numele dumneavoastră și dacă este așa vă rog să mă scuzați, acum am treabă în altă parte, la un furt de găini, s-au înmulțit hoții prin satul acesta în ultima vreme.” Ieși apoi iute ca din pușcă sub privirile noastre amuzate. Străinul se simțea acum parcă mult mai bine, descătușat cumva de o povară. Zise lui Murgoci: „Eu zic să mai aduci o sticlă ca să bem un păhărel cu toții”. După ce sticla fu pe masă, mi-am
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
în mâini și parcă uitasem ce aveam de făcut. M-am simțit ridicol și am trântit povara pe iarba uscată ce foșni scurt, iar o piatră aflată din întâmplare tocmai sub un colț al geamantanului cel greu țâșni ca din pușcă și mă lovi dureros în gleznă. Mă așezai jos și începui să-mi frec locul dureros, privind totuși cu mare curiozitate reacția omului acela. El rămase ca și înainte de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Simțind că trebuie să
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
bău îndelung din cofa de lemn care fusese toată dimineața protejată cu frunze de brusture, zise căscând: „Acum eu o să dorm puțin, să nu care cumva să te pună naiba să fugi iar în pădure că te termin, vin cu pușca după tine”. Când s-a trezit mijind ochii încă îngreunați de somn, copilul nu mai era nicăieri. Crezu că s-a ascuns undeva în porumbul destul de mare cu frunza răsucită din cauza soarelui de amiază. Îl strigă, îl înjură, apoi cu
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
că și el este unul din cei care intră pe poartă, dă mâna cu mirii, privește în față mireasa ceea frumoasă îmbrăcată în alb, răspunzându-i la zâmbet, apoi simți că vrea să facă și el ceva, să tragă cu pușca, așa cum se obișnuiește la nuntă. Să tragă spre norii aceia mari, pufoși, inofensivi, ca semn că le dorește numai bine mirilor. Tresări deodată, arma se auzi aievea și nu el trăsese. Detunătura fusese puternică, mult mai puternică decât se aude
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
întoarseră ca valul după ce izbește țărmul. Muzica tăcuse. De undeva, de aproape de el, o femeie întrebă: „Ce s-a întâmplat acolo? S-a împușcat careva?”. Un bărbat îi răspunse tărăgănat: „Dobitocul acela de Andronic, a apăsat pe ambele cocoașe ale puștii deodată și dublarea aceasta a făcut un recul nemaipomenit. Are pușca de vânătoare o drăcie, ca un fel de limbă care i-a spintecat palma între degetul mare și arătător. Îi curge acum sângele gârlă. Și mai zice el că
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
aproape de el, o femeie întrebă: „Ce s-a întâmplat acolo? S-a împușcat careva?”. Un bărbat îi răspunse tărăgănat: „Dobitocul acela de Andronic, a apăsat pe ambele cocoașe ale puștii deodată și dublarea aceasta a făcut un recul nemaipomenit. Are pușca de vânătoare o drăcie, ca un fel de limbă care i-a spintecat palma între degetul mare și arătător. Îi curge acum sângele gârlă. Și mai zice el că este vânător, halal...” Dar Lupău acum nu-l mai asculta, detunătura
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
am aflat că unguroaicele sunt date dracului, numai că nu ne-a spus la ce, așa că am lăsat-o baltă ca să aflăm noi mult mai târziu. Povestea moș Cioată de niște aluni cu alune foarte mari de aruncau soldații cu pușca după ele, despre ce se mânca prin satele ungurești, despre lacul Balaton, un lac mare cât o mare mică despre care am învățat mai apoi la geografie și întotdeauna povestirea lui se termina la Tokay, unde se pare că i-
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
de boala pensionaritei, deci să urmeze sfatul de lecuire dat de președinte și ai lui. Vă rog să observați latura perfect ecologică a acestui îndemn, nu a spus de o rachetă de croazieră, de un tun, o mitralieră, de o pușcă sau măcar de un pistol, ci de mult mai ecologicul par, adică un produs natural din pădurile noastre, un produs neaoș din categoria reteveiului, ciomagului sau a bâtei, însă cu mult mai consistent în ceea ce privește grosimea și greutatea, calități
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
Litoral, la Doi Mai. La auzul veștilor a decis să plece de îndată la București. De ce? Să apere patria. “Deja la Doi Mai, apoi în tren aflasem de la Radio București că se constituie Brigăzi Patriotice. Nu știam să trag cu pușca (în prima studenție făcusem doi ani de «teorie», dar când să fac și «convocarea» - la Cilibia - m-au găsit inapt, din cauza vederii deficiente, așa că fusesem trimis la vatră...), însă îmi spuneam că te poți opune rușilor invadatori (o zi, un
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
doi ani de «teorie», dar când să fac și «convocarea» - la Cilibia - m-au găsit inapt, din cauza vederii deficiente, așa că fusesem trimis la vatră...), însă îmi spuneam că te poți opune rușilor invadatori (o zi, un ceas) nu doar cu pușca, ci și cu orice altceva... Bine, bine, se constituiau Brigăzi Patriotice, dar unde? Unde le găsesc eu? Mi-am zis că încercarea moarte nare: m-am dus la sediul Uniunii Scriitorilor”. Ca să intre în Brigăzi, scrie Paul Goma în continuare
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
pe muntele Bărnărel undeva în preajma orașului Vatra Dornei unde pe versantul muntelui se găseau săpate deja tranșeele de către geniști. Era prin apropiere un fel de magazie lungă unde se puseserăm paturi și puteam să dormim și noi pe sponci cu pușca încărcată cu cartușe de război la capătul patului, având voie doar să ne desfacem puțin centura fără să o dăm jos și să desfacem un pic șireturile de la bocanci. Asta a fost pentru noi huzureală până în noaptea de 3 spre
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
focul asupra membrilor școlii de vară a partidului laburist aflați pe o insulă. Toată lumea a sărit cu gura, terorism, naționalism, nazism ș.a.m.d. Gândind așa, totul pare simplu, un nebun care se crede Dumnezeu, pune mâna pe o pușcă și apoi pac, pac, rade și el un număr oarecare de semeni aflați prea aproape de el ca să scape cu fuga. Dar oare doar atât să fie? Dacă punem asta pe seama unui dezaxat, nu facem decât să băgăm capul în nisip
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
cât de cât îmbrăcați și în plus vor fi acoperiți cu teci pentru cuțite tip Rambo, tocuri de revolvere și pistoale, benzi de mitralieră ca în filmul Viva Zapata, cel puțin o legătură de grenade, neapărat defensive, vreo două, trei, puști automate, un aruncător de grenade și un tun portabil fără recul. Nu-i așa că în felul acesta l-ar pune în fund până și pe Rambo cât o fi el de Rambo. Vă spun că va ieși un film de
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
nu mă fac de râs! Ia să n-o mai faceți pe grozavii! La șaptezeci de anii ai voștri, nu mai sunteți chiar așa de năbădăioși pe cât vreți să păreți! Are dreptate soția ta, interveni Bidaru. Știi vorba cântecului acela: "Pușca și cureaua lată/ Ce bărbat am fost odată!" Ce bărbați am fost odată! Noi chiar am fost bărbați, nu glumă. Întreab-o pe Fancica mea. Doar ea m-a ales. Hai să lăsăm trecutul! Ne mână Sfântul Neculai din urmă! Petrecere
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
doarmă ghemuit, cu mâinile între picioare și cu fața la perete. Aceasta "aduce sărăcie și nenorocire". A. I. Candrea menționează un basm de Ispirescu în care se regăsește aceeași observație. Ne gândim la legătura dintre această poziție și semnul clasic al "cocoșului de pușcă", cu somnolență și fotofobie. Este posibilă, de asemenea, analogia cu o catatonie schizofrenică (boală care începe în mod identic) sau cu alte catatonii, mai ales acelea depresive. Se crede, în județele Vaslui, Galați, Bacău, Iași, că un epileptic se va
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
grupării cu același nume (suprimată de cenzură după șapte numere). Sub pseudonimul Felix Anadam îi apărea acum placheta Aritmetică Caiet juvenil de tatonări lirice (1941) incluzând paisprezece poeme. Deși pregătit pentru tipar din 1943, volumul Libertatea de a trage cu pușca (titlu inițial Pelagra) e interzis; va fi lansat în 1946, cu sprijinul lui Petru Comarnescu. Conducător de reviste (la Cluj și Iași), în 1968-1970 era prim-redactor la "România literară", de unde s-a retras din considerente ideologice. Între Libertatea de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
e interzis; va fi lansat în 1946, cu sprijinul lui Petru Comarnescu. Conducător de reviste (la Cluj și Iași), în 1968-1970 era prim-redactor la "România literară", de unde s-a retras din considerente ideologice. Între Libertatea de a trage cu pușca, operă definitorie, și volumul următor, Aventuri lirice, au trecut șaptesprezece ani! Un alt ciclu, Nevoia de cercuri, e din 1966. Din rațiuni personale, texte anterioare ("într-o structură nouă") au migrat dintr-un volum în altul. O notă la sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
place să sfidez. Îmi place d. Lucian Blaga, ca bărbat, și d-na Lucia Sturza-Bulandra, ca femeie. Îmi place America, fiindcă e foarte mare și are zgârie-nori". Într-un comentariu (Națiunea, 12 ian. 1948) despre Libertatea de a trage cu pușca text producător de reacții -, G. Călinescu afirma că autorul "face un fel de poezie bufonă în care autopersiflarea atinge culmea"; persiflare care de regulă e "semnul unui mare sentimentalism, conștient de sine". Pe scurt, Geo Dumitrescu era un "poet foarte
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
lemn..." (Aș putea să spun cum crește iarba). Totuși exaltarea lasă loc rațiunii: "O, nu mă credeți, prieteni vă mint." Se tot repetă că Geo Dumitrescu e un anticalofil. În fapt, refractar stilului făcut, autorul Libertății de a trage cu pușca se pronunță (nu diferit de Camil Petrescu) pentru autenticism; îl preocupă expresia directă, pulsul străzii, mișcarea în cotidian; o undă magnetică dinspre Caragiale al momentelor se simte, modificată liric, în bucureștenismele altui timp. René Char definea o dată poezia ca o
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
jovialitatea discretă are atingeri cu Miron Radu Paraschivescu ale cărui Cântice țigănești erau din 1941 și căruia i se dedică un poem. Non-academismul, mai puțin izbitor la nivel lexical, frapează la nivel sintactic; deliberat, autorul Libertății de a trage cu pușca practică un jemanfișism delicios, recurgând la locuri comune, la banalități învederând suficiența vorbitorilor: "Unii credeau că stelele sunt niște globuri frumoase și colorate... Știți, nu-i adevărat nici că stelele au colțuri le-am văzut cu ochii mei pe onoarea
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Europa se numește și Brâncuși, și Enescu, și Eminescu, dar și câte un Mircea Eliade, Eugen Ionescu sau Cioran și atâția alții care se numesc, înainte de asta, România..." (Amfiteatru, 1966, nr. 11). Pe scurt, poetul Libertății de a trage cu pușca a fost o voce remarcabilă. Marin Sorescu, Leonid Dimov, Emil Brumaru și alții l-au urmărit de aproape. NICHITA STĂNESCU UN GLADIATOR TANDRU Creator de prim rang, bântuit de mirajul cuvântului memorabil, răsturnător de noime și deschis cântului universal, pășind
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
o poezie moartă. Am sentimentul că mă nasc cu fiecare cuvânt pe care-l rostesc" preciza el, cu câteva luni înaintea sfârșitului. Ici-colo se întâlnesc la Nichita moduri de frazare à la Jacques Prévert (Lecția despre cub, Lecția despre cerc, Pușca); în niște voioase Strigături se întrevede Miron Radu Paraschivescu din ale lui Cântice țigănești. Atras de toate, îl vedem trecând de la arhaica epopee orientală Ghilgameș la Cartea lui Iov, de la Homer la Marc-Aureliu și Petronius, de la Shakespeare la Tolstoi; îi
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
inflamat, transgresând cercul claustrant se dezlănțuie sistematic în elanuri cosmice; dublul său, scepticul, clamându-și "slăbiciunea în fața lumii, a trecerii vremii și a Poemului de purpură" se trezește frustrat: Acesta e autorul; el duce pe umăr un crin ca pe-o pușcă. Astfel înarmat, tot ce există îl mișcă. Adeseori spune: "o, slăbiciune, / numele tău este artă". Fiind deci atât de ridicol și slab, întreprinderea lui e deșartă, întocmai ca a zidarului, fratele său, care-a visat să clădească o piramidă-n
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]