29,239 matches
-
cu un râs molipsitor, cumva în cascade, avea un râs cristalin care umplea sala de curs sau cârciuma în care își făceau veacul, unde mai venea și profesorul din când în când. În cârciumă Aide devenea una din studentele perfecte. Râdea, mânca și bea cot la cot cu băieții. Nimeni nu o întrecea. Avea o minte ascuțită și o folosea ca pe un brici. Ca între camarazi. Doar profesorul rămânea cumva în afara cercului, deși apropiat, părea totuși distant. Între Profesor și
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Kati stă liniștită pe scaunul pliant. Poartă aceleași haine pe care le purta azi dimineață. Nu înțeleg. Când ne îndreptăm spre mașină, văd că are o mică cocoașă. Am o tresărire. Se întoarce, de parcă ar fi simțit reacția mea, și râde cu un râs molipsitor. Dinții ei strălucesc ca un șirag de perle. Mă simt vinovată. Ne urcăm în mașină și ne întoarcem spre casă. E după-masă devreme. Mașina zboară prin suburbiile imense ale Sydney-ului, Kati îmi vorbește într-o franceză
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Brațele, eșarfa plutesc în aer ca aripile unei păsări mari. Întinse pe nisip, mângâiate de aerul cald al dimineții, Silvia m-a adus la plajă cu noaptea în cap, o întreb: "Cum era bărbatul după care ți-ai pierdut capul?" Râde, ezită, dar nu mă las. Probabil așa pot afla răspunsul la viața ei ratată. "Eram într-o tabără pe malul bulgar al Mării Negre, la Varna. De o săptămână mă chinuiam să organizez o tabără care trebuia să funcționeze perfect pentru
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mă întreba mai multe, poate odată am să-ți spun, pari fată serioasă. Dar mai bine să-ți povestesc despre bărbatul vieții mele. Așa se spune bărbaților pentru care ai fi în stare să-ți dai viața? Am început să râd ca o proastă în timp ce îmi simțeam inima prinsă ca într-un clește de fier. "Silvia, ai dat peste un bărbat pentru care ți-ai fi dat viața?" Silvia îmi redeștepta durerea pe care voiam să o ascund, cel puțin cât
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
pași de dans, sunt singurele gesturi pe care le pot face, frumosul meu se uită uimit la mine, nu ai încercat să te faci actriță, mă întreabă, eu, cine poate îndrăzni la așa ceva, el zice, tu poți îndrăzni la orice, râd, părul curge în valuri grele din capul dat pe spate, îl văd, de jos în sus, chipul i s-a schimonosit ca într-o oglindă spartă, intru în valuri, el rămâne pe mal, mereu va rămâne pe mal, nimeni, nimeni
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
într-o oglindă spartă, intru în valuri, el rămâne pe mal, mereu va rămâne pe mal, nimeni, nimeni nu mă va urma, ar trebui să trec marea dincolo, pe lumea cealaltă, inima îmi îngheață ca o minge de sare, ies râzând din ape, cu rochia lipită de trup, îi văd privirile flămânde, o clipă, poate mi s-a părut, acum are un aer absent, ușor amuzat, bine, zice, dacă nu-mi spui nimic despre tine îți voi povesti eu despre viața
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
agațe, probabil, dar văzându-i fața bate în retragere, e vizibil încurcat, o întreabă dacă este turistă, de unde vine, toate acele banalități care te scot din încurcătură. De-abia acum înțeleg capcana în care a intrat tânărul, îmi vine să râd și să plâng, îi răspund la toate întrebările printr-o singură frază pe care am învățat-o acasă și pe care o recit într-o limbă aproape literară. "Sunt străină, am venit în vizită la fiul meu, îmi place Australia
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
se uită la el mirați, el, ateistul, îl invocă pe Cel de Sus, șeful își dă seama de gafa făcută, se înfurie și desenează în aer o cruce cât o zi de post, tot atelierul izbucnește în hohote de râs. Râdeți voi, dar de această vizită depind salariile voastre, păpica copilașilor voștri, cadourile la curve, râdeți voi, râdeți, dar o să vă cadă râsul în călcâie dacă vizita iese prost". Cu o săptămână înainte de ziua cu pricina se preumblă prin atelier alb
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
dă seama de gafa făcută, se înfurie și desenează în aer o cruce cât o zi de post, tot atelierul izbucnește în hohote de râs. Râdeți voi, dar de această vizită depind salariile voastre, păpica copilașilor voștri, cadourile la curve, râdeți voi, râdeți, dar o să vă cadă râsul în călcâie dacă vizita iese prost". Cu o săptămână înainte de ziua cu pricina se preumblă prin atelier alb ca varul, face repetiție cu desenatoarele, inginerii îi râd în nas, "du-te bă de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de gafa făcută, se înfurie și desenează în aer o cruce cât o zi de post, tot atelierul izbucnește în hohote de râs. Râdeți voi, dar de această vizită depind salariile voastre, păpica copilașilor voștri, cadourile la curve, râdeți voi, râdeți, dar o să vă cadă râsul în călcâie dacă vizita iese prost". Cu o săptămână înainte de ziua cu pricina se preumblă prin atelier alb ca varul, face repetiție cu desenatoarele, inginerii îi râd în nas, "du-te bă de aici, doar
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
păpica copilașilor voștri, cadourile la curve, râdeți voi, râdeți, dar o să vă cadă râsul în călcâie dacă vizita iese prost". Cu o săptămână înainte de ziua cu pricina se preumblă prin atelier alb ca varul, face repetiție cu desenatoarele, inginerii îi râd în nas, "du-te bă de aici, doar nu o să ne pui să repetăm tâmpenii, nu suntem găini, ne-ai spus cum trebuie jucată piesa, am înțeles, doar nu ne crezi idioți". Fetele sunt mai docile, ele pot fi constrânse
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
undă de nerăbdare. Zinzin a înțeles. "Te rog să nu ții cont de mine, du-te la treburile dumitale, eu o să mă învârt prin împrejurimi". Dacă nu vă deranjează, aș vrea să vă țineți după mine". "De ce spui asta?" Aide râde din toată inima, un râs molipsitor. "V-am adoptat ca pe fiul meu, și pe el aș vrea să-l am lângă mine". "Ia-o înainte, am să mă țin coadă după tine, cu condiția să mă tutuiești". Femeia aceasta
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
te miri cine până când ajung în pușcărie sau la balamuc. Unii sfioși se îneacă în băutură sau îi vezi propovăduind cine știe ce învățătură ce vindecă boli, suflete și care te duce tocmai în raiul din viața de apoi. Tu încă mai râzi de toate acestea, credința ta sfântă este într-o bere bună, într-o țigară bună, într-o femeie și o mâncare bună. Trebuie să nu te lași copleșit, să găsești pe cine să păcălești. Munca cinstită e bună doar pentru
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cum fură toți cei care trăiesc bine. Când toată lumea fură, nu te poți pișa împotriva vântului. E bine să furi și tu, dar cu cap. Trebuie să-ți construiești o strategie beton, atunci când vin procurorii să te umfle să le râzi în nas. În urma ta ai făcut curat ca lacrima. Ei știu că tu ești un șarlatan, dar fiindcă nu au dovezi se uită la tine cu ură și te amenință cum amenință țâncul dolofan pe ceilalți camarazi de joacă că
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
să se uite la ea de parcă acum ar descoperi-o pentru prima oară. Întreabă mirată. "Ce s-a întâmplat"? "Arăți ca o zeiță păgână care tocmai și-a înfulecat adversarul". Adversarul din mine, își spune în sinea ei. Începe să râdă. "De ce râzi?", o întreabă el contrariat. "Îți place ceva la mine?" întreabă cu teamă, dar și cu aerul că nu-i pasă ce răspuns îi va da. Atunci începe el să râdă în hohote. "De ce râzi?", spune Zinzin la fel de contrariată
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
uite la ea de parcă acum ar descoperi-o pentru prima oară. Întreabă mirată. "Ce s-a întâmplat"? "Arăți ca o zeiță păgână care tocmai și-a înfulecat adversarul". Adversarul din mine, își spune în sinea ei. Începe să râdă. "De ce râzi?", o întreabă el contrariat. "Îți place ceva la mine?" întreabă cu teamă, dar și cu aerul că nu-i pasă ce răspuns îi va da. Atunci începe el să râdă în hohote. "De ce râzi?", spune Zinzin la fel de contrariată. "Acum te
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mine, își spune în sinea ei. Începe să râdă. "De ce râzi?", o întreabă el contrariat. "Îți place ceva la mine?" întreabă cu teamă, dar și cu aerul că nu-i pasă ce răspuns îi va da. Atunci începe el să râdă în hohote. "De ce râzi?", spune Zinzin la fel de contrariată. "Acum te alinți", spune el stăpânindu-și cu greu pofta de râs. Sigur că mă alint", își zice Zinzin, vrând să convingă acea ființă fragilă ce sălășluiește în ea și care se
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
sinea ei. Începe să râdă. "De ce râzi?", o întreabă el contrariat. "Îți place ceva la mine?" întreabă cu teamă, dar și cu aerul că nu-i pasă ce răspuns îi va da. Atunci începe el să râdă în hohote. "De ce râzi?", spune Zinzin la fel de contrariată. "Acum te alinți", spune el stăpânindu-și cu greu pofta de râs. Sigur că mă alint", își zice Zinzin, vrând să convingă acea ființă fragilă ce sălășluiește în ea și care se teme de fiecare inflexiune
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
în căutarea Dumnezeului ei, cu brațele deschise, planând ca o păsare, mănăstirea arde în flăcări, Maria cântă fericită la pian, în mijlocul focului soldații violează măicuțele, Maria apasă clapele pianului tot mai tare, iadul se întinde până la picioarele ei, cântă și râde ca o bezmetică, "așa vă trebuie nenorocitelor, sunteți doar niște găini, asta sunteți, acum au venit jigodiile să vă jupoaie, poate că la unele dintre voi le și place, sunteți doar niște găini", pianul atacă partitura, sunetele urlă în văzduh
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
umor, concertul celor două are darul să-i pună pielea la loc, în ultimii zece ani înainte de Revoluție se simțea sistematic jupuită de piele. Când s-a prezentat la concursul pentru asistent universitar, cei din comisia de examinare i-au râs în nas. "Cum vrei să intri într-o carieră universitară fără să fii membră de partid?" Se uita la ei și nu înțelegea ce spun. Ce legătură aveau cerealele cu partidul comunist? Putea fi o bună specialistă fără să fie
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mere, dintre cele mai zemoase, le alege cu un fel de instinct de animal, când nu găsește mere pe plac, mănâncă cel puțin un kilogram de lămâi, e o masă de dezintoxicare, după un dezmăț e nevoie de purificare, spune râzând cu toată gura, apoi se culcă și doarme o zi și o noapte, se trezește cu creierul spălat, acolo nu mai sălășluiește decât imaginea Mariei alergând în zborul ei planat prin pădure în întâmpinarea Dumnezeului ei, peștera cu firul de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
între timp mai multe șatre. Fără să le mărturisească soților Georgescu intenția sa, avocatul se hotărî să întreprindă o escapadă în tabăra calangiilor de la marginea orașului. Era o frumoasă zi de duminică. Când ajunse în lunca înverzită, dimineața încă mai râdea înveselită de cântecul păsărelelor împânzite pe meleagul împrejmuitor. Soarele vărsa binevoitor din căldarea sa aur topit, bucurând făpturile cuvântătoare și necuvântătoare ale lui Dumnezeu. Doar un vânt ușor înfiora firele de iarbă ca pe un alint în pragul începutului de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
zis și eu... - Sunt sigur că răspunsul ce-l caut îl pot găsi aici, în șatră, la cel mai luminat om al etniei. - Spune, dom’le, și-om vedea. - Bulibașă, de ce țigăncile nu poartă rochii, ci fuste și bluze!? Bulibașa râse de-a binelea. În râsul lui se afla și răspunsul. - Domnul meu, ca să fiu scurt, țiganii au credința că de la brâu în sus trupul este pur, iar de la brâu în jos, impur. Partea de jos a corpului, atât la femei
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
în nimic. Nu era momentul, dar avocatul avusese, încă de la prima întâlnire cu bulibașa, o discuție lămuritoare despre multele obiceiuri ale oamenilor șatrei, spunându-i când în glumă, când înadins, că nu erau ei chiar uși de biserică. Atunci, bulibașa, râzând cu înțeles în barba lui, îi spusese: Cine a susținut că suntem oameni fără păcate? Un lucru e știut: balamalele de la multe uși ale lăcașurilor sfinte și încuietorile, noi țiganii le-am meșterit; altfel ușile ar fi rămas mereu închise
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
speranța unei bucăți de mămăligă. Așteptarea face ca uneori timpul să dobândească dimensiuni greu de imaginat. Răsturnarea mămăligii și punerea în străchini a mâncării curmară neliniștile. Masa decurse în tăcere. Cine ar mai fi avut chef de taifas, când fasolea râdea cu dinții ei de sidef, chemătoare! Câte o cană de apă încheie festinul și fiecare din membrii șatrei porni spre locul deja știut: bărbații și flăcăii la ridicarea corturilor, tinerii mai răsăriți cu caii, catârii și măgarii la păscut, iar
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]