2,925 matches
-
Mânăstireanu Pe plan local am trimis câteva volume unor colegi care vor vorbi în cunoștință de cauză la lansarea volumului la data convenită. Joi, 22 iulie 2010. E o vreme însorită, extrem de luminoasă, caniculară chiar, însă eu am umbră și răcoare confortabilă de la pomii din jurul casei și mai ales de la bolta de viță. De aceea, orice musafir ce-mi sosește nu se mai îndură să plece și să se simtă revigorat, după moleșeala afișată la începutul vizitei. De la Făgăraș, prof. Coca
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
de rod, face unele poze, apoi foarte emoționată vine și mă îmbrățișează, mulțumindu-mi pentru aspectul general al curții, grădinii și al casei în general. M-am bucurat enorm pentru că știu cât de mult e atașată de această oază de răcoare și liniște, fiind convins că după dispariția mea „Casa părintească nu se vinde”. După amiază termometrul urcă bezmetic la plus 360 la umbră și apoi 380 două zile mai târziu. Rezolvăm și problema unui nou frigider, deoarece actualul prezintă vădite
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
la umbră și apoi 380 două zile mai târziu. Rezolvăm și problema unui nou frigider, deoarece actualul prezintă vădite semne de uzură. Fiind temperaturi atât de ridicate, am renunțat și la vizita proiectată pentru PriponeștiLiești. Ne bucurăm de liniștea și răcoarea de sub pomenita boltă de viță-devie din fața casei, mult îndrăgită de cei ce ne-au trecut și ne trec pragul. După o asemenea vreme caniculară pe 17 august după orele 17 vremea se întunecă, fulgere, tunete și trăsnete asurzitoare alcătuiesc un
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
nu vorbim despre tragedia suferită, dar suntem cu gândul îndreptat cu pioșenie față de scumpa noastră dispărută! Vremea e frumoasă, cu lumină multă și soare, dar nu e căldură caniculară. Sub bolta de viță aerul circulă intens și uneori e chiar răcoare. Acest fapt ne dă speranța că în ziua lansării ne vom bucura de o temperatură mai moderată, pentru ca toți participanții să se simtă bine. Pentru duminică 22 august e reprogramată vizita la Priponești și Liești, la invitația Florinei. E totuși
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
discuțiile purtate și intervenind doar din când în când. A fost o zi minunată pe care aș fi regretat-o, dacă nu aș fi luat parte! Au fost ore de destindere, de taifasuri și ample rememorări. Spre seară e chiar răcoare, aerul e mai tare, deosebit de cel de la oraș, ne simțim excelent, apoi după ce s-a lăsat bine întunericul, îmbarcați în mașina gazdelor, am ajuns acasă la ora 22, după o zi plină, plăcută, dar și obositoare pentru mine. De la Priponești
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
ultimele două săptămâni. Câteva zile în urmă simțind o durere reumatică în palma dreaptă, am spus că va ploua, confirmând prognoza meteorologică ce se făcuse. Cum toată lumea invitată dorea să iasă din apartamentele încinse de căldură și să beneficieze de răcoarea de sub bolta de viță din fața casei, întâlnirea s-a contramandat. Atmosfera s-a răcorit chiar bine, încât recurgem la îmbrăcăminte adecvată. Luni, 30 august 2010. Nu pot uita fatidicul 30 august 1940, când marile puteri totalitare ne-au sfârtecat granițele
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
eu am văzut cel dintâi răsărit de soare. De aceea durerile ei sunt durerile mele și de aceea bucuriile ei sunt bucuriile mele. Mamă și țară sunt cuvintele înscrise în inima mea, iar cuvintele mele sunt alcătuiri de foc și răcoare, făcute să poată arde și să poată mângâia”. în Vânturi și valuri conchide: „Nu știu dacă prin cântec se vor potoli tăriile dezlănțuite, dar eu cânt să pot birui în această încleștare cu vânturile și cu valurile care mă copleșesc
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
casă, polițiști în spatele tău, fețe zâmbitoare, blițuri care crestează dupăamiaza ploioasă, l-am prins, acesta este infractorul, criminalul în serie, admirați-l din față și din profil, nici nu ar merita un avocet, un iepure fricos trebuie dus direct la răcoare, în celulă. Sau, poate, jupuit de viu, pe un eșafod ridicat în mijlocul intersecției. Da, aceasta ar fi o soluție de urgență, iar oamenii ar putea să aplaude spectacolul fără să fie nevoiți să mai plătească și bilete. E drept că
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
lăsă în plata domnului și potrivindu-și arcușul pe vioară, începu a cânta. Nelo, tu, gagica mea lacrimă de foc și stea, gura ta a de muiere arșiță-i de foc și miere, trandafir șukară floare, mă topește-mi dă răcoare; ieși în poartă fata neichii să-ți sărut poala scurteichii... Neloooo, Nelooooo, fa!” Alex îl aplaudă: - Bravo Săndele, bravo, mai zii! - Așa pe uscat, șefu’!? - Uite, ține de la mine un pol, să ai și mâine ce bea. Săndel își îmbogăți
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Împins de un impuls concret, precis, aproape palpabil. Ceva mă făcea să mă opresc lângă fântâna cu ciutură, Înconjurată de tufișuri sălbatice, de bozii și mărăcinii Înalți, cu măciulii albastre. Îmi amintesc sălciile țesând deasupra o plasă verde, ademenitoare prin răcoare și liniște; scot o găleată cu apă din Întunericul adânc și, după ce mă satur să beau, Încep s-o arunc În jur, Încerc să mă stropesc, mă ud tot, de sus până jos. Atunci, deslușii un foșnet neauzit În răchitele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mine intrigată. Pun un strat mai gros pe felia de pâine și mușc tacticos; Îmi place să le simt cum pocnesc plici-plici În cerul gurii, au un gust neplăcut de nămol de fund de fluviu, dar mă satisface senzația de răcoare pe care mi-o provoacă În gură. Ea se lasă pradă admirației pentru pofta mea animalică de a mânca icre negre; se aude zgomotul fălcilor trosnind de efort să facă față lăcomiei mele trucate. Brusc, A. se avântă, ia o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
întîmpinaseră cu respectuoase "sărut mîna". Oamenii se uitară o clipă unii la alții, îndemnîndu-se. Pe urmă Luca Talabă spuse tare lui Lupu Chirițoiu: ― Începe tălică, moș Lupule, că ești mai mare și mai iscusit la vorbă! ― Scurt, moșule, că-i răcoare și-s îmbrăcat subțirel! făcu Miron nerăbdător, întrerupîndu-l curând pe bătrânul Lupu, care o luase de la Adam. Atunci Luca, încurajat, interveni simplu: ― Așa-i, boierule! Vorbă multă-i sărăcie... Vrem să cumpărăm noi moșia cuconiței ca s-o muncim fiecare
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
celorlalți. Ședea cu spatele spre peretele care-l despărțea de iubirea lui. In față, pieziș, prin sticla albastră, îl privea discul enorm, speriat și curios al lunii. Tăcerea, mai mare aici decât în dormitorul lui, îi făcea bine ca și răcoarea ce-l înconjura și-i mulcomea bătăile inimii. Lăsă capul înapoi pe rezemătoarea fotoliului și închise ochii, zicîndu-și amuzat: Ce nostim ar fi să adorm așa!" Din când în când însă trăgea din țigară schițând câte un rotocol de lumină
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
-i răsfrângeau toate rotunjimile corpului și-i măguleau încrederea în frumusețea ei. Acuma nu se gândise să-și admire goliciunea. Gestul fusese instinctiv. Deși în odaie era cald, o cutremura un fior de frig. ― Aide, Ilenuțo, aide, că mi-e răcoare, murmură ea strîngîndu-și sânii cu brațele încrucișate pe piept. ― Doamne, coniță, frumoasă mai sunteți! făcu Ileana în extaz, aducîndu-i halatul și văzînd-o goală-goluță. Nadina surâse fără să vrea. Admirația o încînta totdeauna... Pe când fata îi punea pe umeri neglijeul de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
noștri cine știe ce batjocură i se putea întîmpla... După cină, bătrânul a ieșit în curte, singur, ca în toate serile bune, să facă puțină mișcare înainte de a se culca. Cerul era curat, vînăt-închis, cu stele tremurătoare ca niște picături de rouă. Răcoarea primăverii îi înviora pașii. Ocoli clădirea cea nouă pe aleea prunduită, curățată proaspăt, merse spre poarta cea mare dinspre uliță. Printre copacii parcului vedea în față, aproape, parcă numai la câțiva metri, focul ce mistuia conacul lui Cosma Buruiană. Ardea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
locul matale! Întâi ceruseră să plece pe jos numai cu o boccea cât poate duce în spinare. În cele din urmă i-au permis să meargă cu trăsura și să ia ce poate duce în trăsură. Stând atâta timp în răcoarea dimineții cu capul gol, colonelul începu să strănute: ― Na, că m-am ales și cu un guturai după toate necazurile celelalte! ― Dar care s-au ales cu bătaie ori mai rău, ce să mai zică? strigă cineva. ― D-apoi m-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
curte, și-o potrivi bine pe cap și păși spre ușă. Bumbu îl opri o clipă, apucă din cuierul de lângă ușă o haină scurtă de piele căptușită cu blană și i-o ținu s-o îmbrace, bâiguind supus: ― E cam răcoare, conașule, și puteți răci dacă... ― Ce dracu mă mai întorseși din cale! mormăi Miron, îmbrăcînd totuși haina și încheind cu atenție toți nasturii, parc-ar fi plecat la drum lung. Isbășescu, stană de piatră lângă fereastră, nu se clintise nici
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
colț, în camera mortului. Îi era somn și, mai ales, frică. Nu se uita deloc spre canapeaua pe care zăcea Miron Iuga. O spăimântau de ajuns umbrele ce se legănau pe pereți ca niște stafii neostoite. Pe geamurile sparte intra răcoarea din ce în ce mai tăioasă. De câteva ori i s-a părut, tocmai când închisese ochii, că aude un fâșâit ciudat. O singură dată a îndrăznit să privească într-acolo. Cum se clătina flacăra lumânării, mortul părea că se mișcă. S-a închinat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
posibilitatea de a recidiva. Oricum, precauția era inutilă, câtă vreme, pe dinafară, fereastra avea gratii. Își lipi fruntea de geamul rece. Îi scoseseră bandajele enorme, rămăsese doar cu un plasture de la sprânceana dreaptă până la tâmplă. Atingerea îl durea puțin, dar răcoarea îi făcea bine. Camera era cufundată în întuneric. De atâtea nopți, de când bătuse drumul până la fereastră și înapoi, ochii i se obișnuiseră cu întunericul. Știa că, dacă ar fi aprins veioza, imediat cineva ar fi deschis ușa și l-ar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Ce văd,/ Sunt lăsate să se întoarcă mereu/ Din țara aceea copilărească/ De care/ Un misterios prăpăd/ Ne desparte/ În van". Moartea sau consecința acesteia contribuie la demolarea exteriorului, în favoarea interiorului și a refugiului: "În dimineața de după moarte/ Va fi răcoare ca în zorii cețoși de septembrie,/ Când din arșița lubrică a verii/ Mă dezmeticesc în aerul alb,/ Străină de arborii încâlciți în lumina lânoasă/ Voi fi trezită ca în sptembrie, devreme/ Și, ca în sptembrie,/ destul de singură ca să aud/ Văzduhul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
pe dinăuntru? Obiectiv: (după o pauză) Știi de ce vii aici de ani de zile, zi de zi, la 6:45? Sursa dublă: (pauză) Hai zi-i, de ce vin? Obiectiv:... ca să-ți ronțăi sandviciul ăla... colea pe trepte... la rînd... pe răcoare... (rîd amîndoi) * Soția dosarului: (renunță să plece) Încearcă să-ți amintești drumul..., hai, încearcă... Dosar nr.: Bine... (concentrîndu-se)... va să zică ajung... la Operă... Soția dosarului: Nu..., ăsta e drumul de acasă pînă aici...: drumul de aici acasă e invers...: Opera e
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
aș putea și singur... uite, întîi vine abatorul... Soția dosarului: Lasă..., ți-am spus că vin să te iau eu... gata, gata... (Dosar nr.): (rămîne total copleșit, umilit; soția îi pune capul pe piept) * Sursa dublă: Măi fraților, e cam răcoare..., dacă mai stăm mult... mă cam taie (către Obiectiv) Apropo, ți-ai adus pamperșii? Obiectiv: (extrem de încordat) Dacă mă mai întrebi chestia asta..., o să ai de-a face cu mine... Înțelegi? (dinspre gheretă vin doi indivizi îmbrăcați în costume de
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
păcat. O natură dantescă, secătuit de viciu, o natură negativă se întinde: "Pe zare curge sânge și pieptul mi-i roșu de parcă/ Mâinile pline de sânge pe piept mi le-am șters...". Personajele și sentimentele sunt gigantizate, Ștefan sau Cozma Răcoare acoperă cu umbra lor tot cerul. Foamea și setea devin pantagruelice într-un apetit de viață delirant: "Butoaie mari plesnesc cu detunare/ Butoaiele cu vinul de Cotnari/ cu vinul cel înălțător și tare". Nu lipsită de retorism, uneori dezlănțuirea entuziastă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și Ion Barbu. "Pe malul Stixului" continuă aceeași voluptoasă tehnică a imaginilor, mistuită de lumi în transă, fascinată de drogul creator, de împărății vizuale, sonore și olfactive: Când vom ajunge însă lângă Styx,/ Pe mal la semnul meu, va fi răcoare/ Și vor zbura căderi mângâietoare/ Atunci vă voi privi atât de fix, Atât de străveziu va fi în zare/ Că toate se vor atinge în uitare" (II). Poetul descrie drumul spre Styx ca o evadare în altă lume; universul este
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și de atingerea purului, precum și de efortul de a descoperi tactil, olfactiv și vizual lumea cu voluptate: "Torceau femei de angora în pat/ .../ Și-ncet sufletul nostru-a căpătat/ ape adânci ca lustru-ntunecat" sau: "E ceasu-n graniți fine de răcori/ oprit, până când sufletul i-l umple". Lumea descoperită în primul volum, "Versuri", reapare și în "Julien ospitalierul": "Doar sufletul îmi alunecă prin casă/ Pe marile covoare și așteaptă." Evocarea unui peisaj oriental calești și caftane ne amintește de trecerea prin
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]