3,125 matches
-
din cârlig. Alergă pe mal și trase alene de gută. Era un frumos pește bagre, de aproape zece kilograme, care se zbătu timp îndelungat. Lupta îl entuziasmă: îl trăgea și îi dădea drumul fără să-i lase o clipă destul răgaz ca să-și găsească refugiu printre mangrove, și în același timp cu grijă să nu rupă una dintre puținele gute ce-i mai rămăseseră întregi. Când, în sfârșit, peștele se lăsă târât domol printre nuferii de lângă mal, intră în apă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ambasador, chiar dacă ai acceptul tuturor: propunerea Ministrului, a Primului Ministru, a Comisiei Senatoriale, acceptul țării unde ești trimis și apoi decretul Președintelui. În total, minimum 4-5 luni de zile. Continui jocul: Decretul să apară pînă la 1 ale lunii (un răgaz de 30 de zile). Sigur, se face. Individul jubilează. Mare politician. Mai marii săi l-au tras de urechi. Credeți că s-a lăsat? Nici vorbă. A căutat alt fraier și, din păcate, chiar a găsit. Te fac Președinte al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
să plece acasă cînd secretara îl anunță: Au venit cei de la Cotul Morii. Care? întreabă Adam. Cei cu violul. Anchetatorul își reamintește povestea, oftează și se reașează pe scaun. Să intre întîi doamna. Închide ochii și profită de un scurt răgaz pentru a se rupe de realitate. Bună zîua, se aude o voce de bariton fumător. Adam deschide ochii și rămîne mirat. O doamnă imensă, peste suta de kilograme, cu mustață vizibilă și cu un pumn cît un castron, mimează cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
o piatră sau un copac. Să vrei să vorbești despre un bărbat despre care n-a vorbit nimeni, să vorbești despre un bărbat prea obosit să Îți arate cutare sau cutare lucru din micile lui agoniseli de viață. Ai un răgaz acum; căldura umedă a norilor În acest sfîrșit de septembrie se insinuează aproape olfactiv În pereții blocului. Stai la masa de scris și aștepți să se arate marginile unui imperiu agonizînd de la Începutul lumii Într-o placentă. El bătea kilometri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
plecat, poate, dacă ar fi cunoscut vreo altă agenție și dacă n-ar fi fost stăpînit de milă, un sentiment care-i apropie mult mai mult pe oameni decît dorința. Domnul Rennit era vizibil furios din pricină că nu i se dăduse răgazul să-și joace rolul, dar În același timp se vedea limpede că nu-și poate permite să se-nfurie. Prin urmare Își sacrifică furia, cu o demnitate de nobil famelic. — Oare detectivii nu se ocupă decît de divorțuri și logodne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
voluntare. Nu vă putem spune adresele lor. — Se pare că s-a făcut o greșeală, stărui Rowe. Mi s-a dat un cozonac destinat altuia... — Mă duc să mă interesez, zise dactilografa, și intră Într-o Încăpere alăturată. Rowe avu răgazul să se Întrebe dacă nu fusese cumva imprudent venind singur Încoace. N-ar fi fost mai bine să-l ia cu el și pe A-2? Dar se liniști curînd, spunîndu-și că totul e cît se poate de normal, singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
tristă, băuse licoarea fatală... Aidoma unui pușcăriaș care-și ocupă locul În careu, Rowe păși Înainte și se așeză la stînga lui Cost și la dreapta domnișoarei Pantil. Doamna Bellairs se așezase Între Hilfe și doctorul Forester. Rowe n-avu răgazul să vadă cum erau așezați ceilalți, căci lumina se stinse brusc. Și-acum, să ne ținem de mînă cu toții, spuse doamna Bellairs. Perdelele de camuflaj fuseseră lăsate, astfel Încît Întunericul era aproape deplin. MÎna domnului Cost era fierbinte și umedă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
șuier uscat, pe cînd răsuflarea domnului Cost era egală și grea, dar nu atît de grea precum aceea a unui alt invitat, pe care Rowe nu-l putea identifica pe Întuneric. Stătea cu urechea la pîndă și aștepta: va avea răgazul să-și elibereze mîinile dacă va auzi un pas În spatele lui? „Vor Încerca să te omoare pe Întuneric.“ Acum nu se mai Îndoia de seriozitatea acestui avertisment. Da, primejdia era reală; așteptarea asta Încordată Îi amintea de altcineva care așteptase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
-i o glumă. — Ascultă, Rowe, știu prea bine că țelul pe care-l urmărim nu-i o glumă, dar trebuie să ne păstrăm simțul umorului, dacă vrem să nu ne pierdem firea. Dușmanii sînt lipsiți de umor. Dă-mi un răgaz de-o săptămînă, nu-ți cer să te ascunzi mai mult. Poliția trebuie să sosească dintr-o clipă Într-alta. — Sari pe fereastră, dedesubt e un strat de flori. S-a Întunecat, și peste vreo zece minute sirenele au să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
rînji Poole, și adăugă pe un ton satisfăcut, arătînd cu un braț lung de maimuță spre „Pavilionul special“: Eu sînt paznicul! Nu te cunosc, și nici nu vreau să te cunosc! răcni Digby, și Înainte de a-i Întoarce spatele avu răgazul să surprindă privirea mirată a lui Johns, care pornise grăbit spre iaz Împreună cu Poole. Întîlnirea cu Poole Îl tulburase pe Digby: deși omul nu-i părea cunoscut, Îi răscolise atît de adînc trecutul, Încît simțea că din apa lui neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
lună, stărui Johns. Ai făcut progrese mari... pînă la apariția fetei aceleia... Încă o lună măcar! O să vorbesc cu doctorul, ca să te lase că citești ziarele. Poate că are s-o lase și pe ea să te viziteze. Dă-mi numai răgazul să vorbesc. Știu eu cum să-l iau. E un om atît de susceptibil! Se supără pentru un fleac... — De ce te temi atîta de plecarea mea? Ochelarii fără rame prinseră lumina lămpii și o reflectară pe perete. — Nu mă tem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
zi mi-am ieșit din fire. Îmi pierd foarte rar cumpătul, dar mi se Întîmplă și mie! I-am dezvăluit totul lui Conway, iar În aceeași seară, și-a luat viața. Vezi dumneata, Digby, echilibrul lui sufletesc nu avusese destul răgaz pentru a se restabili. A urmat un scandal foarte neplăcut pentru mine, dar Johns nu m-a părăsit. El Își dă seama că pentru a fi un bun psihiatru trebuie uneori să Împărtășești slăbiciunea psihică a pacientului - nu poți rămîne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cel puțin așa mi-au spus - ca memoria să-mi revină Încet, de la sine, fără ajutorul hipnotismului sau al psihanalizei... Domnul Prentice zîmbi, legănîndu-se ușor În jilțul lui. Ai fi zis că-i un vînător ce-și Îngăduie un binemeritat răgaz Între două Împușcături. — Firește, urmă Rowe, nu le-ar fi convenit să-mi recapăt memoria prea repede... Deși puteau să recurgă oricînd la „Pavilionul special“. — N-ai vrea să-mi spui despre ce e vorba? Întrebă domnul Prentice, mîngîindu-și mustața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Sainte-Maxime fusese vândută, dar putea merge la proprietatea lui di Meola, cum Îi sugerase maică-sa; le propuse celor doi să vină cu el. Plecară peste o lună, la sfârșitul lui iulie. 14 VARA ’75 „Faptele lor nu le dau răgaz să se Întoarcă la credința În Domnul Dumnezeul lor, căci un duh de ticăloșie sălășluiește Înlăuntrul lor și pe Domnul nu vor să-l știe.” (Osie, 5, 4) În stația de autobuz din Carpentras, Îi aștepta un om slăbit, bolnav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
aducea banul de care nu se atingeau decît pentru scumpeturi. Mîncarea și alte marafeturi ieșeau din gospodărie. Un strat în grădină, cartofi pe folosință, vaca, doi rîmători, cinci oi și cîteva găini le mînuia lelea Ghența care, aprigă, dirija fără răgaz pe cei doi copii, un băiat mai răsărit și o fată de opt ani, care o ajutau la treabă. Gospodarului îi plăcea să mănînce bine, ziua dormea iar, cînd înnopta, pleca la slujbă. Primăvara lega la vie. Toamna mustuia ciorchinii
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Pârvu. Un sunet gros, gutural, aducând a dezmeticire. Încearcă să se ridice, se opintește, ia și scaunul după el. Din spate Leac Îl apasă pe umeri, Îl ține locului. Pârvu simte Împotrivirea, dar nu se Întoarce. Nici nu-i dau răgaz: - Astăzi vei fi judecat pentru că ți-ai trăit viața În nerușinare. Respir greu, copleșit, cred că-mi tremură glasul. Dar citesc mai departe: - De câte ori ai avut ocazia, te-ai dovedit laș. Ai dat dovadă de cruzime, chiar și față de niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
nu pot fi decât apropiate. — Și iubirea, probabil... îl întrerupe, de data asta, interlocutoarea. Zâmbetul sarcastic pe care l-a tot amânat doar mijește, privirea rămâne obturată de ventuzele negre ale ochelarilor. Dar iată, cu totul surprinzător, nu-i dă răgaz. — Așa sunt trenurile. Duc tot felul de răzvrătiți. De la neveste sau slujbe, de la părinți, de la școli. Prietenului nostru i-ar plăcea să audă asta... A vorbit potolit, dar dintr-o suflare. Evident, a renunțat la izolare doar pentru a-i
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
venit câțiva, era și o femeie, poate două. În sfârșit, ultima ușă, din dreapta. Se reuniseră toți. Spațiul deveni uriaș, circular, grupul nu mai părea prea mare. Se apropiaseră, probabil, s-o cunoască. Îi zâmbeau, poate. Emoția care o orbise în răgazul cât rămăsese singură cu gazda se stingea treptat. Nu voiau să fie prinși cercetând-o pe furiș, cum făceau, de fapt. Răspundea cuiva sau rămânea câtva timp abandonată, în afara discuției. Se ferea, și ea, ca ei să sesizeze că cerceta
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
tamburine“. De ce, atât de legat de natură, Piero nu i se aservise ? De ce, perpetuu nemulțumit, n-ar fi putut să urmeze motivele mitologice și rigoarea clasică decât atât cât i-ar fi slujit să se exprime pe sine ?... Executa, în răgazul dintre proiectele mari, portretele unor oameni de seamă, cum făcuse și în timpul petrecut la Roma ca ucenic la pictarea scenelor din capela papei Sixt. Supunere la sarcina unei reproduceri ? Ar fi discutat prietenii lui Hariga asemenea teme, ar fi avut
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
profita de apariția necunoscutei pentru o convorbire „interesantă și plăcută“, dar crisparea le mobiliza, în fiecare clipă, atenția, îi obliga să-și controleze cuvintele și gesturile. Hariga ar fi încurajat, probabil, cu zâmbetul său inteligent și ermetic, un asemenea bine-venit răgaz. O dispută vioaie și reconfortantă despre iubirea celestă, ivindu-se goală din mare, fără obârșie umană, adică, transcendentă ? „Unii o consideră - așa cum o pictase și Botticelli - superioară dragostei terestre și trecătoare.“ Vocea fierbinte și afumată a doamnei Mărgărit, accente decise
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
lui. Au mai fost femei fascinate de prezența sa. S-a apropiat și s-a despărțit de ele, refuzând orice melodramă. Sunteți, de asemeni - asta l-a și îndreptat, se pare, spre dumneavoastră -, o artistă. Încă tânără, n-ați avut răgazul afirmării. Poate veți realiza ceva, poate nu. Asta e altă poveste. — N-ați avut note strălucite la Belle Arte. V-am văzut toate lucrările rămase acolo. Dacă n- ar fi atât de târziu, amândoi suntem cam obosiți, v-aș vorbi
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
primul rând. I se întâmplase și Siei Strihan . Printr-o istorie, din șirul celor care ar dovedi aceeași antinomie între „subiect și Istorie“. Lipsa de valoare a primelor desene cuminți, vag fidele, vag paradoxale - ca o vârstă sau doar un răgaz al abandonării în liniștea și comoditatea resemnată a oboselii, a mediocrității -, readucea și un potențial al trădărilor ? Premisa de a ceda : frivolitatea, slăbiciunea. Un pas posibil în slujba celor care îi pândeau înfrângerea, jocuri, înțelesese târziu, semnalele posibile ale unei
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
perfect izolat, supus la toate analizele medicale. Hrana, mâncarea, somnul, strict supravegheate. Nu poate fi vizitat !, se vaietă mama, inginera Marcu Sidonia. Ortansa ascultă, înțelegătoare, fără comentarii. Târziu, doamna Mitulescu l-a întrebat despre scurtul concediu, dacă s-a refăcut. Răgaz difuz, inginerul A.P. plutește parcă în gol. Lucian nu ridică privirea de pe hârtii. Se deplasează din când în când până la planșeta din spate, unde lungana cea sâsâită îi desenează planurile. Se reașază, răspunde scurt, fără chef, mereu aplecat peste birou
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
mai coborau niște oameni. Și Vindecătorul, și Krog, se gândiră atunci la numere - am fi vrut să știm câți erau cei ce veneau, dar oamenii Vindecătorului habar n-ar fi avut să ne răspundă, iar noi n-am mai avut răgaz să vorbim vreodată despre ele. - Dacă În urma ta vin mai mulți oameni, cu adevărat tu ești trimisul, spuse Vindecătorul posomorât, dând glas temerilor noastre. Nu i-am răspuns. Era știut că Vindecătorul trebuia să ia aminte și la cei ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
unii cu alții? Dar ceilalți: ca până acum, În minte. Vorbele din minte ajung, așa puține cum sunt, dacă se Întâlnește uriaș cu coarne de cerb cu om de-al lui Minos. Minos e Însă om șmecher. Cerut la ei răgaz. Mâine vă spun, zis el. M-a chemat. Uite, așa și așa. Spune lui Krog, fiule, că ăștia vor să vorbească fiecare pe limba lui. Spune lui Krog că Moru știe cel mai bine! Vindecătorii ăștia răi vor să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]